Am fi putut să evităm inundațiile catastrofale, am fi putut să avem un aer mai curat, am fi putut să scăpăm de gunoaie dacă am fi accesat banii europeni din PNRR. 2 miliarde de euro. Atât a pierdut Ministerul Mediului în patru ani de zile.
Împăduriri ratate, 300 milioane de euro pierdute
Maia Bondici, jurnalistă Euronews: „Suntem în Slobozia Conachi, în județul Galați. Poate vă sună cunoscut și asta pentru că în urmă cu aproximativ un an, știrile de aici făceau înconjurul țării. Tot ceea ce vedeți în spatele meu se afla sub ape. Inundațiile de anul trecut din Galați au ras în calea lor mii de case, și au luat viețile a șapte oameni.”
Margareta Drăgan a reușit să își renoveze casa. Dar în loc de mobilă de lemn, a ales una de metal. Gresia a înlocuit parchetul, iar ușile din lemn s-au transformat în uși de termopan. Totul, ca să reziste în cazul în care apa va lovi din nou. Și podul casei a fost regândit.
Margareta Drăgan, localnică: „Ne-am luat șifoniere de campanie, ne-am luat paturi de campanie și ne-am adus aici foarte multe lucruri de jos. În cazul în care mai vine apa să salvăm ceva sau în cazul în care vine apă să venim să dormim aici. Întuneric peste tot. Nu vedeam, ne loveam de lucruri, ne loveam de toate, pluteau în jurul nostru. Dar ideea că am pierdut tot, absolut tot și odată cu apa și cu lucrurile se duce și o parte din suflet.”
La fiecare ploaie mai puternică, gândul acestor oameni fuge la puhoaiele care acum un an le-au distrus casele. Autoritățile au reparat câteva drumuri, iar din albiile râurilor au fost scoase resturile cărate de ape, însă riscul de inundații rămâne. Și în Suhurlui, la câțiva kilometri depărtare, oamenii au zilnic motive să-și aducă aminte de coșmarul pe care l-au trăit. Podurile au rămas rupte, iar containerele care le-au fost case sinistraților au rămas abandonate pe marginea drumului.
De-a lungul anilor, concluzia experților a fost clară. Este nevoie de păduri în zonă. Și asta ar fi fost doar una dintre măsurile care ar fi putut să prevină inundațiile. Și deși exista spațiu și erau și bani europeni, niciun proiect de împădurire nu a fost depus prin PNRR.
Prin rețeaua sa de rădăcini adânci, o pădure deasă poate să reducă la jumătate impactul unei viituri. Informația se găsea și în planurile de risc de inundații, întocmite de autorități pentru întreaga zonă. Aceleași autorități care le-au ignorat.
Ciprian Gălușcă, director executiv la Fundația Centură Verde: „Apa nu are nici cel mai mic obstacol și nu face altceva decât să vină la vale cu cea mai mare rapiditate, în cea mai mare cantitate și să producă acele viituri. Flash flood pe care le-am văzut în Galați. Pădurile în amonte nu fac altceva decât să crească rugozitatea terenului. Adaugă practic obstacole naturale în calea scurgerii apei și în felul acesta apa de pe versanți ajunge mult, mult mai încetinită în albia râului, de unde evident capătă din nou viteză. Sigur că dacă avem terenuri goale și rugozitate, să spunem mică, sunt aproape plane suprafețele, atunci apa o să se scurgă ca pe geam.”
L-am vizitat pe primar în mijlocul zilei. Nu l-am găsit la primărie. L-am sunat, însă nu a dorit să vorbească cu noi. Așa că ne-am dus la Consiliul Județean din Galați. Am vrut să înțelegem de ce într-o zonă cu risc de inundații, unde oamenii au trecut prin trei astfel de dezastre, în 2013, 2016 și 2024, nu s-au accesat bani europeni pentru împăduriri.
Ovidiu Amălinei, consilier la Consiliul Județean: „Aici nu știu dacă aș putea să vă dau eu un răspuns, pentru că noi practic toate actele de finanțare că n-a putut să le le accesăm, le-am accesat. Deci practic nu am lăsat bani europeni să treacă pe lângă noi.”
Reporter: „Și de ce v-au scăpat împăduririle?”
Ovidiu Amălinei, consilier la Consiliul Județean: „Pentru că nu intră în aria noastră de acțiune, ca să spunem așa, partea de PNRR, pe partea de împăduriri.”
Reporter: „Putea să intre. Asta încerc să înțeleg. Aveam bani gratis de la Uniunea Europeană prin PNRR și nu s-au accesat proiecte.”
Ovidiu Amălinei, consilier la Consiliul Județean: „Cred că aici au acces în special instituțiile din subordinea Ministerului Mediului sau care dezvoltă astfel de de proiecte cu ministerul putea să aplice.”
Reporter: „Și persoane fizice și la nivel de județ, UAT-uri, primării.”
Ovidiu Amălinei, consilier la Consiliul Județean: „Deci Consiliul Județean nu a avut linii de finanțare PNRR pe care să o poată accesa pentru zona aceasta.”
De la oameni simpli sau afaceriști, la primării, consilii județene și prefecturi, oricine putea să planteze hectare întregi cu bani din PNRR. Exact așa cum s-a întâmplat, de pildă, în județul Dolj.
Ciprian Gălușcă, director executiv la Fundația Centură Verde: „Împăduririle în zonele extrem de aridizate fixează solul. Adică ce se întâmplă acolo unde avem această aridizare excesivă, extremă, este că practic vântul bate și nu face altceva decât să mute mai departe nisipul și în felul ăsta să-i spunem zona aridizată, deșertificată, să câștige din ce în ce mai mult spațiu. Evident că putem opri asta.”
Dan Popescu, inginer silvic: „Ne aflăm în zona în care s-au implementat proiectul de împădurire. Pe o suprafață de 590 de hectare prin programul PNRR, cel mai mare proiect de împădurire din țară până la ora actuală.”
Peste 1600 de localnici din județul Dolj și-au unit terenurile într-o asociație. Au reușit să împădurească peste 560 de hectare.
Marius Antonie, Primar: „Partea cea mai importantă pe care consider că o aduc ca și beneficiu pădurile este aceea de protejare a terenurilor care încă sunt productive, care se află în apropierea vatrei satului, să zic așa și consider că prin împădurire nisipurile nu o să mai vină și peste terenurile care sunt de o calitate mai bună.”
Florin este fermier de 15 ani. An de an pierdea aproximativ 90 la sută din producție.
Florin Pițuiu, fermier: „Prima dată am pus triticale care le mergea la un teren mai așa, mai încurcat, ca să zic. După aia am optat pe secară, am pus și floarea soarelui, porumb, nici atât, n-avem ce să, ce să pui. Și în ultimul timp nu s-a mai făcut nici secara, nici floarea soarelui. Aici am avut într-un an, ca să zic așa, cu precipitații bune undeva la 700kg.”
Florin a împădurit de atunci peste 300 de hectare, iar solul a început să se stabilizeze și vegetația să crească. Prin PNRR, pentru fiecare hectar se primesc aproximativ 10.000 de euro pentru plantare și întreținere și încă peste 640 de euro pentru că arborii înmagazinează dioxidul de carbon. APIA contribuie și ea cu 190 de euro. Oamenii de aici au primit sfaturile experților încă de la bun început.
Dan Popescu, inginer silvic: „Eu consider că ar trebui o mai bună comunicare între între autorități și factori interesați. Asta ar fi lucru esențial. Noi aici am avut puțin să zic, am furat puțin startul, că noi veneam mai împădurisem și cu alte programe și știam cu cu ce se mănâncă. Deja aveam asociațiile formate când a venit acest program, ne-a fost mai ușor, dar în alte părți, în sate era foarte greu să te apuci să faci o asociație de la zero.”
Comunicarea absentă, birocrația stufoasă și plățile întârziate au făcut ca mulți să nu aplice. Așa se face că acum pierdem banii nefolosiți.
Maia Bondici, jurnalistă Euronews: „România a pornit cu o țintă de împădurire de 56.000 de hectare. La scurt timp însă, a înjumătățit-o. Rămăsesem cu doar aproximativ 26.000 de hectare. Însă chiar și asta a fost mult prea ambițios pentru România. Acum, pe ultima sută de metri rămânem cu o țintă de doar 18.000 de hectare.”
Tanczos Barna, Fost Ministru al Mediului: „Când a pornit programul de împăduriri am văzut că nu există o cerere foarte mare pentru primele sesiuni și am crezut că se poate rezolva printr-o informare, că e lipsă de informație și toți secretari de stat au primit o listă de cinci-șase județe și ar trebui să meargă din județ în județ, să convoace cei mai mari fermieri prin Direcția Agricolă și să facă prezentare a programului.”
În sertarele Ministerului Mediului rămân și astăzi cererile pentru împădurirea a peste 30.000 de hectare. E prea târziu. Banii din PNRR nu mai sunt.
Diana Buzoianu, Ministrul Mediului: „Vrem ca acești oameni care au făcut deja investițiile pentru împăduriri să poată să primească și să acceseze banii din planul național de împăduriri, care va fi lansat anul viitor prin AFM. Comisia ne-a zis, deși noi am cerut mai mult, că nu are încredere că putem să finalizăm într-un an de zile mai mult decât am finalizat în 2 ani de zile.”
În Galați, pădurile ar fi putut însemna vieți salvate. Autoritățile locale fie nu au știut, fie nu au vrut să aplice pentru fonduri. Aici, Râul Suhu rămâne un pericol. Mai ales că nici pentru baraje nu s-au cerut bani.
Maia Bondici, jurnalistă Euronews: „Suntem la barajul Suhurlui sau ce a mai rămas din el. Construcția sa a început încă de pe vremea lui Ceaușescu însă nu a fost finalizată niciodată. Ar fi putut să prevină inundațiile din Galați însă nici în prezent barajul nu este cuprins în niciun program din PNRR.”
Ciprian Gălușcă, director executiv la Fundația Centură Verde: „Ar fi fost util să îl prindem în PNRR. Mai mult de atât, riscul la inundație a fost recorectat, să spunem așa, recalculat în anii 2016 și apoi în 2020. Și acolo avem clar opinia experților care spun că este prioritară intervenția pe acest bazin hidrografic și că e nevoie de un baraj cât mai cât mai curând.”
De ani de zile, autoritățile pasează problema barajului.
Pur și simplu s-au pierdut hârtiile pe drum.
Mircea Fechet, fost ministru al Mediului: „În cazul barajului de la Suhurului, dacă vă vine să credeți, la trecerea acelui baraj, a acelei investiții de la Agenția Națională pentru Îmbunătățiri Funciare la Ministerul Mediului, respectiv la Apele Române, pur și simplu s-au pierdut hârtiile pe drum. Cu alte cuvinte, în afară de acel rând, într-o hotărâre de guvern care prevede transferul investiției din administrația din Administrația ANIF-ului în administrația ANAR-ului, nu există nimic altceva.”
Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare spune că zona nu se mai află în administrarea lor de 13 ani. De cealaltă parte, Apele Române ne spun că au luat procedura de la zero: abia în aprilie 2025 au fost semnate niște studii de fezabilitate.
Emil Dragomir, Primarul din Slobozia Conachi: „Dacă era făcut capul barajului, 80% din calamitățile care s-au întâmplat în aceste 30 de localități erau salvate. Trei inundații din 2013, 2016 și 2024. Câți bani a cheltuit statul român, făcea de 30 de ori capul de baraj.”
Bani pe apa sâmbetei: Sute de milioane de euro pierdute pentru digurile promise prin PNRR
Cel mai mare insucces este la categoria diguri.
Din 408 kilometri de linii de apărare, nu s-a realizat niciunul: 300 de milioane de euro duși pe apa sâmbetei.
Maia Bondici, jurnalistă Euronews: „Suntem în cartierul Stupini din Brașov, pe albia pârâului Ghimbășel, o zonă cu risc de inundații. Anul acesta apa a ajuns până la nivelul sacilor de nisip. Aici este prevăzut un proiect prin PNRR de înălțare a digurilor. Actele oficiale au fost semnate și trimise în 2021. Astăzi, în 2025, locul arată așa.”
80 de centimetri de pământ. Asta ar trebui adăugat la digurile de pe Ghimbășel, ca localnicii să nu mai stea cu sufletul la gură atunci când plouă.
Bogdan, localnic Brașov: „Acum când a fost ultima inundație și acum patru sau 5 ani când a fost iar inundația a fost mare, atunci a luat totul. Casă și mașini și tot. A trebuit să o iau de la capăt, să refac tot, să zugrăvesc, să renovez, să repar la curte, să sparg tot. Am avut utilaje inundate, am avut mai mulți baloți de lucernă stricați, grâu. Munca de un an de zile. La fiecare ploaie stăm și păzim să nu iasă apa afară.”
Mihai Uță, Directorul Sistemelor de Gospodărire a Apelor Brașov: „Nota de fundamentare de la nivelul instituției către Administrația Bazinală de Apă Olt a fost transmisă la nivelul anului 2021, urmând acele perioade de avizare, proiecte tehnice și așa mai departe, până s-a ajuns în stadiu de astăzi, când avem avizul Administrației Naționale Apele Române.”
Reporter: „Ați putea să ne spuneți din 2021 ați făcut hârtiile, ce a durat atât de mult? Suntem în 2025?”
Mihai Uță, Directorul Sistemelor de Gospodărire a Apelor Brașov: „Da, într-adevăr, procedurile sunt destul de de laborioase avizări, proiecte, studiu de fezabilitate, proiecte tehnice care trebuie avizate la toate structurile.”
(Apele Române) Au fost instituția care și-a bătut joc de acești bani europeni
Tanczos Barna, Fost Ministru al Mediului: „Comisia n-a vrut să ne aprobe niciun leu nici pentru diguri, nici pentru modernizarea barajelor. Eu am văzut nevoie acută de finanțare de la ANAR și eu eram convins că o asemenea instituție, cu oameni profesioniști care lucrează acolo de decenii, au proiecte pregătite și dacă nu le au, le pot pregăti foarte repede pentru a construi diguri. Au fost instituția care și-a bătut joc de acești bani europeni, instituția care a fost focusată pe cine organizează licitația, cine câștigă, unde se face licitația, cine o să fie în comisia de licitație, cine ia decizia. Cel mai supărător este faptul că acești oameni stau în continuare în acele funcții, nu a fost trași la răspundere nici măcar în momentul de față. Stau în funcții cu obrăznicie și ridică din umeri și spun că nu este vina lor.”
Vinovat până acum a fost găsit doar Sorin Lucaci, șeful Administrației „Apele Române”. El a fost dat afară de ministrul Mediului, Diana Buzoianu. Am încercat în repetate rânduri să-l contactăm, dar a refuzat să vorbească. În schimb, departamentul de presă ne-a răspuns în scris și a arătat cu degetul tot spre minister. Contractele de finanțare ar fi stat chiar și câte un an pentru o semnătură.
Mircea Fechet, fostul Ministru al Mediului: „Tot acest ping-pong cu ANAR a durat luni de zile, asta pot să-mi amintesc, pentru că mereu mai lipsea câte o hârtie, mereu mai era câte o discuție. Întârzierile nu s-au produs din pricina lipsei contractelor de finanțare.”
Alte ținte ratate, alte vieți puse în pericol. Proiectele vor continua, totuși. Doar că bani vor veni de la bugetul țării și cel mai probabil, într-un ritm la fel de lent. Același lucru se va întâmpla și cu alte proiecte de care depindea sănătatea oamenilor.
Aproape la fel de comune precum culturile de floarea soarelui ajung să fie câmpurile pline cu deșeuri: abandonate, îngropate, adesea arse, otrăvesc solul, apa și aerul.
Mircea Ilie, cofondator Viitor Plus: „Orice român ar trebui să înțeleagă faptul că ceea ce nu se reciclează, o gestiune incorecta a deșeurilor se răsfrânge, mai devreme sau mai târziu, asupra sănătății proprii, asupra sănătății copiilor, nepoților săi.”
Primarii au întors spatele proiectelor de reciclare
Suntem pe ultimul loc în Uniunea Europeană la reciclare. Banii din PNRR ar fi putut să ne aducă pe linia de plutire. Nu am reușit să-i cheltuim. Din cele 26 de fabrici de reciclare promise prin PNRR, rămânem cu 9. Din peste 13.000 de insule ecologice, adică tomberoane moderne cu cartelă, mai rămânem cu 5000. Unii primari pur și simplu nu le-au vrut.
Tot în semnătura primarilor stăteau și centrele de aport voluntar, un concept străin pentru mulți dintre noi. Practic, în loc să abandonăm gunoaiele pe câmp, am fi putut să avem peste 500 de astfel de centre în care să aducem orice tip de deșeu. În Iași există deja un astfel de loc - construit de un ONG, pe bani norvegieni. Însă nevoia e mult mai mare.
Carmen Ciocan, jurnalistă Euronews: „Suntem la un centru de aport voluntar din Iași, unul dintre puținele astfel de locuri din România în care oamenii își pot aduce deșeurile gratuit. De la electrocasnice mari, la mobilă, veselă, până la uleiuri, baterii și chiar moloz, toate pot fi colectate și apoi duse spre reciclare.”
Ana Maria Șchiopu, șef departament Managementul Calității Mediului: „Noi am identificat pentru municipiul Iași că ar fi nevoie de trei sau patru astfel de centre pentru a da posibilitatea tuturor ieșenilor din toate colțurile municipiului să ajungă fără costuri suplimentare la un astfel de centru. Echipamente electrice și electronice. Sunt cantitățile cele mai mari pe care le colectăm aici în acest centru, dar vin și cu hârtie, vin și cu plastice, foarte multe, hârtie din ambalaj, carton foarte mult.”
Construcția unui centru de acest fel durează puțin. Birocrația, în schimb, ia timp.
Dragoș Călugăru, Director General Asociația Ecotic: „Cred că a durat câteva luni elementul birocratic de hotărâre locală să ne cesioneze pământul, terenul respectiv și alte aspecte birocratice. Au durat alte câteva luni pentru autorizația de construcție. Cred că după un an și un pic n-am apucat. Și-a luat practic puțin că vorbim de o platformă betonată și un șopron și câteva containere.”
Centrul trebuia făcut inițial în București, dar autoritățile nu au găsit loc pentru el. Alte două centre erau prevăzute în PNRR, tot în Capitală.
S-a găsit spațiu pentru un singur centru.
Gabriel Muraru, Director Asociația de Dezvoltare Intercomunitară de Deșeuri București: „Nu a fost identificat la vremea respectivă în fereastra de timp până când trebuia depusă cererea de finanțare o locație, un teren care să fie utilizabil în sensul, nu doar să existe terenul, ci suprafața de teren respectivă să poată fi autorizată pentru astfel de activitate, lucru care a condus la, să spunem, pierderea acestui tip de finanțare.”
Primăria Capitalei nu și-a găsit timp să răspundă solicitărilor noastre pentru un interviu, dar ne-ar fi plăcut să aflăm de ce nu s-a găsit un loc în care bucureștenii să își poată arunca gunoaiele și să aibă certitudinea că ele merg la reciclare. Fiindcă mare parte ajung pe câmp. Până și soarta singurului centru care s-ar putea construi în București este incertă. Mai e timp pentru finalizarea lui doar până la jumătatea anului viitor.
Gabriel Muraru, Director Asociația de Dezvoltare Intercomunitară de Deșeuri București: „Ne aflăm pe terenul pus la dispoziție de către Primăria Municipiului București pentru a dezvolta unul din centrele de aport voluntar gândite pentru București. Acest proiect, în momentul de față, are cererea de finanțare semnată și ne aflăm într-un parcurs de acoperire a documentelor de reglementare urbanistică. Proiectul presupune platforme betonate care să permită accesul auto al cetățenilor. Chiar la intrare este destinat un centru de informare și de educare a cetățenilor, a copiilor.”
La nivelul întregii țări, am mai rămas cu doar 300 de centre din cele 500 prinse inițial în PNRR. Ministerul Mediului e optimist că se pot finaliza. Asta în ciuda faptului că, în ultimii ani, unul singur a fost dat în folosință.
Diana Buzoianu, Ministrul Mediului: „Dacă ne încadrăm în bugetul furnizat de comisie pentru a înființa 300 de de CAV-uri, putem să creștem numărul de CAV-uri, dacă ne încadrăm în același în același buget și o să facem acest lucru, vom accepta mai multe contracte.”
Probleme n-au fost doar la primării, ci și la minister.
Tanczos Barna, Fost Ministru al Mediului: „Am decis atunci să facem achiziția centralizată a containerelor și a insulelor digitalizate pentru a avea un sistem funcțional identic, comun, care pot fi legate după aceea pentru a fi administrate. Nu a fost cea mai bună decizie pentru că ministerul nu a fost în stare să facă achiziția la timp și din punctul acesta de vedere sunt întârzieri.”
Mircea Fechet, Fost Ministru al Mediului: „Eu cred că dacă primarii ar fi atribuit contractele pentru insulele ecologice, erau de mult instalate. Cred că dacă primarii ar fi atribuit contractele pentru CAV-uri, CAV-urile mici erau de mult în funcțiune.”
Reporter: „Când ați venit dumneavoastră la minister nu puteați să faceți aceste schimbări?”
Mircea Fechet, Fost Ministru al Mediului: „N-avem nicio șansă, pentru că procedurile erau în derulare. Asta ar fi însemnat să modificăm întregul mecanism, să anulăm acele proceduri de licitație publică.”
Pentru toate aceste ținte neîndeplinite, România risca penalități de peste 600 de milioane de euro. De aceea astăzi, am mai tăiat din ele. Pentru cele cu care am rămas, mai avem timp până la mijlocul lui 2026 să le îndeplinim, altfel, tot românii vor scoate bani din buzunar pentru amenzile Comisiei Europene.
Cred că aș fi putut să fac mult mai mult decât s-a făcut.
Tanczos Barna, Fost Ministru al Mediului: „Eu personal am crezut în posibilitatea de implementare, chiar dacă nu la 90%, 100% dar uitându-mă înapoi, cred că aș fi putut să fac mult mai mult decât s-a făcut. Eu cred că în ultimii 2 ani ar fi fost nevoie de un management mult mai riguros și mult mai ferm. Suntem oameni diferiți, suntem cu stiluri diferite de conducere și eu cred că anumite domenii aveau nevoie de o mai multă fermitate ca să nu folosesc altfel termenul.”
Mircea Fechet, fost ministru al Mediului: „Eu cred că nu fermitatea a fost problema ministerului, nici în ceea ce privește mandatul meu, nici ceea ce privește mandatul domnului Tanczos Barna. Îi spun că dincolo de fermitatea mică, mare, cum o apreciază fiecare, mai contează și cu ceea ce lucrezi. Iar dacă la păduri am găsit 97 de hectare împădurite și am lăsat 5000 după 2 ani de zile, mandatul meu fiind unul mai scurt decât al domniei sale, n-aș spune că fermitatea ar fi problema.”
Diana Buzoianu, Ministrul Mediului: „Pe mediu noi am pierdut 2 miliarde, dacă vreți, rușinea cea mai mare e acolo unde s-au pierdut banii, unde chiar nu s-a mai putut găsi niciun fel de măsură de a salva banii, pentru că în mod cinstit, comisia a venit și ne-a spus dacă în 2 ani de zile nu ați reușit să faceți niciun pas care să arate sau prea puțini pași care să arate că ați putea să mergeți în direcția corectă, într-un an de zile noi pur și simplu nu credem că puteți să finalizați aceste investiții.”
Vă pasăm dumneavoastră mingea, celor care ne priviți. Luați-vă orașul, comuna, satul la pas. Uitați-vă în jur. Dacă știți că trăiți într-o zonă cu risc la inundații, întrebați-vă de ce nu s-a făcut nimic. Dacă de ani de zile s-au ras pădurile țării în regiunile în care locuiți, întrebați-vă de ce nu s-a împădurit. Dacă dealurile și apele noastre doar adună gunoaie, de ce nu s-a făcut o schimbare? Mai ales, când puteam să o facem pe bani europeni. Înecat în birocrație și indolență, statul român a reușit să piardă două miliarde de euro din PNRR pentru că nu a fost în stare să implementeze proiecte atât de necesare. Pierderi permise pe sănătatea noastră.
