Buenos Aires este un pretext care începe mereu cu o milonga și continuă la o masă mică de cafenea, unde un chelner își poartă pașii fără niciun fel de grabă, de parcă orele ar fi fost inventate doar pentru a fi risipite acolo. Apoi vine librăria aceea uriașă, El Ateneo, instalată în teatrul de altădată, unde cărțile stau la soare în fostele loje și așteaptă cititorul potrivit. Unii ar spune că o săptămână întreagă s-ar scurge imediat doar printre rafturile acelea, chiar dacă biletul de avion rămâne o simplă intenție pe o hârtie.
Lumea știe tangoul, dar rockul argentinian este un teritoriu mai secret, crescut în straturi fine, cu publicul lui fidel, cu orgolii, legende și certuri pasionate pe care localnicii le numesc rock nacional. Am găsit o poveste din lumea asta într-o revistă muzicală, am citit-o de două ori și mi-am dat seama că trebuie împărtășită, mai ales acum, pe vremea asta.
În centrul ei se află Charly García, născut în 1951, omul care a trecut prin Sui Generis și Serú Girán, iar în 1983 a lansat discul solo Clics Modernos. Articolul a apărut chiar de ziua lui, readucând la suprafață un an cu totul special pentru Argentina. Dictatura militară instaurată în 1976 lăsa loc democrației chiar în luna decembrie a acelui an, iar albumul, înregistrat în timpul regimului și lansat pe măsură ce țara își recăpăta libertatea, s-a transformat în coloana sonoră a unei tranșe de viață încărcate de emoție. Jurnalistul folosește o formulare fermă și îl numește cel mai important album din istoria rockului latino-american.
Partea cu adevărat personală vine abia acum. Pentru autor, Clics Modernos reprezintă primul disc trăit ca un corp întreg: o succesiune precisă de piese, o ordine gândită, cu versurile citite pe copertă, învățate pe de rost și cântate cu voce tare. Tot García a fost primul artist pe care l-a văzut live, pe când avea opt ani. Ascultat azi, discul îl aruncă direct în copilărie și păstrează o prospețime surprinzătoare, purtând pentru mulți argentinieni un înțeles care depășește simplitatea muzicii.
Detaliul acesta legat de ordinea pieselor mi se pare cel mai valoros. Astăzi fragmentăm totul, lăsând algoritmii să ne dicteze succesiunea sunetelor.
Un disc gândit cap-coada, de la primul acord și până la ultima tăcere, pretinde o altă atenție din partea noastră: îngăduința unui ceas întreg în care lași un om din Buenos Aires să te ia de mână și să te treacă puntea, exact așa cum a visat el.
Argentina își păstrează locul pe lista călătoriilor viitoare. Până la plecare, Clics Modernos rămâne la o distanță de un clic. Merită ascultat atent, în ordine, de la început la sfârșit, cu versurile la îndemână. Iar dacă ajungeți la Buenos Aires înaintea mea, să-mi aduceți un disc din librăria aceea cu loje.
