Un premiu muzical se poate judeca după trei întrebări simple: cine votează, ce primește trofeul și ce se vinde de a doua zi. Le iau pe rând, cu seara de 22 octombrie din Newcastle. Raye a plecat de acolo cu Mercury Prize pentru This Music May Contain Hope, după ce a trecut peste Paul McCartney, Jade și Olivia Dean. Câștigătoarea ia trofeul și 25.000 de lire.
Muzica din albumul premiat merită descrisă înainte de orice. Discul a apărut independent, la casa ei Human Re Sources, și ține puțin peste 73 de minute, împărțite în 17 piese. Pe el apar Hans Zimmer și London Symphony Orchestra, iar paleta de stiluri e largă: muzică clasică, un șanson francez, un big band în I Hate the Way I Look Today. Nightingale Lane e o baladă în care coardele cresc pe refren, iar pe Goodbye Henry cântă alături de Al Green. Cine a ascultat My 21st Century Blues știe deja cum sună vocea ei pe soul și jazz. Aici totul a ajuns la proporții de orchestră și de teatru muzical. Un critic a găsit discul și mai îndrăzneț decât debutul, ajuns uneori până la excentricitate.
Ce premiază Mercury
Premiul se dă unui album. A fost înființat în 1992, pentru cel mai bun disc al unui artist din Marea Britanie sau Irlanda, iar primii laureați au fost cei de la Primal Scream. Atunci au câștigat cu Screamadelica, un album care punea rock și acid house în aceeași cameră, deci amestecul a fost în regulament de la început. Câștigătorul e ales de un juriu independent, cu muzicieni, jurnaliști, producători și oameni din industrie.
Cele 12 titluri de pe listă nu au categorii pe gen, așa că ajung la aceeași masă muzici care altfel nu se întâlnesc. Paul McCartney, la 84 de ani, primește prima lui nominalizare la Mercury, cu The Boys of Dungeon Lane, un album construit în jurul anilor lui de început. Discul nu e o capodoperă de maturitate târzie, dar McCartney ajunge exact unde și-a propus: privește înapoi fără jenă și se bucură de drum.
Suede, trupa britpop, vine cu Antidepressants. Florence + The Machine intră în cursă pentru a patra oară, de data asta cu Everybody Scream. Nia Archives are a doua nominalizare cu Emotional Junglist, un disc de jungle. Knats vine din Newcastle și cântă jazz. Dave, rapperul, își aduce al treilea album în competiție, The Boy Who Played the Harp. Compilația caritabilă HELP(2) i-a adunat pe Pulp, Fontaines D.C., Depeche Mode, Young Fathers, Damon Albarn și Olivia Rodrigo.
Olivia Dean, cea care a dominat Brit-urile din 2026 cu The Art of Loving, a pierdut Mercury în fața unui disc cu viori, trompete și 17 piese. Dar cele două premii măsoară lucruri diferite, iar seara asta a demonstrat-o.
Juriul are reputația că alege adesea outsideri în locul favoriților. Efectul comercial vine imediat. Albumul The xx a crescut cu 450% la vânzări în ziua de după ediția din 2010, iar James Blake a urcat cu 2.500% pe Amazon în 2013. Discul The xx se bazează pe chitare edulcorate și voci șoptite, iar Overgrown al lui Blake îmbină electronică, pian și voce de soul. Două albume liniștite au câștigat un premiu cunoscut pentru sunetul lui mare.
Mercury, Brit și Grammy
Cele trei premii dau răspunsuri diferite la întrebarea „cine votează". La Brit hotărăște un grup de circa 1.200 de oameni din industrie, care stabilește nominalizații și câștigătorii pentru artistul anului, albumul anului și revelația anului. La Grammy votează membrii cu drept de vot ai Recording Academy, adică colegii artiștilor: muzicieni, compozitori, producători, ingineri. Pe listă stau 91 de categorii, împărțite în 27 de domenii, iar rezultatele rămân secrete până la gală, când contabilii aduc plicurile sigilate. La Mercury, cele douăsprezece albume ajung la un singur juriu, într-o singură categorie.
Grammy are cea mai mare piață și cele mai multe categorii. Brit are publicul britanic și televiziunea de sâmbătă seara. Mercury are juriul care ascultă 12 discuri de la cap la coadă și alege unul. Un artist poate câștiga Grammy pentru un cântec, Brit pentru un an bun și Mercury pentru un album întreg. Juriul a spus-o chiar el în comunicatul de după gală: cele 12 albume au fost foarte diferite între ele, iar fiecare a arătat că albumul rămâne formatul ideal pentru un artist care vrea să dea o declarație artistică.
Raye
Drumul ei seamănă cu un scenariu scris pentru premiul ăsta. S-a despărțit de casa de discuri după ce a acuzat-o că îi blochează lansarea albumului de debut. Albumul a apărut în 2023 sub numele My 21st Century Blues, cu Escapism pe locul 1 în clasamente, și a intrat atunci la prima ei nominalizare Mercury. În 2024 a câștigat șase premii Brit într-o singură seară, un record. Debutul descria o femeie care iese dintr-un contract și își cântă furia. Al doilea album își mută atenția de la disperare și trădare spre lumina de la capătul tunelului.
This Music May Contain Hope a ajuns pe locul 1, iar Raye a cântat ca headliner la Reading & Leeds. Din 2014 a adunat 21 de single-uri în Top 40 din Marea Britanie și peste 10 miliarde de ascultări cumulate, iar în 2026 Songwriters Hall of Fame i-a dat premiul Hal David Starlight.
Aseară, la Newcastle, a cântat I Hate The Way I Look Today, piesă cu big band, în timpul galei și încă o dată la final, după ce a primit trofeul. În discurs a povestit că a vrut să facă piese de șapte minute, cu secțiune de big band și coarde. Dorința ei s-a transformat într-un premiu pentru exact acest lucru. În seara asta, la Royal Albert Hall, urmează un concert cu interpretarea integrală a discului, cu orchestră cu tot.
Concertul din seara asta este o coincidență foarte bine planificată și o decizie excelentă de marketing. Data a fost fixată înainte de decernarea premiului, iar pentru cele 5.000 de locuri s-au înscris 1,8 milioane de oameni, adică 360 pentru fiecare loc.
Raye a povestit pe Instagram că procesul de înscriere a fost inundat de boți folosiți de bișnițarii de bilete, cu sute de mii de înregistrări false, așa că echipa ei a trecut manual prin liste și a ales oamenii pe care i-a crezut fani adevărați. Când a început pre-vânzarea, pe site-ul sălii au intrat 5 milioane de cereri de acces, unul dintre cele mai mari niveluri de activitate pe care Royal Albert Hall le-a văzut vreodată la o pre-vânzare. Discul se cântă integral, alături de The Heritage Orchestra și Flames Collective.
Cu 17 piese, London Symphony Orchestra și un artist independent care a pus în album tot ce voia, juriul Mercury pare că n-a avut dificultăți la alegere.
