Am un sentiment ciudat când îmi dau seama că am ajuns în punctul în care citesc liste despre „viitorul muzicii" și tot ce văd sunt nume pe care nu le cunosc și tehnologii despre care nu-s sigur dacă ar trebui să mă entuziasme sau să mă îngrijoreze. Să-ți dau un exemplu de buimăceală maximă? Ți-l dau. Cum ar fi să descopăr că trupa mea preferată, The Police, ar cânta la Festivalul vinului din Focșani. Revista Spin a scos topul celor mai influenți oameni din muzică pentru 2026 și, ca orice listă bine făcută, reușește să te facă să te simți simultan ignorant, nostalgic, dar și curios.
Eh, doar știi asta, listele despre muzică sunt ca playlisturile pe care le faci pentru cineva care-ți place, spui mai multe despre tine decât despre subiectul listei. Și totuși, nu mă pot abține pentru că avem nevoie de ordine, de ierarhii, să știm cine contează și de ce. E o formă de control într-o lume în care algoritmii decid ce ascultăm dimineața în timp ce ne facem cafeaua.
Jody Gerson, femeia care deține cheile de la regat
Funcția: Chairman și CEO, Universal Music Publishing Group
În 2015, Jody Gerson a devenit prima femeie CEO a Universal Music Publishing Group, ceea ce, într-o industrie în care bărbații în costume scumpe au dictat regulile vreme de zeci de decenii, e echivalentul unei revoluții.
Sub conducerea ei, Universal a achiziționat cataloagele lui Bob Dylan, Sting și Neil Diamond, nu pentru că ar avea nevoie de bani, ci pentru că în industria asta, posesia istoriei înseamnă controlul viitorului. Ea a câștigat dreptul de a decide ce înseamnă „clasic" pentru următoarele generații.
Portofoliul ei include Adele, Taylor Swift, Drake, numele care definesc ce înseamnă „hit" în 2026. Gerson înțelege că fiecare notă, fiecare refren, fiecare sample are o valoare exactă. Ea știe că muzica este matematică emoțională, iar ea este profesoara care știe toate formulele.
Mike Dean, arhitectul din umbră
Funcția: producător și inginer de sunet
Sunt mai multe feluri de oameni în muzică: sunt cei care vor să fie pe scenă, dar sunt foarte mulți care vor să fie în spatel. Mike Dean aparține celei de-a doua categorii și în treizeci de ani de carieră a devenit, și aici voi folosi un șablon, legendar. Șapte Grammy-uri, nouăsprezece nominalizări, și o listă de colaborări care arată spectaculos: Kanye West, Beyoncé, TheWeeknd, Madonna, Selena Gomez, Lana Del Rey sau FKA Twigs.
Dean nu e regizorul, dar e cel care face ca totul să arate (sau să sune) exact cum trebuie. Sintetizatoarele lui sunt recunoscute instant de oricine ascultă hip-hop.
În 2026, Dean încă face muzică, încă experimentează, încă caută sunetul care te face să oprești tot ce faci și să asculți. E relaxant să știi că în mijlocul revoluției AI, mai există oameni care consideră că lucrul manual încă contează.
Mikey Shulman, omul care crede că nu e plăcut să faci muzică
Funcția: Co-fondator și CEO, Suno
Și aici lucrurile devin complicate.
Mikey Shulman a creat Suno, o platformă AI care produce melodii întregi din câteva cuvinte tastate. Peste 100 de milioane de utilizatori au încercat-o. Compania e evaluată la 2.5 miliarde de dolari. Și Shulman a spus, într-un interviu care a devenit viral în mod ironic, că „majoritatea oamenilor nu se bucură de timpul pe care-l petrece făcând muzică" pentru că durează prea mult să înveți un instrument.
Vorbele lui te fac să te întrebi dacă omul a vorbit vreodată cu un muzician adevărat.
Suno e acum implicată într-un proces masiv cu Recording Industry Association of America pentru că a folosit muzică protejată de copyright pentru a antrena AI-ul lor. Shulman susține că „toată lumea face asta" și că ar fi mai bine să stea la masă și să discute decât să arunce cu bani pe avocați. În noiembrie 2025, Suno a ajuns la o înțelegere de 500 de milioane de dolari în care Warner Music Group a preluat ownership-ul asupra instrumentelor AI și muzicii create de utilizatori.
Și totuși, 100 de milioane de oameni folosesc platforma. Primul artist AI, imoliver, a semnat cu un label tradițional în iulie 2025. Viitorul despre care ne e frică e deja aici, și vine cu un singur click.
Sara Landry, regina techno-ului
Funcția: DJ și CEO, Hekate Records
Sara Landry e dovada că poți fi simultan super underground și super mainstream, o contradicție pe care doar câteva persoane din muzică reușesc să o stăpânească fără să pară false.
Născută în California, crescută în Austin, Texas, acum locuiește în Amsterdam și e considerată „High Priestess of Hard Techno", un titlu care sună ca din Game of Thrones, dar care arată statutul ei. În 2024, a devenit prima artistă de hard techno care a cântat pe main stage-ul de la Tomorrowland. În octombrie 2025, a fost prima femeie DJ care a făcut headline la The Sphere din Las Vegas, momentul în care a plâns pe scenă în fața a 20.000 de oameni.
La DJ Mag Top 100 DJs din 2025, a fost votată World's No. 1 Hard DJ, global are poziția 62, dar prima la ea în „sat”. Fata domină o scenă plină de bărbați, ba mai mult, a reușit să transforme niște eșecurile în victorii.
În 2025, Sara Landry avea programat un show major la Brooklyn Mirage, unul dintre cele mai cool locuri de muzică electronică din New York. Concertul a fost anulat, probabil din motive logistice sau legate de sală (nu din vina ei).
Răspunsul ei, show-uri gratuite ca alternativă. În loc să lase fanii dezamăgiți, Sara a organizat imediat patru rave-uri gratuite ca alternativă. Gestul este extraordinar pentru că nu i-a lăsat pe fani să aștepte luni pentru o reprogramare și le-a făcut complet gratuite, astfel fanii care cumpăraseră deja bilete pentru Mirage nu au rămas în pierdere și a arătat că prioritatea ei sunt fanii, nu banii sau imaginea.
Este un exemplu perfect de cum un artist poate transforma o situație negativă într-o oportunitate de a-și demonstra loialitatea față de fanbase.
Scriu mai mult despre ea pentru că și pentru mine este o descoperire recentă. În interviuri vorbește despre cum techno-ul e „atât de greșit înțeles, dar există atâta varietate și frumusețe în el". Aici ridic o sprânceană, dar felul de pasiune cu care vorbește despre muzică m-a făcut să intru pe net și sp-i caut show-urile. Interesant, foarte interesant, dar nu pentru vârsta mea.
Dar foarte tare este nou ei show, „Eternalism”, o producție audio-vizuală inspirată de H.R. Giger, artistul din spatele „Alien”. Da, Ridley Scott, 1979.
Mark Ethier, optimistul din camera cu AI
Funcția: Director Executiv, BEATL (Berklee Emerging Artistic Technology Lab)
Mark Ethier e omul care încearcă să ne convingă pe toți că AI-ul nu e dușmanul, ci instrumentul. După ce a co-fondat iZotope, o companie de software audio folosită de producători din întreaga lume, acum conduce un laborator la Berklee College of Music unde studenții învață să folosească tehnologia, zice el, ca pe „o pensulă”. Acum depinde din ce epocă. Cred că Ethier ar fi trebuit să dezvolte. Sună frumos până când te gândești că pensula în Renaștere însemna să amesteci pigmenții tu însuți dimineața și să-ți petreci șase luni pictând faldurile unei rochii, în timp ce în Impresionism însemna să dai cu ea pe pânză în câteva minute furibunde ca să prinzi lumina din acel moment exact înainte să dispară.
Deci „pensulă" nu e chiar un răspuns. E o evitare elegantă.
În iunie 2026, BEATL va organiza AIMS (AI Music Summit), trei zile de discuții despre cum AI intră în crearea, producția și învățarea muzicii. Ethier e unul dintre puținii care vorbește despre AI cu optimism fără să pară naiv sau corporatist.
Ideea lui e simplă: tehnologia trebuie să susțină creativitatea umană, nu să o înlocuiască. E o poziție rezonabilă, cineva trebuie să fie vocea echilibrului și Ethier intră bine-n rol.
Tina Davis, gardiana independenței
Funcția: Președinte, Empire
Tina Davis e veterană de la Def Jam și după ce a văzut toate mașinațiunile label-urilor mari, a ales să facă lucrurile diferit. Empire, fondat în 2010, e un distribuitor independent care permite artiștilor să-și păstreze controlul asupra carierei lor și totuși să concureze cu giganții pentru plasări în topuri și premii.
Artiști precum Shaboozey au ajuns în top fără să-și vândă sufletul unui contract corporatist sufocant. E un model care ar fi părut imposibil acum douăzeci de ani, dar streaming-ul și rețelele sociale au democratizat accesul. Davis a înțeles asta înainte ca mulți să realizeze că jocul s-a schimbat.
În 2026, când toată lumea vorbește despre cum AI va schimba totul, Davis crede că adevărata revoluție nu e tehnologică, e în puterea de decizie pe care artiștii o au asupra propriei munci.
Butch Walker, rock star-ul care a descoperit că e mai bun la a face alții să strălucească
Funcția: producător (și acum membru al trupei Train)
Ajung la o categorie specială de oameni în muzică: cei care au avut faima, au gustat-o și au decis că preferă să fie în studiou. Butch Walker e exact asta.
În anii '90, Walker a fost solist vocal pentru Marvelous 3, o trupă power-pop care părea că va sparge totul. Nu a spart, dar Walker a descoperit că are un talent mult mai valoros: poate să scoată din orice artist exact sunetul pe care îl caută.
A co-scris și produs pentru Taylor Swift („Everything Has Changed" de pe Red), Fall Out Boy (albumul „Save Rock and Roll”, care a ajuns #1 în US), Weezer, Pink, Katy Perry, Panic! at the Disco.
Acum lucrează într-un hambar lângă Nashville, o alegere care spune multe despre ce prioritizează. În 2025, a devenit chitaristul permanent al trupei Train, după ce a produs pentru ei și a fost chitarist invitat la turneele din Europa și America de Nord.
E reconfortant să vezi tătăici într-o eră în care toată lumea vrea să fie star pe TikTok în trei luni.
8. Akinyemi Ayinoluwa, avocatul care luptă pentru Africa
Funcția: avocat, Hightower Solicitors & Advocates
Afrobeats a cucerit planeta. Fără glumă. Burna Boy, Wizkid, Tems, numele astea sunt acum la fel de familiare ca orice alt star pop. Dar în spatele exploziei globale există o realitate mai puțin frumoasă: artiștii africani sunt adesea exploatați de contracte proaste și lipsă de reprezentare legală adecvată.
Akinyemi Ayinoluwa e fost muzician el însuși și înțelege capcanele mai bine ca oricine. Acum se asigură că artiștii din Africa primesc ce li se cuvine, nu doar în termeni de bani, ci și în termeni de respect și control asupra propriei munci.
În 2026, prezența lui e esențială pentru ca Afrobeats să nu devină doar o altă poveste despre talentul exploatat pentru profituri occidentale.
9. Kevin Lewandowski , eroul celor care încă iubesc obiectele fizice
Funcția: fondator și CEO, Discogs
În mijlocul unui top dominat de AI și streaming, Kevin Lewandowski e eroul nostalgic al celor care încă mai cred în vinil, CD-uri și plăcerea tangibilă a muzicii fizice. Da, este și eroul meu.
Discogs a început ca un hobby, o bază de date pentru colecționarii obsesivi, da, folosesc des cuvântul pentru că-l cred relevant, și a devenit cea mai mare resursă de muzică fizică din lume. E, practic, arhivă culturală. În 2025, Lewandowski a lansat inițiativa „Dis/Connect" – o invitație simplă: scoateți căștile, puneți un disc, ascultați.
E un gest subversiv în 2026. Recunoaște că streaming-ul, deși convenabil, ne-a făcut să uităm ceva foarte clar: muzica e o experiență care merită atenție deplină.
Jonathan Kanter, omul care nu cântă, dar ar putea salva muzica live
Funcția: Assistant Attorney General, DOJ (Departamentul de Justiție, SUA)
Jonathan Kanter nu știe să mixeze. Probabil nu poate să cânte la niciun instrument. Și totuși, e poate cel mai important om din întreaga listă.
În mai 2024, împreună cu 40 de state și District of Columbia, Kanter a pornit un proces masiv împotriva Live Nation/Ticketmaster, acuzând-i de monopol în industria concertelor. Controversa generată de ticketing-ul pentru „Eras Tour” al lui Taylor Swift a fost, în principal, problema, dar problema era evident mult mai veche.
Live Nation și Ticketmaster s-au unit în 2010, sub acordul că nu vor avea comportament anti-competitiv. Dar oricine a încercat să cumpere bilete la un concert în ultimii ani știe că realitatea arată altfel: prețuri absurde, taxe ascunse, boți care cumpără toate biletele în secunde.
Kanter luptă pentru ca muzica live să rămână accesibilă oamenilor normali și dacă va câștiga, s-ar putea să putem din nou să mergem la concerte fără să facem credit bancar.
Concluzia care nu e chiar o concluzie
Muzica în 2026 e un paradox fascinant: avem AI care poate scrie o melodie în secunde, dar avem și oameni care încă stau în hambare lângă Nashville să găsească sunetul perfect. Avem algoritmi care dictează ce ascultăm, dar avem și oameni care luptă în instanțe pentru ca industria să rămână corectă. Avem streaming-ul care a democratizat accesul, dar avem și nostalgia pentru vinil.
Iar cel mai ciudat lucru: toate astea coexistă. Nu e o luptă între trecut și viitor, între oameni și mașini, între artă și algoritm. Pentru mine e un haos frumos în care fiecare dintre noi caută ceva diferit de la muzică, fie că e o melodie care să ne facă să plângem, să dansăm, să ne amintim de cine eram odată sau pur și simplu să umple tăcerea incomodă din lift.
Viitorul muzicii va fi scris de o combinație ciudată de avocați, producători, CEO-i de startup-uri AI, DJs care fac sold-out la The Sphere și oameni care cred încă că învățatul unui instrument e un act de dragoste, nu de pierdere de timp.
Și dacă trebuie să aleg o parte, aleg să cred că atâta timp cât există Butch Walker-i care se închid în hambare să facă muzică perfectă, Sare Landry-uri care plâng pe scenă pentru că au reușit și Kevin Lewandowski care ne invită să ascultăm un disc de la capăt la coadă, „sufletul" despre care toată lumea se îngrijorează e încă acolo. Probabil într-un format compresat și băgat la stream prin algoritmi, dar tot acolo.
