Cum arată ultima zi în care înregistrezi un album? Pe 11 noiembrie 1965, The Beatles au pus pe bandă ultimele două piese noi și o reluare, iar Rubber Soul era gata. În arhiva aceleiași zile mai apar un single cu imagine pe disc, primul concert australian al lui Bowie și o piesă semnată sub alt nume.
Am Rubber Soul de o veșnicie, pe un disc rusesc cu titlul scris cu chirilice. Rușii au scos pe bandă, în prima parte a anilor ‘90, discografii întregi de super trupe. Prețuri de nimic, stăteau cu ele pe gardul de la Kretzulescu, pe Calea Victoriei, dar febra CD-ului îmi întunecase mintea. Chiar și așa, am luat aproape tot Beatles-ul, adică tot de la Rubber Soul spre final, și am mai apucat și Lez Zep I.
Pe 11 noiembrie 1965, The Beatles terminau înregistrările pentru al șaselea lor album. În ultima zi de studio au pus pe bandă două piese noi, You Won't See Me și Girl și au reluat una mai veche, care a devenit Wait. Discul a apărut în magazine la mai puțin de o lună după aceea, pe 3 decembrie, cu recenzii foarte bune și vânzări record. Mai târziu a fost socotit un punct de cotitură în cariera lor: melodii și aranjamente mai complicate, versuri tot mai îndreptate spre interior.
În 2026, Rubber Soul a primit o ediție extinsă, apărută pe 2 octombrie: mixuri stereo noi, făcute din benzile originale cu patru piste, sesiuni și demo-uri nelansate, plus Little Girl, o melodie a lui John Lennon rămasă în seif ani de zile, și single-ul Day Tripper / We Can Work It Out. Varianta de patru CD-uri are 68 de piese, față de cele paisprezece ale discului original. L-am ascultat pe Spotify, nu am apucat să-l iau, cine știe ce surpriză am de Crăciun.
Iar acum să cercatăm restul arhivei zilei, în ordine cronologică.
În 1954, Bill Haley & His Comets obțineau primul lor single în primele zece din Billboard Hot 100, cu Shake Rattle and Roll. Piesa fusese scrisă de Jesse Stone, semnată sub numele „Charles Calhoun", și înregistrată mai devreme în același an de bluesmanul Big Joe Turner, care a urcat cu ea pe primul loc în topul R&B. Un compozitor cu două nume, o piesă cu două cariere: întâi la Turner, apoi la Haley.
În 1972, basistul Berry Oakley, membru fondator al formației The Allman Brothers Band, murea într-un accident de motocicletă, la 24 de ani. Accidentul a avut loc în aceeași intersecție în care murise, cu un an înainte, colegul lui de trupă Duane Allman.
În 1978, My Best Friend's Girl, piesa formației The Cars de pe albumul de debut omonim, devenea primul single picture disc lansat comercial. A ajuns în primele patruzeci în America și pe locul 3 în Marea Britanie. Primul disc cu imagine pe toată suprafața vândut în magazine a fost un single, nu un album.
Tot în 1978, David Bowie cânta pentru prima dată în Australia, la Adelaide Oval. A fost primul concert dintr-o serie de opt, cu opriri și în Noua Zeelandă, construită în jurul albumelor Low și Heroes.
În 2004 avea loc prima ceremonie UK Music Hall of Fame. Primii introduși au fost Robbie Williams, The Rolling Stones, Queen, Michael Jackson și Cliff Richard. Fanii votaseră pentru artiștii care reprezentau cel mai bine fiecare dintre cele cinci decenii anterioare.
În 2011, cei patru membri originali ai formației Black Sabbath anunțau un album de reuniune și un turneu mondial. Albumul, 13, a apărut în 2013, la doi ani după anunț.
Înregistrările pentru Rubber Soul s-au încheiat pe 11 noiembrie 1965, cu două piese noi și o reluare. Eu l-am cumpărat în anii 90 pe un disc rusesc, iar în 2026 l-am ascultat pe Spotify, în varianta extinsă. De la ultima zi de studio au trecut 61 de ani, iar în aceeași arhivă mai încap un compozitor cu două nume, un disc cu imagine, un concert la Adelaide și o reuniune anunțată în 2011.
