Este început de an și, poate mai mult decât oricând, ne gândim la ce ni se așterne în față. Ne dorim să ne fie mai bine decât în anul care a trecut, să facem mai multe, să fim mai fericiți, să ne bucurăm mai mult de oamenii dragi și de tot ce ne înconjoară. Și, cu siguranță, vrem să călătorim și să vedem locuri minunate de care, poate, nici n-am știut până acum.
Dacă nu ați descoperit încă ce înseamnă Dobrogea, vă încurajăm să o faceți. Pe lângă natura care oferă cu generozitate peisaje de ținut minte o viață întreagă, veți întâlni și oamenii acestui loc cum nu e altul. Iar mare parte din unicitatea Dobrogei este și aspectul său multi-etnic, cel care, de fapt, îi conferă regiunii un farmec aparte.
Acest farmec îi este dezvăluit călătorului și de oamenii de aici, aceia care au înțeles potențialul uriaș al ținutului dintre ape și care știu cum să-l promoveze. Am fost și noi acolo ca să putem pune în imagini povestea Dobrogei.
Ținutul dintre ape, promovat de oamenii locului
Pentru Bianca Folescu, Dobrogea înseamnă munca ei de o viață, locul care o face să fie mândră și pe care îl prezintă tuturor cu drag, cu respect și, mai ales, cu pasiune.
„Dobrogea pentru mine este locul în care m-am născut, locul în care am înflorit și mă dezvolt, locul care îmi dă răspuns la toate curiozitățile mele, care mă face să mă îndrăgostesc de fiecare dată din ce în ce mai mult de tot ce are ea. Este locul care mă determină să devin un fel de luptătoare patrioată pentru a-i susține și a-i promova absolut toate minunățiile, că nu le pot spune frumuseți doar și să fac cunoscut acest tărâm de vis tuturor celor care au curiozitatea să afle câte ceva”, ne-a spus Bianca Folescu, promotor al tradițiilor dobrogene
Dobrogea pe care o descrie Bianca își așteaptă turiștii în orice anotimp. Diversitatea naturii, dar și cea culturală, bucătăria dobrogeană, cu specificul său punctat de tradițiile fiecărei etnii în parte, au transformat regiunea într-o destinație căutată de oameni din toată lumea.
Călătoria noastră a început în apropierea lacului Razelm. Apoi am mers la Cerna, unde am gătit alături de doamna Chira Xantos bunătăți din bucătăria meglenă: mângica și sârlia. Ne-am văzut apoi cu bulgarii din Vișina și am ajuns și la Sarichioi, unde le-am cunoscut pe membrele ansamblului lipovenesc din localitate. Mai mult, ne-am întâlnit și cu artista care a modelat, la propriu, etniile Dobrogei.
Alida Mocanu, jurnalistă Euronews: „De sute de ani, Dobrogea a fost și este o mica Europă. Pentru că aici, de-a lungul timpului, peste 18 etnii au trăit împreună. Au trecut prin necazuri, iar istoria le-a retrasat uneori parcursul vieții. Însă nu a reușit să le destrame identitatea. Este de ajuns să-i cunoașteți pe acești oameni cu zâmbetul lor, ospitalitatea și autenticitatea acestora. Descoperim sau redescoperim acum frumusețea oamenilor din inima Dobrogei”.
Răzvan Voiculescu, fotograful care arată lumii frumusețea Dobrogei
Răzvan Voiculescu este mai mult decât un fotograf. Imaginile surprinse de el sunt de fapt mici documentare, mărturii ale felului în care oamenii Dobrogei își duc traiul în strânsă legătură cu datina, cu credințele, cu istoria care i-a marcat, dar mai ales în permanentă conexiune… cu natura care le-a devenit... acasă.
Răzvan a fost gazda noastră în aventura dobrogeană. De la el am învățat și cum să descoperim Dobrogea autentică, unde să o căutăm, la ce anume să fim atenți. Și, pe bună dreptate, povestea acestei regiuni este în primul rând cea a oamenilor ale căror chipuri sunt imprimate în fotografiile lui Răzvan. L-am întâlnit la Enisala, într-un loc care pare realmente desprins… dintr-un tablou, o casă lipovenească, restaurată cu atenție până în cel mai mic detaliu. Tocmai pentru ca aceia care ajung aici să se simtă cu adevărat în Dobrogea.
Orice călător care ajunge în Dobrogea cu siguranță remarcă acel albastru special al caselor. Oamenii locului, indiferent de etnia lor, îl folosesc adesea pentru mici detalii arhitecturale. Este un fel de amprentă a locului. Însă culoarea este specifică mai ales lipovenilor. De aici și nuanța deja consacrată: inconfundabilul albastru lipovenesc.
Despre acest albastru ne-a povestit Răzvan Voiculescu: „E un element care definește, nu e numai în Dobrogea. Dar în Dobrogea e mult. Și gardurile toate sunt vopsite în albastru. Nu mai zic de uși, ferestre, câteodată și mici elemente din curte. Eu spun așa: plimbă-te prin Dobrogea, nu aștepta nimic. Ea îți vine, ea îți vine la picioare, îți vine ea în suflet. Nu trebuie să zici: trebuie neapărat să văd ceva nume. Tu, plimbă-te, plimbă-te, ia timpul necesar, nu te grăbi nicăieri și mergi hai-hui. Tipul ăsta de călător, asta cred că face diferența între un călător și un turist. Un călător de multe ori merge hai-hui tocmai pentru bucuria de a găsi la fiecare pas ceva de care habar n-avea că există. E posibil să ai și o zi întreagă și să nu găsești nimic special, dar e sigur că ziua următoare o să fie plină de surprize. Pentru că trebuie să ai răbdare și să primești cu sufletul”.
Într-una dintre seriile sale fotografice, Răzvan surprindea „rostul” românesc. Călătorind pe aceste meleaguri, ne-am dat seama că acest rost al oamenilor din Dobrogea înseamnă păstrarea tradițiilor în toată complexitatea lor: de la simpla preparare a unei turte cu para și simbolistica ei, până la datinile respectate de sute de ani, în perfectă armonie cu tradițiile tuturor. Aceasta este magia Dobrogei. Pe care Răzvan a surprins-o apoi într-un nou volum: „Bucătăria hoinară”.
Etnicii din Dobrogea, cartea de vizită a întregii regiuni
Dacă aveți șansa să ajungeți în Dobrogea chiar de ziua ei, adică pe 14 noiembrie, puteți participa la evenimente care sunt cu siguranță cea mai bună carte de vizită a regiunii. Pentru că descoperiți toată frumusețea datinilor, gastronomia locală și mai ales varietatea portului popular care, cel puțin pe pământ dobrogean, este o explozie de culoare.
Bianca Folescu, promotor al tradițiilor dobrogene: „Avem tătarii și tătăroaicele acelea învălurite care atunci când dansează se învârt și atlasul din rochiile lor practic creează strălucirea din jur. Le doresc tuturor, pe lângă sănătate și pace, de care evident avem nevoie ca să putem să trăim în continuare în bună înțelegere, le doresc să-și deschidă sufletul, mintea și imaginația și dorința de a veni și a cunoaște Dobrogea în multitudinea ei de culturi, gastronomie și așa mai departe. Este un tărâm minunat, un tărâm extraordinar de bogat, un tărâm nedescoperit integral, deci este o noutate pentru toată lumea, practic pentru cei din țară și din străinătate să vină să cunoască acest tărâm de vis, Dobrogea pe care vrem să o prezentăm în haine noi atât din punct de vedere cultural, tradițional, multietnic, gastronomic”.
Cei mai mulți turiști care vin în Dobrogea ajung la Jurilovca, portul de unde, de altfel, se poate pleca spre Gura Portiței. De altfel, de curând Jurilovca a devenit și oficial stațiune turistică de interes local. Oamenii găsesc aici pensiuni tradiționale care oferă o adevărată experiență lipovenească. De la mâncăruri, până la arhitectura caselor, pachetul oferit călătorului e mai mereu peste așteptările lui.
Însă, în apropiere de Jurilovca, la aproximativ 5 kilometri distanță, se află satul Vișina sau, cum îi spunea în alte vremuri, Pașacâșla. Numele satului vine de la livezile de vișini care existau în zonă, în trecut. Acum, comunitatea de bulgari dobrogeni din localitate nu mai este atât de însemnată, dar cei rămași aici păstrează cu sfințenie tradițiile. Și se mândresc, așa cum este și firesc, cu frumoasele lor costume, înflorate.
De reprezentantele etniei bulgare din satul Vișina ne-am atașat instant. Au venit gătite în straie de sărbătoare și ne-au servit cele mai bune gogoși preparate în casă. Nu au venit singure, ci însoțite de copii și tineri care ne-au colindat și în bulgară, și în română. Iar la final, au primit, ca răsplată, dulciuri și mere.
Apoi, ca la o șezătoare de pe vremuri, ne-am pus pe povestit și am aflat istoria unei datini de început de an: Babinden sau… Ziua babelor.
În Cerna ne-a așteptat o întreagă familie de meglenoromâni. Iar doamna Chira Xantos ne-a primit în bucătărie, pentru o frumoasă lecție de gătit în cel mai tradițional mod cu putință.
Astăzi, populația satului Cerna din județul Tulcea este formată în mare parte din meglenoromâni. Iar cei mai mulți dintre ei păstrează tradiția gastronomică, așa cum au preluat-o și ei de la cei de dinaintea lor. Pentru că ea unește comunitatea în jurul meselor de sărbătoare. Să te asiguri că masa are toate cele de trebuință nu-i chiar puțin lucru. Și sigur nu e ușor. Este adevărat că îți trebuie pricepere, dar mai ales multă energie. Ne-am dat seama de acest lucru privind-o pe doamna Chira în timp ce pregătea foile coapte pentru plăcinta prăscăită, adică stropită cu saramură de brânză. Generozitatea localnicilor ne-a reamintit că oamenii buni dăruiesc adesea tot ce au și-i pun musafirului pe masă ce e mai gustos. Ne-am bucurat de toate și am promis că vom reveni.
Muzeul păpușilor dobrogene
Muzeul de Etnografie și Artă Populară din Tulcea este un abecedar perfect pentru aceia care își doresc să descopere această uimitoare regiune. În fiecare dintre săli, aflați poveștile etniilor, istoria lor seculară, portul, obiceiurile și felul în care oamenii și-au recreat propria soartă pe meleaguri străine lor, dar devenite „acasă”.
Și tot aici, în muzeu, puteți admira o serie de păpuși îmbrăcate în costume tradiționale. Seria se numește „Păpuși dobrogene” și poartă semnătura talentatei Elena Orbocea, artist plastic și, cum ne place nouă să spunem, „făuritor de păpuși aproape magice”. Elena se trage dintr-o familie multietnică, mama sa fiind lipoveancă, iar tatăl, grec, lucru care, de fapt, i-a modelat sufletul de artist într-un mod special.
„Pentru a face o păpușă ai nevoie de mai multe skills-uri, de la cizmărie, la mecanică, la nu știu eu ce, la croitorie, la modelaj, la sculptură, la… Deci toate astea, știți cum? Tot ce am învățat în viața mea cumva s-a coagulat în această pasiune și totul are rost. Da, acum are rost. Dobrogea pentru mine reprezintă foarte mult, adică eu mă mândresc cu faptul că aici, în zona noastră, toți trăiesc în armonie, că până la urmă la mine pe palierul unde stau este un turc, un tătar, un ucrainean, eu care sunt din două etnii și un român. Adică vă dați seama că noi trăim într-o perfect armonie, idilică aș putea să spun, aici, pe meleagurile acestea de ani, de sute de ani”, ne-a povestit Elena Orbocea.
Urmașii tătarilor din Dobrogea altor timpuri
În mozaicul etnic din Dobrogea, tătarii ocupă un loc aparte. Ajunși la Isaccea, dar și în alte zone dobrogene încă din secolele XIII-XIV, tătarii și-au conturat propria cultură pe aceste meleaguri. Două secole mai târziu, din Hanatul Crimeei, ajungeau în Dobrogea și tătarii numiți „nogai”, o populație originară din Caucazul de Nord.
În prezent, tătarii din Dobrogea sunt foarte uniți. Își promovează valorile istorice, obiceiurile, dansul, portul, dar mai ales… gastronomia. Printre deliciile absolute, șuberek-ul, cu brânză sau cu carne. Cert este că acesta trebuie neapărat pregătit după rețeta tradițională de doamne pricepute în bucătăria tătărească.
Noi am fost norocoși să ajungem chiar la un festival în satul Hagieni, acolo unde ansambluri de tinere de etnie turcă și tătară au făcut cu adevărat un spectacol de ținut minte. Costumele tradiționale, bucuria de culori, dansurile transmise de la o generație la alta, toate arată identitatea unor oameni într-o mare de diversitate etnică.
Un moment special pentru noi a fost când am cunoscut-o pe Arzu, în chipul căreia se oglindesc trăsăturile etniei căreia îi aparține. Arzu este tătăroaică, iar costumul pe care îl poartă este în stilul tradițional.
Apoi ne-am îndreptat spre superba geamie din Babadag, „Gazî-Ali Pașa”. Edificiul a fost construit în secolul al XVII-lea și se află pe lista monumentelor istorice din județul Tulcea. Între anii 1990 și 1999, geamia a fost restaurată, recăpătându-și astfel strălucirea din vremurile de început. În interior, au fost aduse din Turcia covoare persane vechi de sute de ani, iar decorațiunile și sculpturile în lemn sunt printre cele mai frumoase din zona europeană.
Lipovenii de la Sarichioi
Am ajuns în comuna Sarichioi sau, cum i se spune în traducere, satul galben, aici unde toate drumurile par să ducă spre port. E, de altfel, și locul care arată ocupația de bază a oamenilor din zonă. Vezi lotcile și știi că aici vei găsi cei mai pricepuți pescari. Localitatea este cunoscută și ca inima rușilor lipoveni, de rit vechi. Stabiliți în regiune în urmă cu sute de ani, oamenii și-au construit un nou destin, dar și-au păstrat tradițiile.
Veselia lor, portul, cântecele și dansul sunt toate o sursă de bucurie pentru oricine are șansa să-i vadă și să-i asculte. Mulți dintre cei pe care i-am cunoscut sunt fie profesori în localitate, bibliotecari, oameni poate sobri și serioși la muncă, dar care, la ceas de sărbătoare, chiar știu să petreacă. Așa cum este ansamblul „Landâș” din Sarichioi. Numele grupului înseamnă… lăcrămioară.
Ansamblul Landâș chiar este sufletul localității Sarichioi. Nu există eveniment în localitate care să nu fie animat de acesta. Unele dintre piesele interpretate sunt vechi de sute de ani, iar în repertoriu, artiștii au în total aproape 100 de melodii.
Dobrogea chiar este în sine o mică Europă unde ucraineni, greci, ruși lipoveni, megleni, turci, români, toți tăiesc în bună înțelegere. Iar veselia, zâmbetele, ospitalitatea, toate fac cu siguranță parte din cartea de vizită a acestei regiuni.
Lumea în care trăim ne oferă zilnic suficiente motive să ne indignăm, să ne revoltăm, să fim triști. Poate avem prea puțină răbdare să-i înțelegem pe ceilalți, ne grăbim să judecăm, să arătăm cu degetul. Și poate uneori uităm că toleranța este una dintre cele mai importante cărămizi atunci când vrem să construim o lume.
Această călătorie în Dobrogea ne-a oferit și acest mic dar: am înțeles că oamenii, indiferent de etnia sau religia lor, pot conviețui în pace și pot fi chiar familie în cele mai grele clipe. Lecția Dobrogei e, parafrazând o vorbă veche, dacă poți alege să fii orice pe lumea asta, alege să fii un om bun!
Editor coordonator: Amalia Dascălu
Jurnalistă Euronews: Alida Mocanu
Operator imagine: Daniel Stan
Montaj: Cosmin Buță
