Pe 12 octombrie, în București și Ilfov a început mobilizarea rezerviștilor, într-un exercițiu numit MOBEX, la care participă, în principal, persoane de 47-48 de ani care au făcut cel puțin stagiul militar. Mobilizarea se încheie pe 20 octombrie. Maximum opt ore va dura această mobilizare pentru un rezervist, așa că activitatea nu este considerată o pregătire propriu-zisă, chiar dacă va fi executată și o tragere, ci este, practic, un del fe luare în evidență a acestor persoane.
În ciuda temerilor inițiale, cetățenii au răspuns pozitiv ordinelor de mobilizare, însă sunt totuși multe întrebări pe care oamenii și le pun. Experții au încercat să dea răspunsurile la Euronews România, în cadrul emisiunii România lui Vitalie. Iar una dintre concluzii este că aceste acțiuni sunt extrem de importante mai ales pentru a atrage populația către armată, în condițiile unei carențe de personal.
Din acest punct de vedere, guvernul a adoptat și proiectul de lege privind serviciul militar voluntar. Scopul este acela de a fi pregătiți în eventualitatea unui conflict, care este puțin probabil în acest moment și în viitorul apropiat.
Scopul mobilizării rezerviștilor
În explicațiile sale, generalul Virgil Bălăceanu a vorbit și despre posibilitatea ca România să fie obligată, totuși, să reintroducă serviciul militar obligatoriu. El a explicat și în ce context ar putea fi luată o asemenea decizie.
General Virgil Bălăceanu, fost reprezentant la Comandamentul NATO: „Rezerva armatei României înseamnă, în primul rând, o prezență a societății civile. Cei care sunt în rezervă au joburi civile, dar în același timp, au și o datorie legată de apărare, fiind parte componentă a rezervei armatei române. Ca imagine, ca simbol, trebuie să sprijinim cât mai mult refacerea rezervei României pe bază de voluntariat. Altcumva, vom fi obligați să reintroducem serviciul militar obligatoriu. Nu există nicio armată în lume fără această rezervă. Nu există nicio armată care să meargă la îndeplinirea unei misiuni de luptă fără rezerviști. Iar exemplele din Ucraina și Fâșia Gaza ne sunt cunoscute.
Războiul e departe de noi. Îl păstrăm cât mai departe în condițiile în care ai capacitatea de apărare. Fără o pregătire a teritoriului și fără o voință a populației, sigur că noi nu putem să credem că România poate să reziste în cazul unui atac. Dacă aceste obiective le realizăm, România va rezista. Îndepărtăm războiul. Pe măsură ce ești mai puternic, îndepărtezi spectrul războiului. Dacă nu ești pregătit pentru apărare, ești o victimă mult mai ușoară a oricărei agresiuni.”
Practic, cu cât suntem mai pregătiți, cu atât descurajăm mai mult Rusia să ne atace. Sau paza bună trece primejdia rea. Astfel, acțiunile de acest tip au în vedere și faptul puțin probabil ca „o posibilă alarmă de război să ne găsească pregătiți.”
Dorin Popescu, fost diplomat în spațiul ex-sovietic: „Aceste exerciții de mobilizare sunt utile, sunt firești, sunt chiar vitale. Și sunt pe timp de pace, nu pe timp de război. Mai ales într-o perioadă în care riscurile și amenințările sporesc în intensitate și impact. Riscul unui război cu implicare directă a României rămâne încă relativ mic și relativ departe, numai că numărul și intensitatea riscurilor și amenințărilor crește. De asta și pregătirile pentru o mai bună capacitate de mobilizare, a resurselor umane, a pregătirii populației pentru apărare, a capabilităților noastre tehnico-militare, a capabilităților noastre politice, diplomatice, a solidarității poporului român față de instituțiile țării, toate acestea trebuie să fie verificate. Iată și obiectivul principal al exercițiilor de astăzi.
Noi exerciții de mobilizare presupun că vor mai urma. Cel mai important lucru, în afară de existența în sine a acestor exerciții de mobilizare, este ca organizatorii să învețe să își perfecționeze ceea ce nu va fi funcționat perfect pe parcursul exercițiilor. Este vital să existe un set de lecții învățate și o posibilă alarmă de război în România să ne găsească pregătiți din toate punctele de vedere. (...)
Credibilitatea și buna funcționare a acestor exerciții de mobilizare vor mări spațiul de succes al stagiului militar voluntar, un program deosebit de inspirat și de util și de important pentru România, deja adoptat.
De gradul de succes al acestor exerciții de mobilizare depinde și capacitatea de atractivitate a viitorilor participanți la stagiul militar voluntar. Or stagiul militar voluntar va mări etapizat rezerva. Este foarte important ca rezerva să fie numeroasă, bine pregătită și să existe un sistem integrat de valorizare a punerii ei într-o ecuație de mai bună pregătire pentru război a României. Rezerva va spori în perioada următoare și odată cu astfel de programe atât de verificare, cât și complementar cu cele de pregătire, va spori și capacitatea ei de a se pregăti în eventualitatea unui conflict. "
Cum se făceau astfel de pregătiri în urmă cu 20 de ani
- În București, ultimul exercițiu de mobilizare a rezerviștilor a avut loc în 2013, iar în Ilfov, în 2021.
- De precizat că legea prevede sancțiuni în caz de neprezentare la această mobilizare, iar amenzile pot ajunge până la 4.000 de lei.
General Virgil Bălăceanu, fost reprezentant la Comandamentul NATO: „Până în 2007, până la suspendarea stagiului militar, pregătirea rezerviștilor se făcea pe o perioadă de până la 14 zile. O pregătire a rezerviștilor pe care am executat-o când eram comandantul brigăzii 34 din Dobrogea, de la Mihail Kogălniceanu, a însemnat zece zile în poligonul Babadag, executarea de către rezerviști - pentru că activi erau foarte puțini - în cadrul unei baterii, a tragerii numai cu armamentul de infanterie, a tragerilor cu obuzierul de 152 de milimetri pe timp de zi și de noapte. Iată de ce legea privind pregătirea populației pentru apărare să sperăm că va fi cât mai repede aprobată în parlament, pe lângă serviciul militar voluntar în termen, pe lângă sprijin consistent din partea MApN și MI pentru organizarea pregătirii militare voluntare a tinerilor, introduce și posibilitatea convocării rezerviștilor pe timp de pace pentru o perioadă de instruire de până la 14 zile.
Abia atunci vom discuta despre pregătirea reală a rezervei armatei române. Până atunci, asistăm la MOBEX, care este o verificare a evidenței, a echipamentului individual și o verificare și executare a tragerii cu armamentul din dotare individual, nu cu tehnica pe care urmează să o deservească acești rezerviști”.
Cum atragem cetățenii spre armată. Modelul american
Pentru a atrage și mai mult cetățenii spre armată, generalul Bălăceanu propune și apelarea la un model american.
În plus, România ar trebui să ia exemplul Poloniei, țara din NATO cu cele mai puternice investiții în apărare. În câțiva ani, polonezii vor depăși cea mai mare forță europeană din NATO, Turcia. Dacă flancul sud-estic al NATO, adică zona României, rămâne mai slab pregătit, Rusia ar putea alege să lovească exact în această zonă. Aceasta este și explicația necesității investițiilor serioase în armată.
General Virgil Bălăceanu, fost reprezentant la Comandamentul NATO: „Nu este o pregătire de război. O pregătire de război cu rezerviștii nu se face în 8 ore. Rezerva, la ora actuală, este mare, pentru că noi vorbim de cei care sunt în rezerva operațională. Rezerva generală este mult mai mare. Ne spune ministrul Moșteanu că, în fiecare an, trec în retragere cam 100 și ceva de mii de rezerviști. Pentru că în rezerva generală a Armatei României intră toți cei care au satisfăcut stagiul militar până în 2007.
Ies din evidența militară soldații gradații rezerviști la 55 de ani și cadrele militare în rezervă la 63 de ani. Aici e marea problemă în următorii șapte ani, pentru că, ne spune generalul Vlad Gheorghiță, media de vârstă este cam de 48 de ani. În următorii șapte ani, nu vom mai avea în rezerva armatei României soldați gradați rezerviști dintre cei care au făcut stagiul militar până în 2007.
Trebuie să-i înlocuim pe baza voluntariatului, prin pregătirea rezerviștilor voluntari, aplicarea mai cu succes a legii rezervistului voluntar, prin aprobarea în parlament și introducerea serviciului voluntar militar în termen și de ce să nu dezvoltăm în universități programul așa-numit AR-PC la americani, adică corpul de pregătire a ofițerilor rezervișiti, care ar însemna trei modalități, astfel încât, într-o perioadă relativ corespunzătoare de timp, cinci-zece ani, să putem înlocui rezerva operațională cu cei care, pe bază voluntară, vor să facă parte dintr-un corp pe care trebuie să-l apreciem din ce în ce mai mult, rezerva armatei României. (...)
Dacă luăm în scenariu că Rusia va vrea să lovească în NATO - probabilitatea o găsesc foarte scăzută acum, pentru că Rusia nu este în măsură să ducă două războaie - nu lovește în zona de nord-est, nu lovește în zona Poloniei și a țărilor baltice, mai ales că Polonia a devenit o fortăreață din punct de vedere militar, va fi cea mai importantă forță terestră a NATO din Europa, va depăși și Turcia - și va lovi în flancul de sud-est, va lovi acolo unde lucrurile sunt mai slabe. Dacă ambele flancuri sunt întărite, dacă sunt puternic pregătite pentru apărare, probabilitatea de lovire este cu mult mai scăzută."
