17 decembrie 1989 rămâne simbolul punctului fără întoarcere: momentul în care frica a fost învinsă, iar căderea regimului lui Nicolae Ceaușescu a devenit inevitabilă.
Este o zi de doliu, dar și de memorie, care amintește că libertatea României a avut un preț plătit cu vieți omenești.
Acum 36 de ani, România trăia ziua în care Revoluția a trecut definitiv de la protest la represiune sângeroasă.
La Timișoara, manifestațiile începute cu o zi înainte se transformă într-o revoltă deschisă împotriva regimului Ceaușescu. Mii de oameni ies în stradă, scandează lozinci anticomuniste și cer libertate.
Răspunsul puterii vine brutal. Armata, Miliția și trupele de Securitate primesc ordin să tragă.
Se folosesc muniție de război, tancuri și transportoare blindate. În mai multe puncte ale orașului se deschide focul asupra manifestanților. Este prima zi cu victime confirmate ale Revoluției. Oameni împușcați în piețe, pe străzi, în fața Catedralei. Numărul exact al morților nu va fi cunoscut niciodată cu certitudine.
În seara de 17 decembrie, Nicolae Ceaușescu declară stare de necesitate la Timișoara și vorbește despre „elemente huliganice” și „forțe ostile”. Dar ceva se rupe definitiv. Frica începe să se mute din stradă în Palatul puterii.
Timișoara nu mai poate fi redusă la tăcere, iar ce se întâmplă aici va aprinde întreaga țară. 17 decembrie 1989 rămâne ziua în care statul român a tras în propriii cetățeni — și momentul din care căderea regimului devine doar o chestiune de zile.
