În lumea artelor, o sintagmă precum „Frumusețea va mântui lumea” este uneori adânc imprimată în crezul artistului. Din acest punct de vedere, lucrările unui pictor precum Horia Bernea sunt cu siguranță definiția modului în care artistul s-a raportat la simbolistica operei sale.
Pentru colecționari, Horia Bernea înseamnă mai mult decât un nume faimos în arta românească, pentru că operele sale invită la reflecție, sunt profunde și transmit întotdeauna un mesaj puternic despre relația dintre om și religie, mistere și decriptări, cunoaștere și incertitudini.
Horia Bernea. Arta, ca o punte între lumea spirituală și cea laică
Pe piața licitațiilor de artă, lucrările din seria „Grădinilor”, semnate de Horia Bernea, sunt printre cele mai apreciate. În cadrul unor evenimente de la Palatul Cesianu-Racoviță din București, tablouri ale artistului au fost adjudecate și pentru sume record de 24, respectiv 26.000 de euro.
Horia Bernea s-a născut în anul 1938, în București. A făcut parte dintr-o generație de artiști care au ales să picteze împotriva curentului artistic impus de regimul politic. Bernea a fost una dintre figurile cheie ale Școlii de la Poiana Mărului. Se retrăgea adesea în natură, împreună cu alți artiști ai vremii, pentru a picta departe de presiunea urbană, dar mai ales departe de presiunile ideologice.
Horia Iova, Art Advisor Palatul Cesianu-Racoviță: „Opera lui Horia Bernea se naște într-o epocă în care presiunea ideologică face ca întoarcerea spre spiritualitate, spre natură și spre un fond ancestral ortodox al poporului român să pară un gest avangardist. Spre sfârșitul anilor ‘50, în jurul lui Horia Berna se coagulează un grup de tineri de intelectuali cu preocupări artistice nu neapărat în sensul educației formale, artistice, dar cu spirit creator și novator, care încearcă să depășească limitele ideologice și plastice ale epocii în care trăiau. Astfel, spre începutul anilor ‘60, se formează deja ceea ce avea să fie numit Grupul de la Poiana Mărului sau Școala de la Poiana Mărului. Alături de Horia Bernea, la Poiana Mărului au pictat artiști precum Teodor Rusu, Teodor Moraru sau Ion Dumitriu, a căror creație și moștenire se întinde spre anii ‘90. Vorbim despre artiști cu o căutare spirituală, cu o explorare a legăturii dintre spirit și materie, în spiritul creștin al poporului român.”
Ceea ce îi conferă autenticitate lui Horia Bernea nu sunt doar tablourile sale, ci felul în care a trăit arta, modul în care s-a raportat la aceasta. Pentru Bernea, credința, actul artistic și viața de zi cu zi nu existau independent unele de celelalte. Elementele de pe pânză, fie că vorbim despre grădini, interioare, biserici, toate sunt o formă de meditație.
Horia Iova, Art Advisor Palatul Cesianu-Racoviță: „Opera lui Horia Bernea are în centru o formă de căutare etnologică. Poate că nu în sensul studiului sau al clasificărilor riguroase, dar cu siguranță în sensul explorării unui spirit autentic al creației și gândirii țăranului român. Poate că această tendință vine și ca o continuare într-o altă formă a activității tatălui său, sociologul Ernest Bernea, care a oferit literaturii române de specialitate numeroase lucrări în care ni se clarifică, ni se deschide gândirea țăranului român, gândirea profundă a țăranului român în raport cu teme importante precum spațiul, timpul, viața sau moartea. Aceste idei își regăsesc locul în creația lui Horia Bernea.”
La Palatul Cesianu-Racoviță, lucrările artistului Horia Bernea sunt o constantă. Evenimentele de la începutul acestui an aduc în fața publicului și a colecționarilor două picturi care poartă semnătura îndrăgitului artist: „Concentrare” și „Iconostas”. Ambele lucrări transmit una dintre ideile artitice ale lui Bernea: liantul între două lumi, cea spirituală și cea laică.
Horia Iova, Art Advisor Palatul Cesianu-Racoviță: „Sigur că această căutare, această explorare a lui Horia Bernea nu se oprește aici și intră în alte sfere ale spiritualității tradiționale. Din punct de vedere al reprezentării, avem de-a face cu o prezență remarcabilă a umbrelor. Și vorbim despre o umbră care nu este doar absența luminii, este o umbră a unui mister, a unui mister al existenței, al unui mister al creației care se cere revelat, se cere descoperit ca o formă de călătorie spirituală. Pe lângă efectul vizual dinamic, această prezență a umbrei are și un puternic efect emoțional în ochii privitorului.”
