O călătorie cu adevărat valoroasă înseamnă mai mult decât un simplu reper geografic. Pentru că fiecare experiență se trăiește și dincolo de punctele marcate pe o hartă. Iar experiența noastră prin România frumoasă ne-a arătat că o călătorie este o permanentă descoperire: de la oamenii locului până la bucatele tradiționale puse pe masă, de la legendele ascunse între pereții unui castel până la cele ale unui simplu arbore… secular.
În acest nou reportaj, continuăm călătoria în unul dintre cele mai impresionate județe din România: Bistrița-Năsăud. Aici, în ținutul Lacului Colibița, tradițiile, istoria, gastronomia, ospitalitatea oamenilor s-au împletit armonios… cu natura.
După ce, într-o dimineață cu soare, ne-am plimbat cu velierul pe Lacul Colibița, am plecat la 50 de kilometri distanță, spre Sângeorz-Băi. De acolo am urcat spre Dosul Gârciului, un sat de munte aproape părăsit, dar care a avut șansa de a primi straie noi. Pentru că aici, un artist a făcut Rai din ce i-au oferit natura, tradițiile locului și strămoșii săi: un spațiu al liniștii, al gusturilor simple, dar profunde.
Alida Mocanu, jurnalistă Euronews: În România Frumoasă, descoperim uneori locuri absolut uimitoare, cum este acesta. La 850 de metri altitudine, am ajuns în Dosul Gârciului, la artistul Maxim Dumitraș. El este cel care ne va găti o ciorbă de salată murată. Habar nu avem cum este, dar, cu siguranță, rețeta v-o arătăm și dumneavoastră.
Ce este ciorba de salată murată, specialitatea inedită din Bistrița
Lumea lui Maxim Dumitraș este o fericită combinație între artă, simplitate, micile bucurii pe care i le oferă natura care-l înconjoară și chiar grădina cu legume de lângă casă. Aici artistul găsește ingredientele potrivite pentru o rețetă rară: o ciorbă de salată verde murată. Bucătarul nostru fiind de profesie artist vizual, ne așteptăm ca și ciorba să fie o mică operă de artă.
Alida Mocanu: Cum e ciorba de salată murată, Maxim?
Maxim Dumitraș, artist vizual, sculptor: E o mâncare specială a țăranului din zonă, e un fel de ciorba de burtă a țăranului. Se folosea și la munca câmpului, că e foarte răcoritoare și conține foarte mult fier, dar și după un chef cu pălincă. Salata se culege toamna, când este mai bătrână, se spală, se pune cu sare, până a doua zi și se înmoaie, se pune într-un borcan, un strat de sare, sare grunjoasă mare, și un strat de salată, cozi de usturoi, mărar, iar sare și se clădește în pături, în straturi. Ea rezistă un an, doi ani, dar e foarte important să fie multă sare. De aia îi zice salată murată.
Ne-am așezat la masă, iar ciorba de salată ne-a mers la suflet. La fel cum a făcut-o și natura din zonă, natură transformată în... expoziție de sculpturi.
Maxim Dumitraș, artist vizual, sculptor: Acolo încă o lucrare de landart, brăduții sunt plantați de mici, aveau 30 de centimetri. Este o lucrare a unui artist important român, care trăiește la Paris. Se numește Leonard Răchită, iar tema lui este „no limit”, fără limită. E un fel de perdea din copaci, care, imaginar, ar putea continua la infinit. Și mai este încă una acolo în pădure, perdeaua aia de mesteceni, tot de el e plantată. Sunt elemente și lucrări de intervenție în natură.
Castelul Teleki din Posmuș, printre obiectivele turistice din Bistrița
Am promis să revenim și ne-am continuat drumul, de această dată, spre… istorie. Familia Teleki a avut reședințe în mai multe locuri din țară. La una dintre acestea, un castel restaurat, am făcut și noi un popas.
Alida Mocanu, jurnalistă Euronews: Noi am ajuns la Castelul Teleki din Posmuș, în județul Bistrița-Năsăud. Această veche reședință nobiliară a fost construită pe pământul lui Iancu de Hunedoara, apoi al lui Matei Corvin și mai apoi al cancelarului Transilvaniei Mihali Teleki. Castelul a fost restaurat, 5 milioane de euro a costat restaurarea. Vă invităm să-l descoperiți!
Atunci când a început restaurarea, echipa care s-a ocupat de renovări a pornit de la un motto: „Construim drumuri de rămas acasă”, altfel spus, drumurile din România să-i ducă pe călători la obiective istorice, restaurate cu respect pentru patrimoniu. O altă miză a acestui loc este și aceea de a încuraja și dezvolta turismul local.
În prezent, edificiul este în proprietatea Consiliului Județean Bistrița-Năsăud și a intrat în circuitul turistic. În timpul lucrărilor de restaurare, sub zidărie, a fost redescoperită frumusețea din alte vremuri a castelului.
Alexandru Gavrilaș, managerul Castelului Teleki: Este un basorelief care a fost descoperit încastrat în zid, de fapt ascuns în zid. Probabil că, după 1945, a fost un zid prin mijlocul lui, un zid despărțitor, probabil că a fost făcut în perioada IAS-ului, perioada comunistă, când probabil aveau nevoie de ceva birouri sau încăperi mai mici, a fost un zid de cărămidă, construit chiar pe parchet, anapoda. Deci nu a fost unul de la început.
Unde se află stejarul secular din Bistrița
Istoria locului nu este scrisă doar în ziduri, ci și... în frunze.
Alida Mocanu, jurnalistă Euronews: Acesta este cel mai bătrân locuitor al ținutului, pentru că este un stejar care are vârsta de 600 de ani. A fost plantat, scrie și acolo, în anul 1406. Și există o legendă, oarecum haioasă, se spune că aceia care se sărută sub acest stejar vor rămâne împreună, atenție, secole la rând. Succes!
Legendele… rămân legende. Însă frumusețea acestor locuri, așa cum le-am descoperit în călătoria noastră, este cât se poate de reală. Pare să fie de acord și Norbert, un elvețian care vizitează Transilvania de peste 25 de ani.
Norbert, turist elvețian: De fapt, este vorba despre peisaj aici, în Transilvania. Îmi place foarte mult. Și oamenii sunt foarte amabili. Iar mâncarea este bună. Și vinul e bun.
Reporter: Ce ați mâncat aici, în Bistrița-Năsăud?
Norbert, turist elvețian: Am mâncat păstrăv, burtă, ciorbă de burtă, salată de varză și mici, desigur.
Păstrăvăria din Romuli, loc al tradiției, bunătății și ospitalității
A fost pretextul perfect să ne facem drum spre comuna Romuli, la păstrăvăria pe care chef Nina Rus a transformat-o într-un punct de reper al zonei. Este un loc al tradiției, al bunătății și al ospitalității.
Ce este mai bun decât o pâine de casă, caldă, scoasă din cuptor și pusă pe masă? Poate doar sufletul unui om. Oricum, în cazul Ninei Rus, talentul în gastronomie merge în tandem cu un suflet cald și bun. Am găsit la ea un zâmbet sincer, dar și o masă îmbelșugată.
Preparatele de pește de pe platouri sunt marca Ninei. A muncit ani la rând să pună la punct rețetele perfecte pentru toți aceia care îi calcă pragul.
Nina Rus, chef-bucătar: Mergeam la bunica și vedeam plăcinte, dulceață, tocană. Nu știu cum, dar atât erau de gustoase și cu ingrediente foarte puține, cu ce avea la îndemână prin grădină. Și de atunci am prins și eu așa drag de mâncare, când vedeam ce gust bun are.
Dincolo de mâncare, Nina Rus e și un adevărat ambasador al zonei. Costumele populare, casa pe care a amenajat-o așa cum era în alte vremuri, obiectele păstrate de la strămoși scriu de fapt o poveste despre un om special, pentru care tradiția este importantă.
Nina Rus, chef-bucătar: Toate costumele populare sunt foarte valoroase pentru mine. Și le păstrăm cu sfințenie pe cele vechi, pentru că au și valoare sentimentală, dar și pânza nu se mai găsește, pentru că bunicile și străbunicile noastre au țesut la război, cum se spune, și nu mai țese nimeni acum.
Însă cea mai de preț colecție a Ninei sunt de fapt preparatele sale. Cu ele se mândrește cel mai mult.
Nina Rus, chef-bucătar: Sunt produsele mele proprii, zacuscă de păstrăv afumat, salată de icre, care este o salată cu trei tipuri de icre, pasta de păstrăv. Sunt produse înregistrate la OSIM. Și avem și filet-ul de păstrăv cu semințe de pin și migdale afumat, pernuțele picante, chifteluțele, baghețelele.
Și toate merg perfect cu pita de care vă spuneam mai devreme. Nu ezitați dacă ajungeți în zonă, e fix ceea ce îi trebuie unui călător serios și înfometat.
Alida Mocanu, jurnalistă Euronews: Hai să rupem să vedem! Wow. N-ai cum. Doamne!
Iar după ce ne-am bucurat de pită proaspătă pe masă, am pornit spre un loc emblematic al județului: Biserica Evanghelică din Bistrița.
Vasile Duda, istoric de artă: Biserica inițial a avut Hramul Sfântul Nicolae, fiind o biserică romano-catolică, după 1543, sașii au trecut la reformă și a devenit biserică evanghelică sau luterană, după cum îi spunem și noi azi.
Locuri în România Frumoasă mai avem de văzut, așa că ne luăm la revedere deocamdată și vă așteptăm data viitoare, cu povești dintr-un nou județ. Până atunci, nu uitați să vă programați călătorii de poveste, de ținut minte o viață.
Editor coordonator: Amalia Dascălu
Jurnalistă Euronews: Alida Mocanu
Operator imagine: Daniel Stan
Montaj: Cosmin Buță
