În septembrie, toată lumea se înscrie la sală. În octombrie, sala se golește, iar abonamentele rămân plătite. Cu muzica nouă se întâmplă invers: toamna aduce albumele mari, iar cine a ținut ritmul vara ajunge acum la ele cu mușchii pregătiți. Antrenamentul de weekend are săptămâna asta trei piese, fiecare agățată de câte un album. Unul a apărut pe 28 august și a urcat pe locul 1 în mai multe țări. Altul a apărut pe 18 septembrie și are deja turneu pe arene. Al treilea apare chiar azi, 16 octombrie, dar piesa a ieșit cu patru zile înainte. Planul rămâne cel de fiecare săptămână: câteva piese, ascultate cu atenție, în ordinea unui antrenament. Motivația vine din piese, iar de data asta fiecare vine cu o poveste: un invitat descoperit dintr-o fotografie, o piesă cântată în public înainte să existe pe disc, o colaborare aleasă dintre patru variante.
Alex Warren, Emerald Eyes
Alex Warren a aflat despre invitatul din Emerald Eyes dintr-o fotografie. Era în turneu, a primit o poză cu Nile Rodgers și o chitară, a spus că e frumoasă, iar apoi i s-a explicat că Rodgers cântă pe piesa lui. A întrebat „Ce?”, apoi „Când?”. Rodgers e omul de la Chic și producătorul din spatele unor hituri pentru David Bowie, Madonna, Daft Punk și Diana Ross, deci poza era mai grea decât părea. Emerald Eyes deschide WILDCHILD, al doilea album al lui Warren, apărut pe 28 august și ajuns pe primul loc în mai multe țări, între care Marea Britanie și SUA. Albumul are 13 piese și un John Mayer pe piesa de final, deci Rodgers nu e singurul nume mare din poveste. Warren o numește piesa lui de pump-up: o piesă de dragoste pe care ai auzi-o într-un club de la începutul anilor 2000, cu un strop modern. Pe asta o pun la încălzire.
beabadoobee, Memories
beabadoobee spune că Memories e una dintre cele mai fericite piese de pe Pylon și apoi explică de ce nu e chiar așa. Se agață, spune ea, de idei care ar trebui s-o facă fericită, dar o întristează, pentru că și-ar fi dorit ca ele să fi rămas momente în care a locuit pentru totdeauna. Albumul, spune comunicatul, trece prin furie, singurătate, extaz și depresie. Beatrice Laus a lansat piesa pe 20 august, după ce o cântase deja în fața publicului la Lollapalooza, la Hinterland și la Red Rocks. Pylon a apărut pe 18 septembrie, iar primul ei turneu pe arene a trecut pe 5 octombrie prin Madison Square Garden și ajunge pe 18 noiembrie la O2 Arena din Londra. O fericire cu dublu fund, ca un sertar în care îți ții amintirile. O pun la mijlocul sesiunii, când ritmul s-a așezat.
Fontaines D.C. și Rosalía, Where Is Gone?
Titlul Where Is Gone? are semn de întrebare, iar piesa a ieșit pe 12 octombrie, cu patru zile înainte de albumul Dopamine Chamber, care a apărut azi. Rosalía e primul invitat din istoria discurilor Fontaines D.C., iar Grian Chatten și Carlos O’Connell vorbiseră mult timp despre o colaborare cu ea, i-au trimis patru piese, iar ea a ales-o pe aceasta. O’Connell, născut în Spania și aflat în plină reconectare cu rădăcinile spaniole, spune că a admirat-o pe Rosalía încă de la primul ei album, pentru felul în care ține vie o tradiție muzicală spaniolă, ceva apropiat de ce au încercat ei cu muzica irlandeză. Tot din Dublin, U2 au pus pe noul lor album, Carnaval De Luz, o piesă numită după ea, The Mirror Maker, fără ea pe disc. Două formații din același oraș au ajuns la Rosalía în același an. Pe asta o las la seria cu greutăți.
Trei piese, trei drumuri: un invitat descoperit dintr-o fotografie, o piesă cântată în public înainte să existe pe disc, o colaborare aleasă dintre patru variante. Ordinea de antrenament rămâne simplă: Alex Warren la încălzire, beabadoobee la ritm, Fontaines D.C. și Rosalía la greutăți. Dacă ai timp pentru un singur album, Dopamine Chamber a apărut azi, iar celelalte două așteaptă deja, apărute: WILDCHILD din august și Pylon din septembrie.
Antrenamentul continuă și săptămâna viitoare, cu alte trei piese.
