Manualele școlare acoperă foarte puțin din istoria cea mai recentă a României. Copiii învață abia în clasele terminale despre Revoluție, mineriade și trecerea de la comunism, la democrație și capitalism.
Pentru cei care s-au născut după ce Iliescu și-a încheiat ultimul mandat, toată povestea este o lecție de istorie.
Dar, cel mai bine, lucrurile sunt înțelese chiar pe teren. O profesoară de la un liceu din București îi aduce pe copii față în față cu istoria.
Profesoara Anemaria Soreață le oferă elevilor o oră interactivă. Unii dintre copii mai știu din familie despre cele petrecute în urmă cu 35 de ani în Piața Universității, dar alții au aflat mai multe la școală pentru că, din fericire, educația lor nu se rezumă doar la manualele școlare.
„Eu despre Mineriadă nu am făcut foarte mult la școală, nu am învățat neapărat ceva pentru că Istoria României am făcut-o abia în clasa a VIII-a, când era examenul și nu s-a pus foarte mult accent.
Am avut foarte mare noroc cu doamna profesoară, care ține foarte mult să ne ducă la cât mai multe activități și să aflăm cât mai multe lucruri și pune mult accent, chiar dacă nu este în programă.”, spune Maria, elevă în clasa a IX-a la Colegiul Național „Gh. Lazăr”.
„Încerc să îmbin activitatea de la clasă cu activitățile extrașcolare. Uneori participăm împreună la conferințe, dezbateri organizate de asociații care au profil legat de istorie, sau ieșim pur și simplu la plimbare prin București și încercăm să decoperim împreună istora Bucureștiului. Este ceea ce pot numi istoria în afara manualului de clasă și copiilor le place foarte tare lucrul acesta”, a adăugat Anemaria Soreață, profesoară de Istorie la Colegiul Național „Gh. Lazăr”.
Unii dintre copii au învățat și în familie, dar în general, acestea sunt cazurile celor ai căror părinți au fost la București atunci.
„Bunicul a participat la Revoluție, a trecut prin toate aceste emoții și trăiri crunte de la vremea respective, de la el am aflat mai multe informații, toată tensiunea, toată tevatura de acolo, cum s-a ascuns sub mașini sperând să nu fie împușcat, foarte multe acțiuni care l-au marcat pe viață”, spune Teodora, elevă în clasa a XII-a Colegiul Național „Gh. Lazăr”.
„Toți cei care ieșiseră, ieșiseră într-un fel de dezamăgire pentru că toate așteptările lor fuseseră încărcate prin faptul că Frontul Salvării Naționale urma să candideze la alegeri și Ion Iliescu să fie candidat la prezidențiale. Cu toții își doreau democrație, cu toții credeau că se poate face altceva și visau la niște dezbateri precum în America.
Dacă încerci să te pui în pielea oamenilor de atunci, cum îți imaginezi că ai fi reacționat, cu cine ai fi votat și la ce ai fi sperat? Cu siguranță că m-aș fi manifestat împotriva comuniștilor având în vedere că un membru al familiei mele, un străbunic care a fost preot, a fost deținut politic. Așa că memoria a fost cultivate în familia mea și nu aveam cum să fiu de acord cu cei care au fost continuatorii comuniștilor. Aș fi încercat să mă opun prin orice mijloc posibil și, după aceea, cu cine aș fi votat? Probabil cu Ion Rațiu.”, a adăugat Cristian, elev.
