Câte single-uri încap pe un album cu 16 piese? Shania Twain a răspuns pe 4 noiembrie 1997: 12. În arhiva aceleiași zile mai apar un concert de adio filmat de Scorsese, o sală din San Francisco care iese în față de două ori și un album cu vârsta artistului în titlu.
Come On Over apărea în 1997, cu 16 piese, din care douăsprezece au devenit single-uri, adică trei sferturi din disc. Printre ele: You're Still the One, From This Moment On, That Don't Impress Me Much și Man! I Feel Like a Woman. Albumul precedent, The Woman in Me, din 1995, primise certificarea Diamond de la RIAA, lucru rar, iar Shania Twain și-a depășit propriul rezultat: Come On Over a devenit cel mai bine vândut album country din toate timpurile, apoi cel mai bine vândut album al unei artiste și cel mai bine vândut album al unui artist canadian. Rămâne și azi printre cele mai vândute albume din istorie, la 29 de ani de la lansare.
Restul arhivei zilei are același tip de detalii pe care le citești de două ori: un prim număr 1, un debut american, un debut live, un ultim concert. Le iau cronologic.
În 1961, Cliff Richard obținea primul lui album pe locul 1 în Marea Britanie, 21 Today, lansat chiar în ziua în care împlinea 21 de ani. Albumul i-a pus vârsta în titlu, ca un act de identitate pe care nu-l poți uita acasă.
În 1967, Pink Floyd cântau pentru prima dată în Statele Unite, la Winterland Ballroom din San Francisco. Pe același afiș, Big Brother & the Holding Company, cu Janis Joplin, și Richie Havens. O trupă britanică își făcea debutul american între doi artiști care aveau deja un public în oraș.
În 1977 avea premiera, la New York, The Last Waltz, documentarul regizat de Martin Scorsese despre ultimul concert al formației The Band, ținut de Ziua Recunoștinței din 1976 la Winterland Ballroom din San Francisco, aceeași sală în care Pink Floyd debutaseră în America. Pe scenă, la concertul de adio, au urcat invitați precum Neil Young, Joni Mitchell, Dr. John, Van Morrison, Eric Clapton și Neil Diamond, plus foștii angajatori ai trupei, Bob Dylan și Ronnie Hawkins.
Filmul e socotit de mult timp printre cele mai bune filme de concert din toate timpurile, iar în 2019 a intrat în National Film Registry al Bibliotecii Congresului. Între primul concert american al unei trupe și ultimul concert al alteia, aceeași sală, la nouă ani distanță.
În 1984, Prince începea turneul Purple Rain cu șapte seri consecutive la Joe Louis Arena din Detroit. Era și debutul live al trupei lui de acompaniament, The Revolution, iar turneul nord-american avea să însumeze 98 de concerte. Șapte seri în aceeași sală, pentru o adunare de muzicieni care urcau pentru prima dată pe scenă ca trupă.
În 2013, Rihanna intra în compania lui Elvis Presley și a lui The Beatles: doar trei artiști au ajuns pe primul loc în topul britanic de single-uri de șapte ori în șapte ani, iar ea era a treia.
Între Cliff Richard, în 1961, și Rihanna, în 2013, sunt 52 de ani, iar între ei, în aceeași arhivă, mai încap o sală din San Francisco care apare de două ori, un film despre un ultim concert și un album din care trei sferturi din piese au ajuns single-uri.
