„Pânza de păianjen”. Așa a fost numită operația militară ucraineană pusă la cale timp de un an și jumătate, care a făcut praf aviația strategică rusă. Cum a fost posibil așa ceva? Cum a fost posibil ca o națiune cu doar o mână de avioane - și acelea primite din donațiile aliaților - să nimicească 30% din capacitatea aviatică a gigantei Rusii?
A doua putere militară a lumii a fost pur și simplu decimată de inventivitatea ucraineană, iar lovitura este una istorică, după cum au precizat specialiștii. A fost atât de puternică și suprinzătoare încât i-a umilit pe ruși și pe însuși Vladimir Putin.
Dacă ucrainenii nu ar fi avut „antecedente” - vezi scufundarea „mândriei” Rusiei, crucișătorul Moskva, în aprilie 2022, sau incursiunea în Kursk - poate că n-ar fi fost crezuți că sunt capabili de așa ceva.
Însă au fost capabili, iar culmea este că „investiția” a fost insignifiantă în comparație cu daunele produse.
Unele explicații le-a oferit un specialist în drone, inginerul Mihai Dragu, care este doctorand în drone și locotenent în rezervă. El proiectează drone și face și măsurători din drone. A fost invitat la Euronews, alături de fostul ministru moldovean al Apărării, Anatol Șalaru. Mihai Dragu a și montat o dronă proiectată de el în doar câteva minute, chiar în studioul Euronews. Tot el a dezvăluit costurile și datele tehnice ale unei astfel de drone folosite și de ucraineni.
Cât costă și cum se fabrică dronele cu care ucrainenii au decimat aviația rusă
Inginer Mihai Dragu, doctorand în drone și locotenent în rezervă, specialist în drone: „Vreau să vă arăt cum se face o dronă. Ceea ce țin în mână se numește cadrul dronei. Acestea sunt brațele, care costă în total 5 dolari. Partea cu motoarele cred că este cea mai scumpă. Sunt patru motoare și un regulator de turație, le-am adus deja cu elicele montate. Undeva la zece dolari e motorul, iar tot ce am aici e 50. Luăm controlerul de zbor, care este un Peaks Hawk, asta este camera IP, aici este un Jetson Nano de la NVidia și e partea de inteligență artificială a dronei. Asta este cea mai scumpă, Jetson Nano, 200 de dolari. În rest, sunt de ordinul 10, 20, 30 de dolari. Tot ce e pe masă aici e 50 de dolari."
Practic, cele în jur de 120 de drone ale ucrainenilor, care au costat în jur de 120.000 de euro, cu tot cu explozibil inclus, au distrus aproximativ 40 de aeronave rusești, în valoare de aproximativ șapte miliarde de dolari. Iar problema rușilor este nu doar distrugerea în sine a acestor bombardiere strategice, ci și faptul că Rusia nu prea mai poate fabrica altele. A explicat-o Anatol Șalaru, fostul ministru al Apărării din Republica Moldova.
Anatol Șalaru, fost ministru al Apărării din Republica Moldova: „Un avion e de la 100 la 300 de milioane de dolari. Dar problema este că nu mai sunt altele, nu mai pot fi construite, ei nu mai au fabrici. Le-au produs în timpul Uniunii Sovietice și producția era integrată.
Și în Chișinău produceau elemente pentru submarinele atomice, produceau pentru uzinele militare și pentru aviație. A-50 este o mașinărie foarte scumpă și cred că rușii au doar vreo cinci. Sistemele Awak rusești sunt ochii armatei și, dacă nu le vor avea, va fi foarte greu pentru armata rusă. M-am uitat azi ce spuneau bloggerii ruși, că, practic, vreo trei A-50 au fost distruse.
Toți au intrat în șoc, sunt într-o stare de comă. Dacă un tanc modern costă patru milioane de euro, ceea ce au făcut ucrainenii cu 120 de drone, care costă 120.000 de dolari, poate să distrugă 100 de tancuri, care costă 400 de milioane de dolari. Sau au distrus, conform unelor estimări, până la șapte miliarde de dolari - pierderile provocate de aceste drone, care mi se par foarte simple. Astea nu se toarnă la uzinele metalurgice, cum se fac piesele de avioane.
Aceste drone au schimbat regulile războiului, pentru că Rusia, practic, a fost lovită unde durea cel mai mult. Aviația strategică a Rusiei nu se mai produce astăzi, sau se mai produce un avion o dată la zece ani.
Sunt drone pe care ei nu le pot produce, din cauza softului, drone cu inteligență artificială, cu vedere de noapte, cu tot felul de camere video, pe care ucrainenii încă nu le au și le cumpără din diferite țări. Sunt drone care pot fi folosite în loc de artilerie. Am văzut în Canada drone care au o rază de zbor de 40 de kilometri, cu proiectil de calibrul 155. Lansează proiectilul la zece kilometri de linia frontului și se întoarce drona înapoi și încarcă altul. Sunt și drone care pot evacua militarii răniți de pe linia frontului.
Am vizitat multe fabrici de drone și sunt fascinat de tinerii care lucrează acolo, fiindcă este tehnologia viitorului. Unii oameni cred că este foarte complicat. Dar acum, țările NATO nu au tehnologiile pe care le au ucrainenii și pe care le are și Rusia, pentru că ei (n.r.: occidentalii) încă nu au învățat așa ceva. Este un război al dronelor, care a creat o fâșie de vreo 40 de kilometri unde nu se mișcă nimic. Din cauza acestor drone, nici rușii, nici ucrainenii nu pot concentra unități mari, să aducă, de exemplu, 5.000 de oameni, fiindcă dronele sunt peste tot și atacă și distrug tot.
Eu am asistat la o discuție cu companii din occident, care au propus părții ucrainene drone foarte moderne, cu soft elaborat cu jumătate de an în urmă și au spus că deja sunt învechite: noi testăm în fiecare zi capacitaeta rușilor de a le deturna lupta radio-electronică, de a le bruia. Astea se modifică în fiecare zi și noi ținem cont de ceea ce se întâmplă astăzi. Deja, ce aveam cu două săptămâni în urmă, mâine poate fi învechit."
Trei cauze care ar explica operația reușită de ucraineni în Rusia
De ce au reușit ucrainenii și nu au reușit rușii să facă așa ceva cu ajutorul dronelor? Aceasta este o altă întrebare extrem de importantă, mai ales dacă avem în vedere că Rusia investește masiv în drone.
Anatol Șalaru, fost ministru al Apărării din Republica Moldova: „La prima impresie, pot să vă spun trei cauze. Prima este inteligența naturală a serviciilor urainene care au elaborat acest plan, s-a lucrat un an și jumătate la el.
Al doilea este că, în jurul lui Zelenski n-a fost niciun spion rus. Și al treilea este că nu au știut americanii. Dacă ar fi știut cineva din anturajul lui Trump, ori nu le-ar fi dat voie, ori ar fi dat informația rușilor. Au mai fost cazuri. Precedentul a fost când au intrat în regiunea Kursk, când ucrainenii nu i-au informat pe americani și i-a luat pe nepregătite pe ruși.
Dar au fost și situații când rușii au știut foarte bine ce vor să facă ucrainenii atunci când ei au informat partea americană. Inteligența artificială este neputincioasă în fața prostiei naturale, dar în cazul de față, e inteligența naturală a ucrainenilor și a serviciilor lor și a tinerilor care au creat start-up-uri. Am văzut start-up-uri care lucaru în garaje și care, la prețuri foarte mici, produc sute de mii de drone. Anul trecut, cred că au depășit un milion de drone. Oamenii foarte bine pregătiți știu ce înseamnă un soft, știu ce înseamnă să printezi la imprimantă aceste drone și sunt în legătură directă, în fiecare zi, cu militarii, care le spun ceea ce au nevoie. Am văzut drone care aveau dispozitive care lucrau pe trei, patru, cinci frecvențe. Dacă rușii bruiau o frecvență, se includea cealaltă, ca să poată ajunge acolo unde a fost trimisă."
Alte întrebări rămân însă fără răspuns. De fapt, doar ucrainenii știu răspunsul. Din punct de vedere tehnic, Mihai Dragu a încercat să explice tot ce ține de aceste drone.
Mihai Dragu: „Drona asta nu e una de război, ci una comercială, pe care o adaptează oricine la război, agățând de ea un explozibil cu un focos gata să declanșeze la impact. Ce mi s-a părut special la operația Ucrainei a fost ideea de teleprezență. Practic, întreaga operație a fost condusă online, operatorii nu au fost în Rusia, erau în Ucraina și, cumva, serviciile ucrainene au reușit să genereze o legătură de date, fiabilă și rapidă, astfel încât operatorii au condus FPV (first person view) după imagine, nici nu aveau GPS pe imaginile afișate în mediul online, lucrau în altitude hold, adică țineau altitudinea coerent, dar fără localizarea GPS. Și au fost conduse vizual către ținte, prin internet. Și e uimitor de rapidă conexiunea, pentru că se observă că, atunci când apare o explozie la un avion, de jos, operatorul, în mai puțin de o secundă, se și vede că evită. Practic, e distanța în timp, de la operator, la comanda operatorului, la dronă și înapoi, semnalul video de la dronă înapoi la operator....este un du-te vino. El dă o comandă și vede răspunsul, a fost sub o secundă, era o legătură de date foarte bună.
Asta este un mister (n.r.: dacă ucrainenii au folosit rețeaua rusă). Mă îndoiesc (n.r.: că ucrainenii ar fi folosit rețeaua rusească de internet), pentru că am folosit și eu rețeaua românească și nu merge atât de bine. Satelit? E posibil. Nu garantez, dar este o legătură foarte bună.
Cred că da (n.r.: fiecare dronă avea operatorul ei). Cel puțin nu-i permite să staționeze atât de mult într-un loc. Cred că au decolat una după alta, așa consider. Am văzut doar câteva clipuri și consider că a fost un server cu legătura de date, cu o rețea, cu un tunneling, virtual private network, toate dronele au fost controlate prin internet și o rețea virtuală privată over IP. Ați văzut că scrie fail safe, care înseamnă că nu au telecomandă. Ele erau controlate, over IP, prin telemetrie și de la distanță și se mula joystick-ul de la distanță. Operatorul putea să fie oriunde în lumea asta unde era internet.
În legătură cu dimensiunea dronelor și încărcătura lor, se vede în stânga jos tensiunea și curentul. Dacă înmulțești tensiunea și curentul, îți dă puterea. Și ele consumau în jur de un kilowat. Erau 19 volți, la 55 de amperi. La 900 de watt consumați în timpul zborului, m-am uitat la elice și are o eficiență undeva la 7 grame pe watt. Drona este în jur de 6,5 kg, dar uitându-te la ele, nu pot avea mai mult de 2,5 kg. Deci probabil că payload-ul era undeva la 3,5 kg către 4 kg de explozibil. Ei nu aveau voie să se miște repede, pentru că aveau latență, nu le conduceau cu o legătură rapidă, deci aveau cam o secundă latență și asta îi obliga să meargă ca un autobuz, nu ca o mașină de curse."
Ucrainenii, mai buni ca israelienii
Ingeniozitatea acestei operații face ca Ucraina să fie privită brusc cu alți ochi. Asta pentru că este extrem de greu să poți pune la cale un asemenea plan timp de un an și jumătate, fără ca el să fie deconspirat.
În plus, efectul acestei lovituri se vede în toată societatea rusă, unde panica a atins cote alarmante.
Anatol Șalaru, fost ministru al Apărării din Republica Moldova: „Un precedent sau ceva asemănător a fost operațiunea cu pagerul făcută de către Mossad, dar, după cum recunosc și analiștii militari din Israel, e palidă pe lângă această operațiune 'Pânza de păianjen'. Au lucrat împotriva unui stat, nu cu niște teroriști care nu aveau pregătirea necesară.
De departe, este cea mai inteligentă acțiune făcută vreodată în războiul modern, fiindcă ucrainenii au pus în genunchi toate serviciile rusești de spionaj, contraspionaj, poliție, tot. I-au umilit. Nu doar pe ei, ci și pe Putin, pe toți.
S-a început de azi, în Rusia... cozi de zeci de kilometri de camioane, îi verifică pe toți, va fi un blocaj în economie, va fi haos, frică. Ieri, l-au omorât pe un șofer, au crezut că mașina aia are drone, dar el ducea colete. Lumea a intrat în panică. Ăsta e scopul războiului, să bagi panică în rândul adversarului, să lovești și economia. Lanțul de aprovizionare în Rusia este rupt, va fi întârziat cu foarte mult timp. Să creezi panică și cumva să descurajezi armata. Sunt descurajați.
Imaginați-vă că ucrainenii trimiteau dronele în camioane în Moscova, unde se pierd foarte ușor. Și lansau dronele asupra aeroporturilor. Dacă ei făceau lucrul ăsta în toate aeroporturile... În Rusia, aeroporturile nu sunt între orașele mici, că toate au conexiune cu Moscova. Dacă blocau aeroporturile din Moscova, toată Rusia era blocată. Dar ucrainenii au zis: noi nu luptăm cu civilii, ci cu criminaii, cu armata. Și au lovit exact acolo unde îi doare cel mai mult. Tancurile pot fi reparate, fac 100 de tancuri pe lună, blindatele la fel, militarii sunt plătiți mai mult și se înscriu până la 1.000 pe zi, dar avioanele astea nu mai pot fi refăcute."
- Trebuie precizat că, într-un război, secretul este pus pe primul loc, așa că diversele echipamente militare nu sunt prea cunoscute publicului larg. Iar cheia este ca ele să nu fie cunoscute nici de către inamic.
