Turul Revoluției din 1989: poveștile celor care au murit pentru libertate

Universitatea din București, Sala Dalles, bulevardul Magheru și Piața Revoluției au păstrat urmele Revoluției din 1989. Toate detaliile rămase în urma evenimentelor care au schimbat România au fost unite într-un tur al revoluției - o călătorie în timp care a atras zeci participanți.

Drumul de la Universitate până la Piața Romană este pavat cu fragmente de istorie. În seara de 21 decembrie, aici s-au adunat o mulțime de revoluționari, iar un camion militar i-a lovit. Ulterior, Unitatea de Luptă Antiteroristă a deschis focul către mulțime. 13 oameni au murit și câteva zeci au fost răniți pentru că au crezut în libertate. 

Alexandru Binescu, coordonator de proiecte la Campania Salvați Memoria Revoluției: Una dintre persoanele care a fost prinsa sub roțile camionului este Ruxandra Marcu, ea provenea dintr-o familie care avusese probleme cu regimul comunist și când începuse revoluția la Timișoara, a spus că o să plece acolo dacă nu începe revoluția și la București, iar părinții au întrebat-o îngrijorați „de ce” și ea le-a răspuns: „Pentru că noi o sa facem ceea ce trebuia să faceți voi”.

Pe multe clădiri din București urmele vizibile lăsate de gloanțe încă mai spun povestea celor care au murit pentru România.  

„Nu știam chestiile astea foarte, foarte rele. Ce s-a întâmplat și nu, nu știam.”

„E adevărul. Oricât de greu ar fi, trebuie știut. Face parte din istoria noastră și un popor care nu știe istoria lui. Nu este un popor educat și cel mai bine ar fi ca fiecare să încerce măcar să știe informațiile importante.”

„Eu am fost născută în 1994, deci nu știu cum a fost în comunism, știu doar ce mi-au povestit părinții mei. Pentru mine înseamnă o șansă pe care noi am avut-o de a fi întru-n stat democratic, de a putea să intrăm în structuri precum în Uniunea Europeană.”

Irina Dumitriu a fost cercetător științific și povestește că a trăit zilele Revoluției clipă cu clipă.

Irina Dumitriu, participantă: Am trăit și povestea cu otrăvirea apei. Am primit eu telefon de la o colegă de serviciu, fiică de nomenclaturist, să-mi spună de povestea cu apa otrăvită și dimineața, când ajungeam la institut, făceam ceai și ieșeam să dau soldaților de pe Calea Victoriei care stăteau și încercau să depisteze un terorist în blocul Electrolux. Mă duceam cu sticlă cu ceai fierbinte și deschideam fiecare sticlă și beam în fața lor un strop ca să îi asigur că nu e apă otrăvită.

Aproximativ 1.100 de oameni au murit în decembrie 1989 și câteva mii au fost răniți.

ARTICOLE DIN ACEEAȘI CATEGORIE