Încep acest articol cu o listă. Cinci piese: Let’s Dance, Like a Virgin, I’m Coming Out, Le Freak, Get Lucky. Pe fiecare se aude aceeași chitară, între 1979 și 2013, în mâna aceluiași om. Cine a ținut minte măcar trei dintre ele a ținut minte, fără să știe, și un nume pe care probabil nu l-a citit niciodată pe coperta unui disc.
Pun lista pe masă și o privesc ca pe un cazier. Cinci artiști care nu au nimic în comun: un englez care schimbase deja de câteva ori stilul, o fată din Michigan aflată la început de drum, o legendă Motown, două vedete disco, doi francezi cu căști. Pe toți îi leagă un stil la chitară pe care Rodgers, Nile Rogers, îl numește chugging, o ritmică scurtă, tăiată, pe care o recunoști din prima măsură.
Să luăm lucrurile pe rând, dar nu cronologic.
Bowie, 1983. David Bowie l-a cooptat pe Rodgers ca să-și reinventeze sunetul. Piesa de titlu de pe Let’s Dance pornise ca un folk acustic. Rodgers a transformat-o într-un hit pop și dance comercial, iar Bowie a ajuns în fruntea topurilor internaționale. Pe același album au venit Modern Love și China Girl. Trei piese de pe un singur disc au rămas în urechea oricui a trecut pe lângă un radio în anii aceia.
Madonna, 1984. Rodgers a produs Like a Virgin, al doilea album al ei. Înainte de el, Madonna era o artistă în ascensiune. După el, era un megastar pop la nivel global. Pe disc stau Like a Virgin și Material Girl. Merită notat un detaliu de contabilitate muzicală: producătorul a stat în umbră, iar fata de pe copertă a luat toate luminile.
Diana Ross, 1980. Albumul Diana, produs de echipa Nile Rodgers și Bernard Edwards, a devenit cel mai bine vândut album solo al ei. Pe el au urcat Upside Down și I’m Coming Out, a doua devenită un imn cultural pe care îl cântă și azi oamenii la petreceri, uneori fără să cunoască toate versurile.
Duran Duran, 1984 și 1986. Rodgers a remixat The Reflex, iar remixul a adus trupei primul loc 1 în SUA. A urmat albumul Notorious, în 1986, la care a lucrat îndeaproape cu trupa, ca să dea un suflu nou sunetului lor new wave. Tot din anii aceia vine Original Sin de la INXS, produsă de el în 1984.
The B-52’s, 1989. Cu Cosmic Thing, Rodgers a produs un album de succes cu Love Shack și Roam. Dacă ai fost vreodată la o nuntă unde DJ-ul a pus Love Shack la unu noaptea, ai văzut cu ochii tăi puterea unui producător asupra unei săli întregi.
Sister Sledge și CHIC, 1978-1979. Aici lista devine istorie. Împreună cu Bernard Edwards, partenerul lui din CHIC, Rodgers a compus și produs We Are Family pentru Sister Sledge, un imn disco intrat ulterior în patrimoniul cultural și muzical mondial. Pe același album stau He’s the Greatest Dancer și Lost in Music. Cu CHIC, proiectul fondat de cei doi, a lansat Le Freak și Good Times.
Daft Punk, 2013. Cu Random Access Memories, Rodgers a ajuns din nou în fața unei generații care nu se născuse când apăruse Le Freak. Riff-ul lui de chitară din Get Lucky a făcut din piesă un fenomen global, iar piesa a luat două premii Grammy, între care Record of the Year. Pe același album mai stau Lose Yourself to Dance și Give Life Back to Music.
Beyoncé, 2022. Pe CUFF IT, de pe albumul Renaissance, Rodgers cântă la chitară. Același sunet, aproape patru decenii mai târziu, într-o piesă nouă. Avicii l-a chemat și el, pentru Lay Me Down, cu Adam Lambert la voce.
Revin la lista de la început. Cinci piese, cinci artiști, un om. Pun cu totul alături de ea alte 15 și lista tot nu se termină, pentru că Rodgers a lucrat cu atât de mulți oameni, încât fiecare ascultător are cel puțin un disc cu amprenta lui.
Propun un exercițiu. Alege cinci piese pe care le iubești din anii ‘80, ‘90 sau din ultimul deceniu, caută pe fiecare numele producătorului și numără de câte ori apare același nume. Rezultatul mi-l lași ca temă pentru data viitoare, la o cafea.
