Armata și industria de apărare din România și-au schimbat prioritățile după ce a început războiul din Ucraina. Armata a lansat programe de înzestrare majore pentru achiziția de echipamente moderne după ce bugetul alocat apărării a fost majorat de guvernanți, presați de războiul de la graniță. Acum, prin SAFE, numărul achizițiilor este și mai mare. Și industria de apărare s-a dezmorțit în cei 4 ani de război la graniță. Companiile private s-au adaptat mai rapid pentru a produce echipamente moderne. Operatorii de stat avansează mai greu.
80 de programe de modernizare și investiții în drone militare
După ce a început războiul din Ucraina, statul român a majorat procentul alocat apărării de la 2 la 2,5% din Produsul Intern Brut. Armata a putut astfel să lanseze achiziții ambițioase, după o lungă perioadă în care înzestrarea militarilor s-a făcut, mai degrabă, cu încetinitorul.
Acum, Ministerul Apărării are în desfășurare 80 de programe pentru modernizarea tuturor categoriilor de forțe. Războiul din Ucraina a reconfigurat modul în care sunt duse operațiunile de luptă, astfel că Armata a fost nevoită să-și schimbe prioritățile.
Sorin Encuțescu, coordonator Strategia Națională pentru Industria de Apărare: „Asistăm la „dronizarea” câmpului de luptă, în care sistemele unmanned de natură aeronautică, terestră și maritimă joacă roluri foarte importante, chiar de nivel strategic, operativ și tactic.”
Ciprian Marin, șeful Statului Major al Forțelor Terestre: „Am achiziționat și drone, UAV-urile Bayraktar, urmează să vină și Watchkeeper anul acesta, am cumpărat și vector, adică senzori, achiziționăm și sisteme de comandă-control și efectorii, adică mijloacele de angajare. Adică dezvoltarea este pe toate palierele.”
SAFE: aproape 17 miliarde de euro pentru România
Printre altele, Ministerul Apărării a lansat în ultimii ani achiziții pentru avioane F-35, de generația a V-a, obuziere, tancuri, vehicule blindate și sisteme de rachete. Armata nu se folosește doar de bugetul național, ci și de alte mecanisme financiare, precum instrumentul SAFE, pus la dispoziție de Uniunea Europeană pentru întărirea capacităților de apărare și consolidarea industriei militare. Prin acesta, statele membre pot accesa împrumuturi cu dobânzi avantajoase care pot fi achitate în termen de 45 de ani. România a obținut aproape 17 miliarde de euro, dintre care 9,5 miliarde vor ajunge la Armată pentru 21 de programe de înzestrare.
Radu Miruță, ministrul Apărării Naționale: „Noi trebuie să recuperăm o distanță pe care alții au parcurs-o și faptul că pornim foarte multe proiecte este o dovadă că micșorăm din distanța asta. În Armata Română se gestionează și se rulează 21 de proiecte de înzestrare noi, masive, care anul trecut nu existau, dincolo de planul normal de înzestrare.”
Producția de armament în România, miza strategică a noilor contracte militare
Este vorba despre sisteme de armament individual la standarde NATO, nave, sisteme de apărare antiaeriană, radare, muniții, elicoptere, transportoare blindate și chiar mașini de luptă destinate infanteriei. Ministrul Apărării spune că Guvernul negociază pentru ca producția echipamentelor pe care România le va cumpăra individual sau în comun cu alte state să se facă, în mare parte, în țara noastră. Localizarea producției este crucială, spun experții, pentru ca banii împrumutați să se întoarcă în economia locală, iar suma de rambursat să fie mai mică. Însă, nu pentru toate produsele se va întâmpla acest lucru, având în vedere că echipamentele trebuie să fie achiziționate până în 2030.
Sorin Encuțescu, coordonator Strategia Națională pentru Industria de Apărare: „Noi trebuie să ne uităm în acești 45 de ani cam care va fi valoarea dobânzii pe care o plătim, ori din calcule rezultă că va fi cam undeva între 7 și 8 miliarde. Deci dacă la cei 9 miliarde pe care îi rambursăm mai adăugăm 7 miliarde, pe ansamblu, va rezulta o sumă de rambursat la 15 miliarde. Nu toate sistemele vor putea fi localizate, pentru că nu există încă acele capabilități. Ar trebui început cel puțin de la acele sisteme în care România a avut tradiții și în care a făcut dovada că pot fi realizate pe teritoriul național.”
Și prin parteneriate între companiile de stat și cele private ori cu jucători internaționali, s-ar putea găsi soluții viabile pentru ca industria de apărare din România să nu piardă oportunități, mai spun experții. Un exemplu este parteneriatul dintre Uzina Mecanică București, filială a Romarm, și General Dynamics pentru producția de transportoare blindate Piranha 5. În ultimii ani, în Uzina din Capitală au fost produse mare parte din cele 227 de vehicule cumpărate de Armata Română. În luna mai ar urma să fie semnat contractul pentru încă 139 de transportoare, care vor fi achiziționate prin programul SAFE.
Industria de apărare din România: companiile private depășesc operatorii de stat
În total, în industria de apărare din România activează 7 operatori de stat, printre care și compania Romarm, cu mai multe filiale, și peste 100 de companii private. Acestea din urmă s-au adaptat mai rapid noilor cerințe de pe câmpul de luptă, după ce a început războiul din Ucraina. Și cele deținute de stat s-au adaptat, însă nu în același ritm. Armata face trecerea la echipamente la standarde NATO, iar industria trebuie să țină pasul.
Răzvan-Marian Pîrcălăbescu, manager general Romarm: „Trebuie să venim cu capabilități noi, trebuie să venim cu muniție inteligentă și în acest fel sa utilizăm și inteligența artificială. Doar că pentru acest lucru trebuie să vedem și o majorare a procentajului din PIB pentru apărare a Guvernului României, de la 2,5% să ajungem la un procent de 5%.”
Irineu Darău, ministrul Economiei: „Cred că trebuie, dacă vreți, mai ales să învățăm, dar nu cred că ne-am mișcat așa de rău, mai ales în ultimele luni, să accelerăm ritmul, cum am spus, să fim deschiși, să colaborăm cu cele mai serioase și cele mai mari firme din lume, să le atragem aici și să nu pierdem niciun moment, nici în birocrație, nici în alte lucruri în care uneori s-a pierdut timp de către statul român.”
Războiul din Ucraina a mai arătat că industria de apărare trebuie să se miște rapid. Experții spun că România are nevoie de o viziune pe termen lung, în care să se folosească de toate mecanismele financiare pentru a avea autonomie strategică. În cazul unei crize, lanțul de aprovizionare devine problematic, iar țara noastră are nevoie să reducă dependența de furnizori externi.
