E poate cea mai cunoscută piesă de îmbrăcăminte românească și cu forme dintre cele mai diverse. Vorbim de ie sau cămașa cu altiță, cum i se spune în unele zone ale țării. E artă în fiecare împunsătură de ac, iar fiecare desen are propria însemnătate. Nimic nu e pus întâmplător pe o ie, iar pentru asta e nevoie de îndemânare și drag pentru tradiție.
Cea mai cunoscută piesă de îmbrăcăminte românească
Cu fiecare meșter popular care lucrează, ia capătă o nouă identitate, păstrându-și totuși rolul pe care l-a avut de-a lungul timpului.
„Cumva, ce punem pe ii este și ce ne reprezintă și suntem conectate cu natura. Este foarte frumos și nu întâmplator lucrau aceste ii cu aceste semne. Erau pentru a ne proteja”, ne-a povestit Luminița Tudose, meșter popular.
Fiecare regiune are propriile modele și culori. Dar în cazul unei ii, chiar și modul în care se face cusătura e relevant. „Punctele de cusătură sunt mult mai multe pe o cămașă: avem și crucea, avem și butuci, avem lanțul, șinătău, bârnel”, a adăugat Luminița Tudose.
Dorința de a învăța cum să transmită mai departe o tradiție frumoasă le-a adunat aici pe doamnele care ne-au arătat și nouă drumul de la un fir de ață la cămașa tradițională.
„Asta este istoria. Asta spune despre cultura noastră”
„Sunt toate modele vechi. Asta este istoria. Asta spune despre cultura noastră, a tradiției și a țăranului care trăia din asta. Povestea bunica că ei nu aveau cu ce se îmbrăca, doar cămășile astea cusute. Munceau întotdeauna sa adune de pe câmp cânepa și inul și iarna să facă cămăși”, ne-a povestit Mihaela Sîngeap, meșter popular.
Sub îndrumarea Luminiței, Rica lucrează la o cămașă specifică unui sat din apropierea locului natal: „Pentru mine cusutul e o terapie. În iile cusute sunt și necazurile, și bucuriile, și toate gândurile mele sunt cusute în fiecare cruciuliță”.
Daniela Furtună a început acum doi ani să coase la ia pe care o poartă: „La ia mea am avut un pic emoții la alesul culorilor. Mi-a plăcut foarte mult albastru. Dar ideea mea a fost să-mi fac, cumva, patru cămăși cu poale. Nu este doar ie. Ea este o cămașă cu poale, întreagă adică. Și mi-am dorit, așa, cumva, să am câte una pentru fiecare anotimp”.
Legătura cu trecutul și prețuirea moștenirii primite din moși strămoși, asta înseamnă cămașa cu altiță pentru cele care o cos. I-a luat mult timp Luminiței Tudose să găsească pe cineva care să o îndrume. A mers la târguri cu meșteșugari, a căutat informații și în biblioteci. Acum dă ea lecții oricui vrea să învețe. Așa a apărut și Șezătoarea Târgul Iașilor.
Legătura cu trecutul și prețuirea moștenirii
„Eu m-aș bucura ca fiecare persoană, măcar duminica la biserică, să-și poarte ia cusută personal, adică să și-o coase singur, pentru că în ia aia îți pui bucuriile, tristețile, îți pui gândurile, te deconectezi de la cotidian”, a mărturisit Luminița.
Se spune că trebuie să fie trei râuri cusute pe o ie, care reprezintă calea spre biserică, spre părinții spirituali și spre părinții biologici. Însă fiecare zonă are ceva aparte. Însăși Regina Maria a fost o ambasadoare a cămășii tradiționale românești. Purta costume populare nu doar în țară, ci și în timpul vizitelor pe care le făcea în străinătate.
