Încep cu un calendar, fiindcă un calendar nu poate fi acuzat că exagerează.
La 16 martie 2026, la 3Arena din Dublin, ultima seară dintr-un turneu de 68 de concerte, sombr s-a prezentat în verde, în ajunul Sfântului Patrick, și i-a chemat pe scenă pe Mike și Noel Hogan, basul și chitara din The Cranberries. Au cântat Linger, din 1993. Vocea Dolores O'Riordan lipsea (a murit în 2018), așa că a cântat sala, iar sombr a cântat alături de sală.
La 11 aprilie, la Coachella, a venit rândul lui Billy Corgan. Sombr a întrebat publicul dacă se poate să aducă pe scenă o regalitate rock, iar Corgan, la prima lui apariție pe acest festival, a intrat pe riff-ul de la 1979, piesa din 1996 care circula chiar atunci pe TikTok.
La 18 aprilie, în al doilea weekend, a urcat pe scenă Billy Idol, împreună cu chitaristul lui, Steve Stevens. Au cântat Eyes without a Face, single din 1984 de pe albumul Rebel Yell, iar în același set sombr a cântat Fake Plastic Trees de la Radiohead. După cele două seri, sombr a scris că le va păstra pentru totdeauna și le-a mulțumit lui Idol și lui Stevens. Doi Billy în două weekenduri, ca într-o glumă de la ghișeul unui festival.
La 10 octombrie, la Kia Forum din Los Angeles, a venit Lindsey Buckingham, cu Go Your Own Way. Înainte de el cântase Jesse Rutherford de la The Neighbourhood, cu Sweater Weather. Sombr l-a prezentat pe Buckingham drept o influență majoră și un mentor, iar în august acesta fusese la un eveniment Variety ca să-i înmâneze lui sombr un premiu. La 25 octombrie, la Orlando, a urcat John Rzeznik. Iris, între Do I Ever Cross Your Mind și Undressed. Sombr postase mai demult un cover după ea, iar Goo Goo Dolls au redistribuit clipul cu mesajul „We love this, sombr”.
Pe Iris mă opresc mai mult, din motive de radio.
Ambele trupe, Goo Goo Dolls și Smashing Pumpkins, au dat peste cap FM-ul la apariția lor. Piesele se ascultau la volum mare în studio, iar telefoanele sunau. Iris are un titlu care nu apare în refren, iar softurile de recunoaștere a pieselor nu existau încă. Ascultătorii cereau ce auzeau: unii piesa cu „who I am”, alții piesa cu „broken”. Aceeași melodie, două nume inventate de public.
Astăzi, o analiză publicată anul trecut leagă o parte din explozia ei pe streaming de clipuri TikTok despre o concurentă de la Love Island USA pe care o cheamă Iris. Piesa al cărei titlu lipsea din refren a fost regăsită prin cineva cu numele ăsta. Goo Goo Dolls anunță peste un miliard de streamuri în 2025, iar un alt trend, cel cu fotografii la întrebarea „cum erai în anii '90?”, a mers pe aceeași melodie și a ajuns până la un cover semnat SZA.
Acum, relevanța. O iau pe rând, fiindcă fiecare apariție spune altceva.
Prima observație ține de ordinea în care se petrec lucrurile. În două dintre apariții, ordinea se vede clar: piesa ajunge întâi în clipurile pe care le vede publicul tânăr, iar autorul ei urcă pe scenă după aceea. 1979 circula pe TikTok înainte ca Billy Corgan să cânte cu sombr la Coachella. Iris a avut cover-ul postat online de sombr înainte ca John Rzeznik să cânte cu el la Orlando, iar Goo Goo Dolls au redistribuit clipul. Drumul pornește de pe ecran și se încheie pe scenă, cu autorul original alături de artistul tânăr.
A doua observație ține de cine invită. De obicei, nostalgia are propriul circuit: turneul aniversar, reuniunea, festivalul de legende. Aici, veteranii cântă în concertul unui artist de 20 de ani, într-o arenă plină de oameni pentru care Linger sau 1979 pot fi descoperire, meme sau amândouă. Corgan își face debutul la Coachella pe scena altcuiva. Frații Hogan închid un turneu care nu era al lor.
A treia observație ține de alegerea pieselor. Refrenele alese sunt mari, de cântat în cor: Linger, 1979, Iris, Go Your Own Way, Eyes Without a Face. Sombr alege punțile cele mai late dintre generații, iar publicul le traversează fără efort.
A patra observație este un semn de întrebare. Pe setlist, Iris stă la poziția a noua, între două piese ale lui sombr. E un segment planificat, nu un accident fericit. Într-un turneu lung, un invitat repetat poate ajunge ritual. Rămâne de văzut dacă apariția mai contează în același fel sau devine o rubrică fixă a spectacolului. Până acum, fiecare invitat a fost altul, iar lista a rămas diversă.
În 1998, cine voia Iris suna la radio și cerea piesa cu „who I am”. În 2026, un tânăr de 20 de ani rostește în fața unei arene numele lui Rzeznik. Titlul tot lipsește din refren. Diferența e că astăzi oricine ține un telefon în mână îl află în câteva secunde.
