Maia Bondici, jurnalistă Euronews: „Bine ați revenit în România Frumoasă! Suntem în Zalău, județul Sălaj. În ultimii ani au fost atât de multe glume și legende cum că județul nu ar exista, ei, bine, noi am venit să vă arătăm nu doar că există, dar și că e foarte frumos. Să pornim!”
În spatele glumelor se ascund însă locuri de poveste, încărcate de istorie și însemnătate.
Urmele trecutului sunt încă vizibile în Șimleu Silvaniei, chiar dacă trecerea timpului și-a spus cuvântul. Suntem la cetatea construită de familia Bathory în jurul anilor 1400.
Daniel Stejeran, ghid: „Această cetate a fost asediată în nenumărate rânduri pentru că este o cetate de apărare, după cum bine se vede, cu patru turnuri pătrate de apărare, trei turnuri rotunde de apărare ale castelului, o poartă principală de intrare, unde locuiau ofițerii și familiile lor care apărau cetatea”.
Aici găsim și blazonul familiei… sau ce a mai rămas din el. Sunt trei colți ce reprezintă balaurul care ar fi trăit cândva pe aceste meleaguri. Legenda spune că se ascundea în munții care înconjoară Șimleu Silvaniei și că de fiecare dată când ieșea din peșteră… făcea ravagii în oraș. În timp, cetatea a fost abandonată, dar a rămas un punct turistic important.
Plimbare prin beciuri construite direct în coasta dealului
Din oraș mergem spre un loc care ne provoacă la... relaxare. Printre dealurile acoperite de podgorii din comuna Șamșud, noi am ales să umblăm pe Aleea Beciurilor. Cred că vă imaginați deja ce găsim aici…
Aromele rafinate, culorile intense și parfumul fructat, toate dau un plus de eleganță vinurilor de aici. Acum imaginați-vă că în pivnițele oamenilor din Șamșud sunt atâtea tipuri de vin că nici nu li se știe numărul exact, toate făcute după rețete proprii, transmise moștenire de la o generație la alta.
Zoltan Banto, primar Șamșud: „Dacă intri în două pivnițe găsești două vinuri diferite, trei gusturi diferite. Noi am numărat undeva la 100, dar care sunt în regulă și se pot vizita și se poate intra sunt undeva la 50-60 de pivnițe”.
Vechi de câteva secole, beciurile sunt săpate direct în deal, iar rolul lor este să mențină vinul la temperatura ideală. Deși toate și-au păstrat elementele tradiționale din cărămidă și lemn, de-a lungul vremii fiecare proprietar și-a pus amprenta și a transformat locul după cum i s-a potrivit.
Grădina Botanică din Jibou are peste 6000 de specii de plante
Am plecat spre un orășel cu aproximativ 10.000 de locuitori, dar în care există un loc special ce reușește să atragă 80.000 de turiști în fiecare an. Grădina Botanică din Jibou nu a apărut întâmplător. Are o istorie lungă și un rol important în comunitate de sute de ani deja.
Ciprian Chiș, director Grădina Botanică: „E de pe vremea Imperiului Austro-Ungar, când baronului Wesselényi i s-a dat acest teritoriu pentru administrare. Îi plăcea și grădinăritul și pentru acest lucru și-a angajat un grădinar din Viena care a amenajat această grădină”.
Da la lalelele și mușcatele care te întâmpină la intrare, la plantele și florile exotice din sere, Grădina Botanică te poartă prin lumi diferite la fiecare pas. Numai să vă asigurați că aveți timp să vedeți tot.
Ciprian Chiș, director Grădina Botanică: „În fiecare an numărul colecțiilor crește și asta datorită schimburilor de semințe cu alte grădini botanice de pe întreg globul pământesc. Avem plante de pe lista roșie, plante ocrotite, plante pe cale de dispariție”.
Aici găsim și un adevărat paradis al peștilor. De la cei mai mari care aproape par încruntați, la cei mai mici și colorați, parcă scoși direct din desene animate.
După ore de explorat, ne luăm la revedere de la gazde și ne îndreptăm spre următorul loc de pe lista frumuseților din Sălaj.
Poposim la Castrul de la Porolissum. Construit în urmă cu aproximativ 2000 de ani de către împăratul Traian, era un centru militar și urban de graniță, la acel moment. E și motivul pentru care istoricii spun că Porolissum era considerat capătul lumii. De aici începea un drum lung spre Roma. Acum este un imens muzeu în aer liber și o rezervație arheologică de mare importanță.
Sarmale cu hrean și tarte cu bezea
Ne bucurăm de peisaj, însă după atâtea plimbări prin natură, e imposibil să nu ne apuce și pofta de mâncare. Am găsit locul ideal pentru asta, chiar la o aruncătură de băț, la punctul gastronomic local din Popeni: slăninuță de casă, jumeri proaspete, zacuscă, pâine de casă. Și tot aici, mama Maria ne-a învățat să facem sarmale cu hrean.
Poze: Punct gastronomic local Salaj
După acest episod din România frumoasă putem spune fără nicio îndoială… că cel puțin am depășit nivelul de învățăcel. O oală de sarmale mai târziu și o oră bună de fiert lângă un ciolan afumat și a venit momentul adevărului. N-a fost chiar ușor, dar pare că ne-a ieșit în final.
Și după atâtea bucate minunate, mai este loc și de un desert delicios. Tartele cu bezea ți se topesc în gură. Și cu forțe proaspete ne îndreptăm spre următoare destinație. Aici e ceva de mers… și de admirat.
Grădina Zmeilor sau locul în care cândva a fost Marea Sarmatică
Maia Bondici, jurnalistă Euronews: „În urmă cu aproximativ 60-70 de ani aici era doar o crăpătură în stâncă, acum s-a făcut un gol de vreo 40-50 cm. Să știți că întreg acest platou stă pe niște pământuri foarte nisipoase, argiloase, așa că e foarte posibil ca peste 50 de ani să vedem alte tipuri de crăpături, să vedem altfel de stânci în zonă”.
Suntem în Grădina Zmeilor. Un loc în care natura te îmbie doar să fii prezent și să te bucuri de liniște și frumusețe.
Leontina Prodan, localnică: „Aici se poate vedea de-a lungul stâncii, cine știe în câte sute de ani sau mii de ani s-au format aceste trepte. Vedeți aici cât este de pietros, aici e mai compact, aici iar apare o porțiune, aici iarăși vedeți până sus sunt foarte multe etape. 2.300.000 de ani, se spune”.
Timpul își arată... vârsta în rocile de aici. Amprenta melcilor, a coralilor și a scoicilor ne arată și ne învață istoria acestui loc impresionant. Fiecare stâncă spartă, doborâtă, sfărâmată e testamentul forței naturii și a ceea ce a fost aici… înainte de noi. Fundul Mării Sarmatice. Iar odată cu trecerea timpului au apărut inevitabil și legendele.
Leontina Prodan, localnică: „Odată a venit așa o ceată puternică de zmei cu mama lor, mama zmeilor în frunte, și ei au ocupat locul și, metaforic vorbind acum, acești zmei și cu mama lor în frunte de fapt au ocupat locul și au transformat oamenii în stane de piatră, adică i-au transformat în robi, să tacă, să lucreze pentru ei”.
Pare-se că zmeii sunt un laitmotiv în județ. Și cum altfel să fie într-un loc plin de poveste, culoare și istorie. V-am spus la început glumița cu Sălajul despre care gurile rele ar zice că nici n-ar exista. Tragem nădejde că v-am convins nu doar că există, ci că e chiar un loc care merită vizitat. Până data viitoare, nu uitați să fiți călători prin România frumoasă!
Editor coordonator: Amalia Dascălu
Jurnalistă Euronews: Maia Bondici
Operator imagine: Elena Cosma
Montaj: Cosmin Buță
