Îți recomandăm să încerci și aplicația Euronews România!

Politico: De ce pacienții români primesc tratamente noi cu doi ani mai târziu decât germanii

Unul dintre principiile fundamentale care stau la baza Uniunii Europene este conceptul de piață unică. Totuși, se pare că acesta nu este aplicat și atunci când vine vorba de sănătatea tuturor membrilor săi, ci când vine vorba despre medicamentele care pot salva vieți ”fiecare țară este pe cont propriu”. 

O analiză Politico arată faptul că pacienții din întregul bloc comunitar nu au acces la aceleași medicamente atunci când se luptă cu boala. Un medic din România așteaptă în medie doi ani pentru a prescrie același tratament la care are acces un omolog din Germania. Acest lucru este îngrijorător mai ales atunci când cineva suferă de o boală care se manifestă cu rapiditate, cum ar fi cancerul, diferența de timp fiind crucială pentru pacient. 

Oficialii de la Bruxelles sunt conștienți de această loterie cu coduri poștale și doresc să implementeze o serie de măsuri care să schimbe acest aspect. 

„Pacienții din statele membre occidentale și mai mari au acces la 90% din medicamentele nou aprobate. În statele membre estice și mai mici, acest număr este de până la 10%. Acest lucru este cu adevărat inacceptabil”, a declarat comisarul pentru sănătate, Stella Kyriakides. 

Comisarul pentru sănătate a prezentat Comisiei Europene un proiect de reformă a pieței farmaceutice din Uniunea Europeană, principalul obiectiv fiind acela de a pune capăt accesului inechitabil la tratament. 

Soluția oferită de înaltul oficial este aceea de a pedepsi companiile care nu-și lansează produsele pe toate cele 27 de piețe ale UE în decursul a doi ani. Dacă refuză să o facă, atunci firmele în cauză vor intra în competiție cu rivalii lor mult mai repede. 

Experții în sănătate au menționat că această problemă poate fi o sabie cu două tăișuri și nu pot spune cu exactitate dacă soluția propusă ar putea funcționa, deoarece există o serie de obstacole care fac proiectul greu de implementat. 

Banii, primul obstacol în calea sănătății europenilor 

Primul obstacol este reprezentat de faptul că unele medicamente au prețuri mult mai mari, discrepanța fiind și mai mare având în vedere diferențele economice dintre cele 27 de state. De exemplu, PIB-ul Bulgariei pe cap de locuitor este de cinci ori mai mic decât cel al Țărilor de Jos. Acest lucru înseamnă că unele țări pot cheltui mai mult pentru sănătate și scheme de tratament și altele nu. 

Țări precum Austria, Germania și Elveția au acordat fonduri cuprinse între 92-108 euro per persoană pentru tratamentul cancerului, comparativ cu 13-16 euro per persoană cheltuiți în Cehia, Letonia și Polonia, arată o analiză a Institutului pentru Economia Sănătății (IHE).

În acest caz, prețurile mai mici pot fi direct proporționale cu tratamente mai slabe împotriva bolii. În cazul medicamentelor imuno-oncologice, preponderența utilizării acestora a fost chiar și de 10 ori mai mică față de țările mai bogate. 

„O mare parte a pacienților europeni cu cancer, în special în Europa de Est, nu pot avea acces la medicamente eficiente (și potențial rentabile) din motive legate de accesibilitate”, scriu cercetătorii. 

Negocieri secrete cu guvernele 

Un alt impediment în cazul echitabilității metodelor de tratament la nivel european este și negocierea prețurilor medicamentelor produse de marile lanțuri farmaceutice. Una dintre cele mai folosite metode de negociere este cea cu guvernele țărilor, în mod secret, așa încât nicio altă țară să nu știe cât plătește alta pentru același medicament. 

Metoda ”cine dă mai mult” pune în balanță prețul pe care o țară este dispusă să-l plătească pentru sănătatea cetățenilor și accesul altora la tratamentul care le-ar putea salva viața.  

Companiile farmaceutice aleg să lanseze medicamentele mai întâi în țările de unde se așteaptă să primească cele mai mari prețuri, de obicei, țările cu venituri mai mari care pot plăti mai mult”, a explicat Sabine Vogler, care conduce departamentul de farmacoeconomie de la Institutul Național de Sănătate Publică din Austria. 

Așa se face că cele mai noi tratamente ajung mai târziu în țări precum Grecia și Portugalia și în țările din Europa de Est. În plus, guvernele care participă la aceste negocieri stabilesc primele un așa numit preț de referință al medicamentelor, care apoi sunt disponibile publicului. Dar prețul este redus în timpul negocierilor din spatele ușilor, în care cele două părți ajung la un consens. 

Apoi, procesul o ia de la capăt cu următoarea țară, porinind însă de la primul preț de referință. Astfel, țările mai puțin atractive pentru companii sunt plasate pe ultimele poziții în aceste ”liste de așteptare”, motiv pentru care primesc aceste tratamente vitale mult mai târziu decât alte țări. 

Birocrația, țapul ispășitor 

Pe lângă motivația financiară, un adevărat obstacol îl reprezintă maldărul de documente necesare pe care trebuie să le prezinte companiile farmaceutice guvernelor pentru a obține avizele necesare.  

Chiar și pentru acest impediment UE a găsit o soluție. Directiva privind transparența limitează perioada pe care statele o au la dispoziție pentru a lua o decizie privind prețul pentru medicamente la 180 de zile. Însă, de cele mai multe ori, realitatea din teren este alta. Directiva le permite guvernelor să ”înghețe” negocierile temporar, atunci când agențiile guvernamentale vor să tragă de timp în procesul decizional. 

De exemplu, Danemarca are nevoie, în medie, de mai puțin de patru luni pentru a lua o decizie în vederea achiziționării unui medicament pentru tratarea cancerului, în timp ce în Polonia, același proces durează 30 de luni, potrivit unei analize a Charles River Associates. 

Soluții propuse până în acest moment

Așa-numita ”Evaluare Comună a Tehnologiei Sănătății” o singură evaluare ce va fi înmânată tuturor statelor pentru a decide cât să plătească pentru un anumit tratament. Evaluarea unică va înlocui cele 27 de dosare naționale pentru fiecare medicament, așa cum este cazul în prezent. Prima evaluare comună este așteptată în 2025.

Grupuri regionale de țări, cum ar fi inițiativa Beneluxa din Belgia, Țările de Jos, Luxemburg, Austria și Irlanda, au început să se unească pentru a cumpăra medicamente în comun, simplificând negocierile pentru producătorii de medicamente și întărind puterea de negociere a cumpărătorilor.

Dar propunerea de reformă farmaceutică a Comisiei Europene este cea mai ambițioasă soluție de până acum. Cu toate acestea, reforma se confruntă deja cu un puternic backlash din partea grupurilor de lobby din industria farmaceutică. 

ARTICOLE DIN ACEEAȘI CATEGORIE