În anul 1905, într-o scrisoare adresată prințului Anton Bibescu, celebrul scriitor francez Marcel Proust își exprima dorința de a veni la Corcova. La peste 100 de ani distanță, locul încă mai este cunoscut pentru podgoriile unde este produs vin de calitate. Așa a fost pe vremea Bibeștilor, așa este și acum. Dar asta doar pentru că pasionați de enologie au decis să nu dea uitării acest loc. Cunoaștem acum povestea lui Șerban Dâmboviceanu, cel care a dat o nouă viață unui spațiu istoric.
Moșia familiei Bibescu
În comuna Corcova în județul Mehedinți, la sfârșit de secol XIX și început de secol XX, se afla moșia familiei Bibescu. În vremea Prințului Anton Bibescu, domeniul a devenit terenul perfect pentru viticultură. De aici vinul ajungea chiar și până la Paris. Un secol mai târziu, de soarta podgoriei se îngrijește Șerban Dâmboviceanu. Pasionat de enologie, adică știința producerii vinului, acesta a decis să readucă la viață, la propriu, strălucirea de altădată a acestui loc.
„Consider și asta e important să păstrăm și să cunoaștem istoria. Cumva, ne ancorăm și noi în acest trecut și ne simțim că avem niște rădăcini mai solide atunci când ne cunoaștem istoria și când o cinstim cum se cuvine”, spune Șerban Dâmboviceanu, proprietarul podgoriei.
Pentru Șerban Dâmboviceanu, acest domeniu viticol înseamnă nu doar locul unde se naște un vin bun, ci și mărturia unor vremuri apuse, când literatura și băutura bahică mergeau în tandem. În corespondența sa cu prințul Anton Bibescu, scriitorul Marcel Proust povestea cât de mult visează să ajungă la Corcova.
„Noi am primit această moștenire foarte prețioasă de la prințul Anton Bibescu, a soiurilor franțuzești care practic fac parte din terroirul locului, pentru că sunt aduse aici de mai bine de 100 de ani. Deci, din punctul ăsta de vedere, putem spune că deja sunt vinuri aparținând acestui terroir, deci nu sunt un import de soiuri din Franța. Într-adevăr, un enolog francez a sosit aici imediat după 1900, care s-a ocupat și de podgoria prințului Anton Bibescu, și de cramă, dar și de administrarea întregului domeniu, domeniu care însuma peste 6500 de hectare, un domeniu foarte vast”, ne-a povestit Șerban Dâmboviceanu.
Grija față de patrimoniul viticol
În anul 2005, cramele construite de prințul Anton Bibescu la început de secol XX erau în ruină. Apoi locul a fost restaurat de echipa lui Șerban Dâmboviceanu, cu mare grijă pentru detaliile care odinioară fuseseră alese de familia Bibeștilor: „Asta e partea cea mai veche a cramelor, partea care a rezistat incendiului din 1907. Restul a fost reconstruit, dar asta e ce ne-a rămas din primele clădiri și practic toată incinta cramei e pe un teren în pantă și aici intrăm practic în deal, ceea ce asigură o temperatură, bineînțeles o temperatură constantă, tot timpul anului. Iar aici în capăt era vinoteca prințului Bibescu. Deci aici își păstra cele mai valoroase vinuri”.
Grija față de patrimoniul viticol ne-a oferit o frumoasă lecție de viață. Și anume că acolo unde strălucirea unor timpuri se pierde peste secole, oameni pot recrea acele vremuri cu succes. Este, însă nevoie, de înțelegere a trecutului și mai ales de respect față de acesta.
