Este greu de spus cu exactitate ce anume dă cu adevărat măsura unei vieți: pasiunea față de un drum ales, dragostea față de părinți sau față de propria familie nou clădită, realizările grandioase și a plauzele unui public, fericirea unei clipe. Sau poate că nu există o valoare care să fie cuantificabilă, ci pur și simplu măsura unei vieți înseamnă, în cele din urmă, amintirile pe care ceilalți le păstrează despre un om.
Celebrul dirijor român Sergiu Celibidache a avut o viață care cu ușurință poate fi numită de roman. Un frumos joc de cuvinte al destinului său, pentru că artistul s-a născut la Roman, în județul Neamț, România. Însă viața l-a purtat departe de dealurile copilăriei. Uluitorul său parcurs a însemnat o călătorie marcată de dorul de țară, de relația cu tatăl său, de război, de ambiții uriașe, de succes, dar și de dezamăgiri.
Viața acestui mare dirijor al lumii poartă de acum nu doar amprenta istoriei muzicii, ci și a unui film realizat în memoria sa: „Cravata galbenă”. Regizorul peliculei mult așteptate este chiar fiul celebrului dirijor, Serge Ioan Celebidachi.
„Cravata galbenă”, filmul unui destin muzical uimitor
ALIDA MOCANU: Am avut ocazia să văd filmul „Cravata galbenă” și mărturisesc și ce am văzut în jurul meu, și anume foarte multă emoție. Poate nu ne așteptăm la atât de multă emoție și aș vrea să plecăm de aici, de la emoția acestui film.
SERGE CELEBIDACHI, regizor, fiul dirijorului Sergiu Celibidache: „Da, cred că este un film de suflet, în primul rând, și s-ar putea să fie o surpriză, pentru că ne așteptăm poate mai degrabă la o biografie, ceva mai elitist, dar ideea a fost de la început să creăm ceva mai accesibil și o poveste mai universală decât ne așteptam, cred. Și acesta a fost scopul, să ieșim din zona elitistă, să ieșim din partea intelectuală, cu referințele de rigoare și foarte multă muzică la mijloc. Bineînțeles că filmul are muzică și o dinamică muzicală, dar este un film surprinzător, care te mișcă și care creează ceva adânc în noi. Cred că așa l-am conceput, așa a fost scris și aș vrea voi să-mi spuneți dacă este bine sau nu, dar eu sunt foarte fericit de felul în care s-au adunat lucrurile.”
ALIDA MOCANU: Mă gândeam că se întâmplă mai rar ca fiul sau fiica unui personaj faimos să-i recreeze parcursul într-un biopic, cum se spune, și mă gândesc că asta vine la pachet cu părți din realitatea pe care ați trăit-o alături de tatăl dumneavoastră. Aș vrea să rememorăm puțin relația dumneavoastră cu tatăl, pentru că este foarte importantă pentru film.
SERGE CELEBIDACHI, regizor: „Noi în primul rând am simțit-o ca pe o responsabilitate enormă. Este evident acest lucru. Da, eu am avut privilejul ăsta să-l cunosc de aproape și cred că trebuia împărtășit cumva. Pentru că este un personaj prea important, prea interesant, faptul că a reușit sau n-a reușit și faptul că a făcut o carieră așa cum a fost, astea sunt lucruri pe care le știe toată lumea. Dar eu am avut acces la partea mai intimă și este surprinzătoare toată călătoria lui, este pasionantă și trebuia ca undeva să rămână scrisă într-o poveste sau văzută într-un film. Pentru mine era deja un film de când eram copil și îi ascultam toate poveștile lui și am înțeles că selecția este dificilă pentru film, cu atâtea periple în decursul vieții.”
ALIDA MOCANU: S-a întâmplat să vă puneți, hai să spunem, un fel de frâne în a alege să nu povestiți unele lucruri? Crezând că poate este mai bine să nu o faceți?
SERGE CELEBIDACHI, regizor: „Nu neapărat așa, dar de la început am știut că mă arunc în ceva periculos, pentru că aș putea să și greșesc, să lovesc, plus că nu ne jucăm cu ceva care este public, nu e de glumă deloc cu acest subiect. Dar apoi am creat și o anume distanță față de poveste, pentru că era necesar să creăm caractere bine puse într-un context și să le înțelegem, apoi să le justificăm acțiunile, reacțiunile și, într-o poză de ansamblu trebuia ca totul să aibă sens. Și de aceea nu puteam gândi că este vorba despre tata sau mama. Pentru că eu mă recunosc în povestea asta, dar povestea are arcul ei de dezvoltare. De aceea i-am rugat pe toți, pe actori, să nu mă întrebe despre tatăl meu sau despre mama, pentru că mă blochez și nu mai pot să lucrez ca regizor. Da, deci a fost necesar să mă distanțez eu primul, să le privesc ca pe niște personaje de film, cu logica și da, cu construcția lor.”
ALIDA MOCANU: N-o să povestim acum ce se întâmplă cu acea cravată galbenă, pentru că ar fi un spoiler, însă sunt curioasă cum ați aflat despre ce s-a întâmplat cu ea…
SERGE CELEBIDACHI, regizor: „Asta face parte din povestea copilăriei. Când a plecat, tatăl meu a lăsat cravata în urmă și este un simbol din copilărie. A lăsat-o în urmă, inaccesibilă pentru el și cu tot acel dor de țară, pentru că dacă îl cunoșteai de aproape, înțelegeai cât de mult i-a lipsit România și, peste tot pe unde a fost, întotdeauna a recreat un univers românesc, dar asta n-am înțeles decât mult mai târziu. Moara, casa lui din Franța, este o replică a unei case românești, de la început până la sfârșit. Când a venit vărul meu la înmormântarea tatălui meu, a fost surprins să vadă că acolo este o casă românească copie, care avea toate elemente, până la, nu știu, niște cărți din România, bineînțeles, dar și o iie aici, o bucățică de lemn foarte românesc acolo etc.
Eu nu m-am prins până nu mi s-a atras atenția. Tata era și foarte pudic și nu vorbea foarte mult despre faptul că îi lipsea ceva sau că îi era dor de țară, dorul ăsta, dar dorul se regăsea în ce făcea. Am ințeles că a vrut să ajute sau să participle în viața culturală românească, chiar în perioada comunismului, dar nu l-au lăsat să vină, nu l-au lăsat să se implice, bineînțeles, dar a fost întotdeauna foarte aproape și nu a lăsat sentimentul ăsta al dorului niciodată.
ALIDA MOCANU: A fost o selecție grea și în privința distribuției, pentru că dumneavoastră aveați imaginea reală. Cum a fost alegerea actorilor?
SERGE CELEBIDACHI, regizor: „Era foarte important pentru Sergiu mai bătrân, Sergiu deja realizat, deja pe podium, să fie un actor simbol cultural și în același timp, să fie un om capabil să explodeze în câteva secunde, ceva neprevizibil, ceva, un fel de nebunie. Iar din acest punct de vedere, John Malkovich intră foarte bine în caracter, are referințe culturale la nesfârșit și are și partea asta bună, mi-a plăcut de la început combinația asta, că să ne apropiem foarte mult de tata și de cum aborda el viață cu o adâncime de rigoare, cu perfecționismul de rigoare, dar în același timp, dacă direcția era puțin greșită, foarte repede venea și o explozie de rigoare. Pentru Sergiu mai tânăr, a fost mai dificil, pentru că am căutat foarte mult timp să avem pe cineva confortabil cu el în spațiu, în mișcări, chiar dacă nu ești dirijor, pentru că este extrem de dificil. Și am căutat pe cineva liber cu el, adică în afară să să fie actor bun, bineînțeles să intre în adâncimea personajului.
Când Ben Schnetzer, actorul, a venit la audiție, pregătise deja o scenă în germană și știa totul pe de rost și am fost umit, pentru că era așa de bine pregătit și cum dirija, așa că mi-am spus: OK, cred că l-am găsit pe Sergiu! Bine ai venit!
Pelicula „Cravata galbenă” va intra în cinematografele din România începând cu 14 noiembrie. Din distribuție fac parte nume mari ale cinematografiei internaționale: John Malkovich, Sean Bean (The Lord of the Rings, Game of Thrones), Miranda Richardson, Ben Schnetzer (The Book Thief), Kate Phillips (Peaky Blinders, Downton Abbey), Anton Lesser (Game of Thrones).
JOHN MALKOVICH, actor: „Celibidache îi spune fiului său în film că trebuie să caute și să ajungă întotdeauna la adevăr. Frumusețea este doar momeala. Și ceea ce face el, cred că în Bolero, pe care îl puteți viziona pe YouTube, este să transmită că frumusețea este un aspect, este seducătoare, iar el este, știți, un bărbat atât de atrăgător și, de asemenea, foarte amuzant, și îi simțiți căldura, dragostea pentru muzică, dragostea pentru muzicieni, în cea mai mare parte a timpului, dar ceea ce devine cu adevărat, cred, este adevărul, adevărul compoziției.”
SEAN BEAN, actor: „De-a lungul anilor, tatăl lui Sergiu și-a observat progresele și este destul de emoționant și trist că a ținut legătura cu evoluția sa. Din păcate, el nu a vrut ca familia să vadă că era interesat de progresele sale, dar există câteva momente minunate și sfâșietoare în care se vede o fisură, o fisură în aspectul său puternic.”
BEN SCHNETZER: „A fost foarte emoționant să fac parte din echipă. Împart rolul cu John Malkovich, care îl interpretează pe personajul mai în vârstă, și cu doi actori tineri minunați, Ewan Horrocks și Andrei Isărescu, care interpretează personajul în adolescență respectiv în copilărie. Am descoperit că România și Bucureștiul în special sunt un loc incredibil de cald și primitor, o adevărată sursă de îmbogățire și inspirație de când sunt aici și de când realizăm acest film, și a fost o adevărată onoare să fac parte din acest proiect. Să joc într-un film aici, să joc într-un film care spune o poveste românească în România, a fost foarte emoționant și, da, m-a făcut să mă simt umil.”
KATE PHILLIPS, actriță: „Cred că oamenii vor fi cu adevărat emoționați și inspirați de acest film. Cred că este o poveste incredibilă despre supraviețuire și o celebrare a vieții. Și despre cum cineva rămâne fidel convingerilor sale.”
ALIDA MOCANU: Îndrăznesc să întreb ceva pentru că mie mi-a plăcut foarte mult această latură a tatălui dumneavoastră, faptul că nu-i plăcea muzica înregistrată, considera că muzica pe care o dirijează trăiește doar acolo în acel moment. Cum credeți că ar privy tatăl dumneavoastră acest film?
SERGE CELEBIDACHI, regizor: „Nu știu, e foarte greu, el era foarte dur și nu-i plăcea deloc să vorbești despre el. A fost foarte greu să începem proiectul și parcă l-am auzit la un moment dat: Ce faci tu acolo? Ce cu asta? Ce tâmpenie? Cred că am auzit o poziție sau o critică, dar, încet-încet, parcă s-a validat ceva. Acum, dacă era lângă mine în sala de cinema…e greu de spus. Cred că eram acuzat poate că sunt prea sentimental, prea romantic și ar fi spus că n-a fost chiar așa, știi, cu reținerea de rigoare. Dar poate că era și surprins pozitiv, nu știu, nu pot să vă spun. Era foarte dur.
ALIDA MOCANU: Cred că era și foarte sensibil, sub acea duritate. Pentru că artiștii în general știu să mascheze puțin sensibilitatea…
SERGE CELEBIDACHI, regizor:„Faptul că era despre el poate că asta l-ar deranja cel mai mult. Dar eu am avut privilegiul ăsta să să am acces la niște informații. Și filmul este o dovadă că putem să ne urmăm visurile, despre cum putem fi liberi să apreciem și să decidem ce facem cu viața noastră și mai ales că ce s-a întâmplat în România cu 50 de ani în spate e și mai important în noțiunea asta de libertate. Asta mi se pare foarte frumos pentru noi toți existe o încurajare și pentru tinerii de astăzi, că e foarte greu să găsești un drum, să ai valoare, să crezi în ceva, să te autovalidezi și să fii fidel imaginii tale despre viață.”
ALIDA MOCANU: Cred că până la urmă acesta este cel mai frumos mesaj, chiar voiam să vă întreb, dar cred că tocmai ați răspuns la întrebarea care ar fi mesajul acestui film?
SERGE CELEBIDACHI, regizor: „Da, cred că este despre valoarea asta a libertății, despre faptul că și-a sacrificat chiar și relația cu familia pentru a continua să facă ceva din inimă și la sfârșit să rămână liber. Și până la abordarea lui despre muzică. Dacă nu ești liber, nici nu poți asculta correct, nu poți să creezi muzică. Dacă tu te bazezi pe ce ai ascultat ieri, ce ai auzit la un CD sau nu știu pe ce, nici nu mai ești liber să asculți sunetul cum vine la tine în conșiința ta și ăsta a fost conceptul lui, să fii liber când auzi primul sunet și dialogul cu vioara care depinde de cum a fost primul sunet al flautului etc. Și atunci fiecare zi este o naștere nouă.
