Am pornit călătoria noastră din Sauca, un sat al comunei Laza, unde, într-o fostă școală, acum transformată în muzeu, oamenii ne-au întâmpinat în straie populare. Iar cea mai bună ambasadoare a tradițiilor de aici e Rodica Bulboacă, ea însăși meșter popular: „Să știți, dragilor, că satul românesc nu a dispărut. El trăiește prin memoria celor care au rădăcinile în satele lăzene. Aici, în comuna Laza, se trăiește cum s-a trăit dintotdeauna. Frumos, în liniște, în tihnă și cu rost”.
Am intrat și noi în claca organizată de doamna Rodica Bulboacă. Oamenii satului s-au adunat dintotdeauna pentru a se ajuta la diverse munci. Așa că ne-am pus și noi pe treabă, mai cu privitul, mai cu mâncatul. Pentru că nu au lipsit turtele făcute pe plită și nici plăcintele poale-n brâu.
„Este o mâncare pe care o putem folosi și ca desert. Dar este și o mâncare sățioasă. O mâncare sățioasă pe care o putem folosi și ca aliment de bază în gospodărie. Dar este și o mâncare pentru ocazii speciale”, ne-a asigurat doamna Rodica.
În jurul gazdei noastre roiesc și gospodine, dar și fete care învață câte un pic din tradițiile satului.
„La frământat o să trebuiască să ia din exterior în interior. Aluatul devine mai fraged. Pentru umplutură avem brânză de vacă proaspătă scoaptă de la producătorii noștri locali. Avem ouă. Spargem ouăle și le punem aici. Un pic de zahăr. La noi nu se fac plăcintele dulci”. Cam așa arată o lecție.
Aluatul a dospit, compoziția este gata, iar focul din cuptor numai bun pentru plăcinte. Plus încă un detaliu care va face diferența la gust, ne spune gazda: „Plăcintele, astăzi, le vom coace pe frunză de ștevie. La noi, în comuna Laza, plăcintele se mai coc pe frunză de hrean și pe frunză de vie. De ce? Frunza de hrean este mult mai aromată și se pune cu nervura către plăcintă, către talpa plăcintei. Se imprimă acea aromă, dar îi dă și un format aparte și este specific comunei noastre”.
Claca nu e însă doar despre mâncare. Gospodinele au grijă să nu stea o clipă, fie țes la război sau torc lână, fie dansează în timp ce fetele cântă.
„Acum am încercat să aduc un colț al țăranului înstărit, să zic așa. Cu niște piese din alpaca, nu era argint, argintul era mult mai valoros, nu avea acces oricine. Prin expoziții să atragem copiii, să vadă altceva, că altfel nu poți să îi apropii de frumusețea trecutului, de obiceiuri. Pasiunile se nasc”, ne-a spus Lavin Teslariu, care este colecționar.
Am lăsat claca să-și vadă de treabă și noi am pornit din nou la drum. Următoarea oprire a fost în orașul dintre vii, Huși.
Carmen Ciocan, jurnalistă Euronews: „Pentru turiști, drumul vinului începe de aici și se încheie tot aici, însă după un tur mai lung pentru ca oamenii să înțeleagă ce se întâmplă de la simpla bobiță de strugure până la acest produs final. În hala în care ne aflăm se pot depozita, stoca aproximativ 2 milioane 200 de mii de litri de vin”.
„Suntem producători de spumant, am încercat să îmbunătățim tehnologiile și să adaptăm tehnologiile pe care le folosesc și competitorii externi. Încercăm ca, folosind potențialul soiurilor noastre, să ieșim în piață cu niște vinuri de calitate astfel încât să putem să stăm în același palier cu producătorii consacrați, dar cu particularitățile vinurilor noastre”, spune Gabriel Stoica, director producție cramă.
Noi eram la muncă, așa că am sărit peste partea de degustare și am pornit din nou la drum. Opt kilometri mai târziu am făcut o nouă oprire, într-un sat de vacanță, în comuna Pădureni. Au fost construite nouă vile. Asta înseamnă 36 de locuri de cazare, iar pentru o noapte turiștii plătesc 200 de lei.
„Putem vorbi, și mă bucur, de turism rural la Pădureni. Locuri de recreere, spații pentru cultură, pentru sport, pentru înot, pentru pescuit, pentru echitație, ceea ce ne asigură, iată, zic eu, un confort din punct de vedere turistic”, ne-a spus Temistocle Diaconu, primarul comunei Pădureni.
De la satul de vacanță din Pădureni mergem spre curtea domnească din municipiul Vaslui.
Carmen Ciocan, jurnalistă Euronews: „Biserica din spatele meu este de pe vremea lui Ștefan cel Mare. De-a lungul vremii a avut de suferit și a fost refăcută în 1820, la fel ca cea inițială. De jur împrejur, până în 2007, aici era o groapă de gunoi, iar din 2011 s-au făcut săpături și au fost descoperite și vechile curți domnești”.
„Vasluiul a fost chiar, la un moment dat, cel puțin în timpul epocii lui Ștefan cel Mare, capitala Țării de Jos. De aici și crearea la Vaslui a curții domnești, ctitoria de către Ștefan cel Mare a unei biserici domnești, iar la Bârlad a fost capitala vorniciei Țării de Jos, cu vornici însemnați care au ajuns, unii dintre ei, și voievozi, cum ar fi Vasile Lupu”, ne-a povestit prof. dr. Laurențiu Chiriac, directorul Direcției de Cultură Tineret și Sport Bârlad.
Statuia lui Ștefan cel Mare a fost ridicată la Podu Înalt, după cele mai importante victorii împotriva turcilor din istoria românilor. Una dintre ele a avut loc pe 10 ianuarie 1475, pe teritoriul satului Băcăoani, într-o zonă mlăștinoasă.
Carmen Ciocan, jurnalistă Euronews: „Sunt peste 130 de trepte până la statuia lui Ștefan cel Mare, însă merită efortul. A durat puțin până am ajuns sus și se vede frumos. Așadar, dacă sunteți în trecere, veniți din Vaslui și mergeți spre Bârlad, opriți-vă câteva minute și aici. Este pe partea stângă, la șosea. În plus, veți găsi aici și un itinerariu cultural turistic pe ruta ștefaniană”.
Mergem și noi pe urmele istoriei și ajungem la Bârlad. Prima oprire aici e la Muzeul „Vasile Pârvan”. Sediul central al muzeului are 73 de încăperi, din care 49 sunt cu expoziție.
„Iar aici avem un cuptor de uz casnic. În țară nu au mai fost descoperite asemenea piese. Noi am reușit să descoperim la Polocin, în anul 2016. Așa cum l-am găsit în teren, așa l-am reconstituit aici în muzeu. Și se pot vedea urme de cărbune ceramică de acum 1600 de ani”, spune Mircea Mamalaucă, managerul Muzeului „Vasile Pârvan” Bârlad.
Activitatea muzeală se desfășoară în șase locații și este organizată pe patru secții.
„Aici am reconstituit un atelier de acum 1600 de ani în care meșterii confecționau piepteni din corn de cerb. Am reușit să surprindem toate etapele în ceea ce privește confecționarea. Nicăieri în Europa nu s-au descoperit atâtea ateliere de confecționat piepteni. La Bârlad, Valea Seacă, este vorba de 22 de ateliere de confecționat piepteni”, a adăugat managerul muzeului.
„Paradoxul acestui județ este că, deși este sărac, este plin de personalități, are o bogăție culturală și spirituală deosebită. Alexandru Ioan Cuza, Gheorghe Ghiorghiu Dej, Nicolae Tonitza, Malaxa și mulți, mulți oameni s-au născut în acest județ”, ne-a spus prof. dr. Laurențiu Chiriac, directorul Direcției de Cultură Tineret și Sport Bârlad.
De altfel, printre tablourile expuse sunt și cele ale lui Nicolae Tonitza. Valoarea picturii Fata cu foarfecă e estimată la aproximativ 250 de mii de euro.
Dacă ați ajuns aici, vizitați și planetariul din pavilionul Marcel Guguianu. Și neapărat uitați-vă spre stele din Observatorul Astronomic.
„În momentul de față sunt peste 40 de stele care poartă numele Bârlad. Ele sunt denumite cronologic de la Bârlad V1, descoperită în 2019, prima stea variabilă, V vine de la denumirea că este stea variabilă”, ne-a povestit Ciprian Vîntdevară, muzeograf și astronom.
Noi ne oprim aici, dar să știți că mai sunt destule de văzut în Vaslui. Până data viitoare, nu uitați să fiți călători prin România frumoasă!
editor coordonator: Amalia Dascălu
jurnalistă Euronews: Carmen Ciocan
operator imagine: Elena Cosma
montaj: Cosmin Buță
