Cine a fost pictorul Jules Perahim? Puțini îi cunosc opera. Numele său înseamnă în ebraică „flori”, a cărui proveniență este de fapt traducerea numelui său real, Blumenfeld, „câmp cu flori”. Opera lui Perahim s-a înscris în mare parte în avangardismul suprarealist românesc.
Născut la București, în anul 1914, Perahim a intrat de tânăr în cercurile noncoformiste ale anilor 30, colaborând cu artiști ai vremii precum Victor Brauner, Gherasim Luca sau Gellu Naum.
Jules Perahim, pe numele său real Iuliș Blumenfeld, a făcut parte, în prima jumătate a secolului XX, din generația care a contestat arta academică, dar și realitățile politice ale epocii. Opera sa a provocat, a șocat, a ironizat, lucru care de fapt i-a marcat întreaga viață și carieră. Existența sa a fost una fragmentată, din cauza ascensiunii fascismului.
Simona Chiș, Art Advisor Palatul Cesianu-Racoviță: „Opera lui Perahim este împărțită în două etape distincte: cea petrecută la București și cea de la Paris, unde are peste 40 de expoziții personale și unde se stabilește definitiv în 1969. La Paris, începe să picteze cu frenezie și expune foarte mult și în multe alte orașe importante.”
Viața artistului a însemnat o serie de refugii, exil, război. Traversarea în condiții extreme a URSS-ului , într-o perioadă profund marcată de antisemitism, și-au pus amprenta inclusiv asupra operelor sale. A lucrat ca scenograf, decorator, iar picturile sale au descris în fapt experiența istoriei trăite direct.
Simona Chiș, Art Advisor Palatul Cesianu-Racoviță: „Publică în reviste suprarealiste, provoacă scandaluri culturale, ajunge chiar să fie arestat pentru că a atentat la bunele moravuri, dar mai târziu, pe fondul antisemitismului și al crizei politice, viața lui se transformă într-o fugă continua: lagăre de muncă, deportări, evadări, traversare a munților Caucaz pe jos, ani practic trăiți la limita supraviețuirii.”
Pe piața de artă, numele lui Jules Perahim este unul dintre cele mai importante, cu rezultate constante și solide în licitațiile dedicate artei moderne, postmoderne și avangardei. La Palatul Cesianu-Racoviță din București, operele sale funcționează ca repere pentru suprarealismul românesc cu deschidere internațională. Iubitorii de artă pot acum să adjudece una dintre lucrările de referință ale lui Perahim. Mai exact, o lucrare din anul 1972, „Faiseur de Nouages”, realizată în perioada de maturitate a artistului, după stabilirea sa la Paris.
Titlul poate fi tradus în română prin „Cel care face noduri” sau „Făuritorul de încurcături”, trimițând simbolic la mecanismele complicate, opace, ale istoriei și ale puterii. Din perspectiva criticii de artă, pictura aparține etapei în care Perahim practică un suprarealism lucid și interiorizat: un spațiu calm, aproape metafizic, este traversat de un obiect-mecanism fără funcție clară, metaforă a unei lumi absurde, în care sistemele continuă să funcționeze fără sens.
Simona Chiș, Art Advisor Palatul Cesianu-Racoviță: „Operele sale funcționează ca repere pentru suprarealismul românesc, cu deschidere internațională. O călătorie în Africa îi redeschide imaginarul, îl eliberează de constrângerile ideologice și îl readuce definitiv la un suprarealism, dar de data aceasta la un suprarealism matur, interiorizat, filtrat printr-o viață extremă. Lucrările sale combină influențele suprarealiste clasice, obiecte imposibile, asocieri neașteptate cu experiența personală a secolului XX: război, ideologie, exil, mașinărie politică. Totul este redus la esență, la simbol. Pictura nu mai este doar un gest de revoltă adolescentină, ci un comentariu lucid, aproape melancolic, despre putere și despre condiția umană. Perahim, practic, nu mai striga, el sugerează.”
Simona Chiș, Art Advisor Palatul Cesianu-Racoviță: „La Palatul Cesianu-Racoviță, trei lucrări emblematice ale sale ocupă prima poziție în topul adjudecărilor: „Sisteme Clos” (1972), „O stranie periferie” (1986) și „Măgărușul — Fericiți cei săraci”, fiecare achiziționată cu 18.000 de euro. Aceste rezultate confirmă nu doar valoarea artistică a operei lui Perahim, ci și apetitul colecționarilor pentru un artist cu identitate puternică, ușor recognoscibil și perfect ancorat în marile teme ale secolului XX: absurdul, istoria, mecanismele puterii, fragilitatea condiției umane.”
După o perioadă petrecută în Israel, Jules Perahim se stinge din viață la Paris, în anul 2008, dar opera lui rămâne mărturia unui artist care a traversat întreg secolul XX fără să-și piardă imaginația, dar mai ales spiritul critic.
