Mergem azi în Galați și începem un nou episod „România frumoasă” de la înălțime, din turnul de televiziune de aici, înalt de peste o sută de metri.
De aici se vede întreg orașul și, mai ales, Dunărea. De altfel, am și făcut o plimbare pe Dunăre și am aflat cele mai frumoase povești ale orașului.
Iar după ce am mâncat un storceag cu somn, am avut energie și pentru alte plimbări. Am ajuns și în zona Pădurii Gârboavelor, acolo unde am văzut animalele de la zoo și ne-am întâlnit și cu un ansamblu folcloric care ne-a arătat cele mai frumoase tradiții ale locului.
Turnul de televiziune, locul din care vezi tot orașul, și biserica fortificată, cu tuneluri secrete
Turnul, care este o construcție cilindrică, a fost construit în anii 70, iar acum are, pe lângă relee și instalații de televiziune, și un restaurant.
„Ne situăm la etajul 40 și 110 metri înălțime, într-un restaurant fine dining, cu meniul în stil mediteranean. Noi am conceput acest restaurant ca un punct local turistic”, ne-a spus Florin Rădulescu, managerul restaurantului.
Patru kilometri mai încolo, ajungem la cel mai vechi monument istoric din oraș, Biserica Fortificată Sfânta Precista, lăcaș de cult construit pe vremea lui Vasile Lupu, între 1643 și 1647.
„Este o ctitorie a brăilenilor, în perioada ocupației otomane, când nu puteau zidi în oraș. Au zidit pe malul Dunării, căci, de fapt, județul Brăila are hotar județul Galați”, ne-a povestit IPS Casian, Arhiepiscop al Dunării de Jos.
Patru kilometri mai încolo, ajungem la cel mai vechi monument istoric din oraș, Biserica Fortificată Sfânta Precista, lăcaș de cult construit pe vremea lui Vasile Lupu, între 1643 și 1647.
„Este o ctitorie a brăilenilor, în perioada ocupației otomane, când nu puteau zidi în oraș. Au zidit pe malul Dunării, căci, de fapt, județul Brăila are hotar județul Galați”, ne-a povestit IPS Casian, Arhiepiscop al Dunării de Jos.
Despre istoria bisericii aveam să aflăm și în plimbarea pe Dunăre, de la ghidul nostru: „E făcută din piatră și cărămidă. Pereții au un metru 80, de asta i se spune că e fortificată. Se poate pătrunde printre pereți ca și ascunzătoare și la momentul ăsta. Ea a avut fântâni secrete, tuneluri secrete. Astea au fost zidite și astupate de comuniști”.
Viorel Gagu a început să plimbe turiștii pe Dunăre în urmă cu cinci ani. De altfel, a fost chiar cel care a inaugurat plimbările pe fluviu. Din ambarcațiune, poveștile lui leagă nu doar județe, ci și țări.
„Malul din dreapta dumneavoastră e județul Tulcea, malul stâng este gălățean, până la gura de vărsare a Prutului. Acolo se termină România, este granița cu Republica Moldova. Clădirea Palatului Navigației este un obiectiv dat în folosință în 1915 și aici era gara fluvială din oraș. La vremea aceea, la vremurile acelea, se făceau curse regulate cu plecare de la Galați. Exista chiar cursă săptămânală Galați-Viena la începutul anilor 1900”, a explicat ghidul turiștilor din barcă.
Istorie și frumusețe într-o plimbare pe Dunăre
A fost ca o lecție de geografie și istorie la un loc. La începutul anilor 1900, România avea a doua flotă ca mărime din Europa și a șaptea din lume. Acum flotă nu mai avem, dar Dunărea a rămas martora istoriei prin care au trecut acele locuri.
„Observăm aici, Dunărea se desparte în două. Un braț pleacă în dreapta, e apa mai mică, și brațul din stânga, care e mai adânc, e navigabil și se unește iarăși după această insulă pe care o vedem în mijlocul Dunării. Insula Cailor se numește. Are doi kilometri lungime, 500 de metri lățime și s-a format pe parcursul a o sută de ani prin depunerea de nisip de către Dunăre, an de an”, ne-a spus Viorel Gagu, proprietarul ambarcațiunii cu care ne-am plimbat.
Am coborât pe insulă în speranța că vom vedea caii, dar n-am avut noroc. Așa că nu ne-a rămas decât să ne bucurăm de natură și de mâncare.
Am încercat storceag de somn, o rețetă reinventată de lipovenii din Delta Dunării, pentru că, în rețeta originală, storceagul se face cu sturion. Pentru a da gust, pe lângă somn proaspăt, se fierb mai multe soiuri de pește, se adaugă legume, iar în aproximativ o oră storceagul este gata. Ca să fie mâncat durează mult mai puțin.
Plante și flori din toată lumea în Grădina Botanică din Galați
Ne-am întors în oraș, unde prima oprire a fost Grădina Botanică.
Carmen Ciocan – jurnalistă Euronews: „Îmi place să merg desculță, iar acest loc este preferatul din grădina botanică din Galați. Este grădina senzorială. De altfel, este prima grădină de acest fel deschisă în România din donații, în 2014. Acum calc pe conuri, însă preferatele mele sunt aceste pietre”.
„Grădina Botanică din Galați face parte din complexul Muzeal de Științe ale Naturii “Răsvan Angheluță”. A apărut în anii ’90, unde, pe acest amplasament, în anii 1960-1970, a fost o groapă pentru deșeuri din construcții”, ne-a spus Cătălin Popa, managerul Complexului Muzeal de Științele Naturii.
Grădina se întinde pe 18 hectare și este structurată pe cinci planuri: flora României, axul central, plante medicinale, zona de seră și flora Globului pământesc.
„Cuprinde zone cu diferite vegetații ale Globului, gen America de Nord, zona mediteraneană, a bazinului Mediteranean, zona asiatică, cu grădina japoneză în care ne aflăm acum, unde se găsește un lac artificial și o cascadă artificială”, a povestit Elena Zlate, inginer horticultor la Grădina Botanică din Galați.
Mărturii ale creștinismului din aceste locuri, în muzeu la Galați
Galați e și locul în care puteți petrece ore întregi în muzee. Primul în care am intrat a fost Palatul Episcopal, acolo unde este Muzeul Istoriei, Culturii și Spiritualității Creștine. Are aproximativ 20 de săli, iar în zece ani a avut 400 de mii de vizitatori. Am admirat clădirea Muzeului de Istorie - Lapidarium cu exponatele sale organizate pe trei nivele, unde de la arheologie am trecut la etnografie.
„Expoziția de etnografie și, să zicem, piesele legate de bunicii, străbunicii noștri și modul în care erau acestea folosite pe diferite tipuri de ocupații, inclusiv reconstituirea unei căsuțe specifice pentru nordul județului Galați”, a spus Tudor Mandache, muzeograf la Muzeul de Istorie “Paul Păltănea“.
Nu ratați casa dedicată lui Alexandru Ioan Cuza, Muzeul Casa „Cuza Vodă”, despre care ne-a spus mai multe Ovidiu Nedu, asistent cercetător: „Aceasta este casa în care a copilărit și în care și-a început cariera. La etaj vom găsi câteva piese care au aparținut lui, piese de veselă, o trusă de birou. Mai avem niște piese vestimentare, care au aparținut doamnei Elena Cuza, inclusiv o piesă de doliu pe care a purtat-o la aducerea rămășițelor lui Cuza în România”.
Pădurea Gârboavele, Grădina Zoo și Muzeul Pescăresc
Dacă prindeți vreme bună, Pădurea Gârboavele e un loc pe care trebuie să-l vizitați. Noi n-am regretat deloc, mai ales că aici am văzut și grădina zoologică.
Carmen Ciocan – jurnalistă Euronews: „Cel mai în vârstă animal, de aici, de la Grădina Zoologică din Galați este o ursoaică născută în 1991. Noi am nimerit într-o zi călduroasă și, după ce s-a bălăcit bine în apă, a trecut la mâncare. Este la “dietă”. Mănâncă fructe și legume astăzi”.
„A fost inițial pe o suprafață de circa 7 hectare, după care Consiliul Județean a mai alocat încă 7 hectare jumătate din Pădurea Gârboavele. Suntem chiar la limita ariei protejate Pădurea Gârboavele. Momentan, avem peste 40 de specii și peste 250 de exemplare de animale”, ne-a spus Mădălin Șerban, directorul adjunct al Grădinii Zoologice din Galați.
Și tot în Pădurea Gârboavele, ne-am oprit la Muzeul zonei pescărești și Muzeul Satului, aici unde oamenii ne-au întâmpinat cu pâine și sare. În plus, am avut ocazia să-i ascultăm și să-i admirăm pe membrii ansamblului folcloric Glasul Odăieșilor, cu care am și stat puțin la povești.
„În lada de zestre a bunicilor am găsit straie, am găsit costume populare. Eu vorbesc despre ele, dar dacă eu acum nu construiesc istorie cu echipa pe care o am, ce o să găsească generațiile care vor veni după noi?! De la ideea asta am pornit a lucra ii și cămăși populare”, ne-a povestit Ecaterina Hulea, coordonatorul Grupului folcloric Glasul Odăieșilor.
În Muzeul zonei pescărești am aflat și de ce este specială această regiune și ce o face diferită față de altele.
Laura Panaitescu, referent cultural Centrul Cultural Dunărea de Jos: „Noi avem o cherhana, să spunem așa, supradimensionată, pentru că am dorit să o facem și ca spațiu expozițional, dar și ca spațiu unde am putea să desfășurăm activități cu copiii. Tot ceea ce este expus în cherhana este autentic, din zona județului Galați, este așa numitul instrumentar de pescuit, cu care localnicii își puteau asigura subzistența de zi cu zi”.
Coșuri de pescuit, plase pescărești, coliba pescarului, gardurile cu care se făceau capcane în interiorul bălților. Toate se găsesc aici. Iar la doi pași este Muzeul Satului.
„Tot ceea ce este construit în complexul nostru muzeal este unu la unu cu ceea ce am regăsit în teren. Am încercat să păstrăm, de fapt am și reușit să păstrăm materialele naturale, construcția este pe structură de lemn și pereții din chirpici, din lut, la fel și prispele, iar acoperișul este din stuf”, ne-a mai spus Laura Panaitescu.
Cine se simte aventuros poate face un popas activ și în parcul de cățărat care e în apropiere. Cu speranța că v-am făcut poftă de o vacanță la malul Dunării, ne oprim aici cu poveștile din Galați. Până data viitoare, nu uitați să fiți călători prin România frumoasă!
editor coordonator: Amalia Dascălu
jurnalistă Euronews: Carmen Ciocan
operator imagine: Răzvan Nicolescu
montaj: Cosmin Buță
