Majoritatea celor care au murit în urma incendiului de la Colectiv, au murit în spitale. De mai bine de zece ani, ministru după ministru a promis centre de mari arși. Până astăzi nu s-a construit niciunul. Marii arși ai României au șansa să scape doar dacă ajung pe mâna medicilor din străinătate.
Marian Leușteanu are 54 de ani și este muzician. În seara tragediei din clubul Colectiv a avut norocul că într-o mare de oameni, cineva, nu știe nici acum cine, i-a întins o mână și l-a tras afară din haos.
Tragedia i-a lăsat însă urme pe corp și nu numai
Marian Leușteanu, supraviețuitor Colectiv: „Domnul ministru din vremea aceea a spus la un moment dat la televizor, noi eram cum eram, mai răniți, mai…nu prea ne uitam noi la televizor, dar spunea că „Domnule, nu este nicio problemă. Noi avem de toate.” Și interesându-mă în cadrul spitalului unde eram internat, ei după 3 zile au consumat tot ce înseamnă pansament și fașe sterile pe tot anul respectiv.”
153 de secunde. Atât a durat incendiul de la Colectiv. 26 de oameni și-au pierdut viața în club. 38, în spitale.
10 ani, 11 miniștri ai sănătății și zero centre de mari arși construite. Acesta este bilanțul. Ne întrebăm dacă România ar face față la un al 2-lea Colectiv. Realitatea ne arată însă că sistemul nu face față nici măcar atunci când e vorba de un singur pacient.
La 10 ani după Colectiv, Lavinia Vlad a fost prinsă într-un incendiu care a lăsat-o cu arsuri pe aproximativ 70% din corp. După ce și-a salvat familia din flăcări a ajuns în stare gravă la Spitalul Floreasca din București. Locul care ar fi trebuit să o salveze a întâmpinat-o cu lipsuri …și cu gândaci.
Alina Alexandru, sora Laviniei: „Primul văzut era cel care atârna la propriu de perfuzie. Sunt oameni care țipă dacă văd un gândac și în casă. Furia mea sau toată senzația aceea de panică pe care am simțit-o era pentru că mă gândeam efectiv cum, dacă a ajuns acolo, înseamnă că au ajuns și pe noi.”
Lavinia Vlad a fost prinsă într-un incendiu care a lăsat-o cu arsuri pe aproximativ 70% din corp
Alina este sora Laviniei. A donat piele pentru a o salva și așa a ajuns să vadă condițiile în care se luptau pentru supraviețuire marii arși de la spitalul Floreasca.
Alina Alexandru, sora Laviniei: „Noi tocmai ce donasem piele, adică noi la rândul nostru aveam zone care necesitau a fi protejate. Mi-e greu să cred că astfel de insecte ar putea fi prezente într-o cameră și pe același nivel la câțiva metri mai încolo nu ar putea fi prezente.”
Spitalul Floreasca era considerat la acel moment Centru de Mari Arși. Cel puțin pe hârtie, pentru că în practică, ventilația cu filtre speciale sau spațiile în care medicii să se poată echipa și dezinfecta nu existau.
„O conducere iresponsabilă”
Alexandru Rogobete, ministrul Sănătății: „Este inacceptabil ca în hârtie să apară că există un spațiu și în realitate el să nu fie. Spațiul nu permite atât de multe paturi și nu permite realizarea celorlalte spații conexe necesare. O conducere iresponsabilă, axată doar pe propria imagine, dar, din păcate, fără rezultate concrete în modul de administrare.”
Alina s-a luptat încă din primele zile să o transfere pe Lavinia în străinătate, însă doctorii de la Floreasca nu au vrut să o lase. Ar fi trebuit să justifice de ce un așa zis centru de mari arși din România nu poate să trateze un pacient. Așa că Alina a trebuit să-și mute sora pe propria răspundere.
Țara noastră ar avea 34 de paturi în care ar putea fi tratați marii arși
Pe hârtie, țara noastră ar avea 34 de paturi în care ar putea fi tratați marii arși. Însă realitatea este că niciunul dintre spitale nu are dotările necesare. O recunoaște și ministrul Sănătății care, după explozia din Rahova, a trimis un mare ars direct la un centru specializat din Austria.
Alexandru Rogobete, ministrul Sănătății: „Orice pacient care nu se încadrează în criteriile și în posibilitățile infrastructurii de astăzi, până la finalizarea și darea în folosință a centrului de la Timișoara, să fie transferat în Europa.”
De mai bine de zece ani, autoritățile promit centre de mari arși ca cele din străinătate. Însă proiectele sunt încă la început de drum. Centrul pediatric din București este într-un stadiu de construcție de 34%. Cel din Târgu-Mureș, la 36%. Ministrul Sănătății dă asigurări că cel din Timișoara, construit în proporție de 78%, va fi gata până la sfârșitul lui 2025.
Alexandru Rogobete, ministrul Sănătății: „Eu nu pot să vin să spun „România poate trata orice tip de pacient ars, indiferent de suprafață.” Nu, nu poate. Pentru că nu are infrastructura necesară.”
În 2025, la 10 ani după tragedia din Colectiv, Lavinia a ajuns într-un centru de mari arși din Belgia, după 53 de zile de infern în România. A adus cu ea și candida auris, o infecție nosocomială, pe care medicii din România nu au declarat-o, deși știau de ea.
Între timp, în țară, șeful centrului de arși de la Floreasca a fost demis, iar secția a rămas închisă. Am solicitat un interviu și am cerut acord pentru a filma în spital. Reprezentanții spitalului au considerat că nu este în interesul publicului să ne aprobe solicitările. Am fi vrut să îi întrebăm și despre modul în care le-au tratat pe Lavinia… și pe Alina.
Alina Alexandru, sora Laviniei: „Mi s-a reproșat că eu, Alina, sora pacientei, nu pot accepta că moartea face parte din viață. Adică existau astfel de discuții. Mi se spunea că eu trebuie să accept că nu mai are resurse, că este o cauză pierdută, că a murit și Steve Jobs și eu nu pot accepta că Lavinia moare.”
Acum, Lavinia este externată din spitalul din Belgia. Deși pentru ea urmează ani grei de tratament și de recuperări, medicii din străinătate au reușit să îi dea o a doua șansă la viață. În Belgia, fiecare pacient are o echipă proprie și salon dedicat, care se poate transforma oricând într-o sală de operație.
Dr. Serge Jennes, șeful departamentului pentru Piele, Arși și Reconstrucție Charleroi: „Trebuie să aveți trei asistente medicale cu normă întreagă pe fiecare pat. Aici, la Charleroi, avem 10 paturi. Deci avem 30 de asistente. Avem, de asemenea, fizioterapeuți. Nutriționistul vine de două ori pe săptămână. Ai nevoie de aceleași caracteristici ca ale unei săli de operație, cu filtrarea aerului, cu presiune mai mare, astfel încât bacteriile din exterior să nu poată pătrunde în interior.”
Momentan, România poate doar să viseze la astfel de condiții. În ultimii doi ani, țara noastră a trimis 26 de pacienți arși în străinătate. În cazul unei alte tragedii, cea mai bună șansă de supraviețuire ar fi tot asta… fuga din țară.
