Peter Gabriel face din nou treabă bună cu luna plină. O piesă pe lună, pe tot parcursul anului 2026, exact cum a procedat cu „i/o” în 2023. Albumul se numește „o\i”, pentru că, evident, trebuie să te chinui puțin când scrii despre el. Dacă „i/o” însemna „interiorul găsește o nouă ieșire", acum e invers: „exteriorul găsește o nouă intrare". Gabriel vorbește despre „bucățile mele zgrunțuroase" („my lumpy bits"), ceea descrie tare drăgălaș și onest muzica lui.
Prima piesă, „Been Undone", a fost lansată pe 3 ianuarie, odată cu Luna Lupului (Wolf Moon). Este numele tradițional dat primei luni pline din ianuarie și probabil că numele vine din tradițiile native americane și coloniale, când în această perioadă a iernii haitele de lupi urlau mai des în jurul satelor. Piesa nouă are aproape opt minute și un groove relaxat care te lasă să plutești în timp ce Gabriel enumeră lucruri care l-au distrus. N-o văd ca pe o dramă aici, e mai degrabă inventar.
Lista dezastrelor mici
Piesa e construită pe un principiu simplu: fiecare vers începe cu „By the..." și continuă cu ceva banal care devine catastrofic. Căldura soarelui. Sunetul unei arme. Un cuvânt ales greșit auzit de persoana nepotrivită. Un scaun care scârțâie. Un moment de grație. Toate astea îl „desfac" pe Gabriel, iar „I've been undone" e repetat obsesiv, ca și cum ar verifica de fiecare dată dacă mai e întreg.
Are o logică, zic. Lucrurile mari, soarele, armele, stau lângă lucrurile mici aerul înăbușit dintr-o cameră, o alunecare pe gheață. Gabriel nu prea face distincție între ele. Toate au aceeași putere de a te descompune. E felul lui de a spune că nu mai există ierarhii în suferință. Un cuvânt greșit te poate distruge la fel de eficient ca un glonț.
Știința ca limbaj emoțional
Și așa apar referințele „ciudate”. „Mandelbrot set” sunt forme matematice care se repetă la scară din ce în ce mai mică. Să-ți dau și un explemplu cu care te-ai tot întâlnit. Tai copopidă și fiecare bucată arată ca întreaga conopidă, dar la scară mai mică. Așa funcționează fractalii. „By all the forms that you get from the Mandelbrot set / I've been undone". Gabriel vede în „Mandelbrot set” o metaforă pentru modul în care funcționează mintea, natura, viața. Pattern-uri care se repetă obsesiv și fiecare nivel dezvăluie mai multă complexitate. Te uiți mai atent la ceva simplu și descoperi că e de fapt infinit de complicat.
Mitocondria. „By the mitochondrial cell, by the ringing of the funeral bell / I have been undone". Gabriel pune mitocondria lângă clopotul funerar. Probabil pentru că mitocondriile sunt și ceasul care măsoară îmbătrânirea. Pe măsură ce îmbătrânim, mitocondriile se deteriorează, produc mai puțină energie, acumulează daune în ADN-ul lor. Moartea celulară începe adesea cu „eșecul” mitocondriei.
Dar mai e și ideea că identitatea ta nu e unică. Nu ești o entitate singulară, auto determinată. Ești un ecosistem, conții miliarde de mitocondrii care au propria lor istorie evolutivă, propriul lor cod genetic. La nivel celular, ești deja plural.
Alt vers cu înțeles complex este cel cu Nazarineanul și Mașina lui Turing, adică „by the Nazarene with His Turing Machine / I've been undone". Gabriel amestecă sacrul cu tehnologia și biologia într-un fel care sună pretențios pe hârtie, dar în melodie merge. Sunt pur și simplu fascinat cum de la versul ăsta putem scrie o mică poveste de istorie și nu mă pot abține să nu fac un rezumat.
Ăsta e unul dintre cele mai ciudate versuri din piesă și, probabil, exact ce voia Gabriel de la piesă. Să pună sacrul lângă tehnologie și să vadă ce explodează.
E Isus. Nazarineanul = cel din Nazaret. Gabriel nu spune direct „Isus" sau „Hristos", folosește termenul mai arhaic. E, oarecum, o distanțare, vorbește despre o figură istorică/mitologică, nu neapărat despre divinitate în sens religios.
Alan Turing, matematicianul britanic din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a inventat conceptul de „mașină universală". E un dispozitiv teoretic care poate calcula orice poate fi calculat. E fundamentul tuturor computerelor moderne. Mașina lui Turing e ideea că gândirea poate fi redusă la operații mecanice, la algoritmi, la pași repetați.
Turing a spart și Enigma (codul nazist) și a pus bazele inteligenței artificiale. Povestea lui e una despre geniu, despre victimizare, despre modul în care societatea distruge ceea ce nu înțelege.
Ce înseamnă când le pui împreună?
E o imagine imposibilă, Isus operând un computer. Sacrul folosind instrumentele profanului. Sau poate: spiritualitatea redusă la pași calculabili? Sau: tehnologia devine noua religie?
Dar mai e ceva. Atât Nazarineanul cât și Turing au fost persecutați. Isus crucificat, Turing castrat chimic. Amândoi au oferit ceva extraordinar lumii și au fost distruși pentru asta. Amândoi au schimbat fundamental modul în care gândim, unul despre moralitate, celălalt despre gândire.
Conexiuni cu trecutul
În 1980, pe albumul „Peter Gabriel 3” (sau „Melt”, cum îi spun unii), aveam piesa „Family Snapshot". Acolo era viața din perspectiva unui asasin, violență concentrată într-un moment. În „Been Undone" violența e difuză, vine din toate părțile, inclusiv din compasiune. „By the sense of too much, by compassionate touch / I've been undone" și uite cum te poate distruge chiar și cineva care vrea să te ajute.
Pe „Peter Gabriel 4” (cunoscut și ca „Security”), „I Have the Touch" vorbea despre puterea contactului . Aici, în „Been Undone", atingerea devine periculoasă, te dezintegrează.
Din perioada Genesis, se întrezărește ceva din „The Lamb Lies Down on Broadway”. Rael, personajul principal, trecea prin transformări bizare, se topea, se reconstruia, își pierdea identitatea ca să o regăsească. „Been Undone" face același lucru, dar lipsește elementul teatral. Fără costume sau poveste. Doar Gabriel care recunoaște că s-a rupt în bucăți și că, poate, așa funcționează lumea.
Informația ca drog
„I need more information / I need to know what's going on / And I need this information now / So I don't go wrong", ăsta e refrenul. Nu e FOMO în cea mai pură stare? Cineva care verifică obsesiv știrile sau dă refresh la email. Gabriel știe că informația nu rezolvă nimic, dar o cere oricum. E un obicei, nu o soluție.
Partea cea mai ciudată a piesei e cealaltă jumătate a chorus-ului: „How can you smile when it's all gone? / How can you wait when no one will come? / Believing in something that can never be real / Time to let go, just listen and feel". E sfatul pe care îl primești de la terapeut sau dintr-o carte de self-help. Gabriel chiar întreabă, cum naiba faci asta?
Artwork-ul și ceremonia
Janaina Mello Landini, artistă din São Paulo, a creat imaginea pentru single, o coardă care se desface în mii de fire, formând un pattern simetric. Gabriel zice că seamănă cu fractale, cu creierul, cu trunchiuri de copaci. E fascinat de modul în care ceva solid devine deodată o rețea complexă. Exact asta face piesa, te dezasamblează fir cu fir.
Ca și în cazul „i/o”, fiecare piesă va avea un artist diferit. E felul lui Gabriel de a transforma lansarea unui album într-un ritual prelungit. Unii ar spune că e o strategie de marketing. Probabil că e. Dar Gabriel e și tipul de om care face un proiect din orice. Nu poate să lanseze pur și simplu un album. Trebuie să fie luni pline, două mixuri pentru fiecare piesă (Dark-Side de la Tchad Blake, Bright-Side de la Mark 'Spike' Stent), artă vizuală, tot.
AI, calculatoare cuantice și interfețe creier-calculator
În declarația de presă, Gabriel vorbește despre viitor, trei valuri tehnologice care vin: AI, calculatoare cuantice, interfața creier-calculator. Spune că artiștii trebuie să țină „o oglindă" către ce se întrevede în ceață. E o declarație care sună pompos, dar Gabriel chiar crede în asta. A avut mereu obsesia asta cu tehnologia și biologia, ca cineva care se uită la ce există deja și vede implicațiile. Cu Gabriel nu știi niciodată dacă e metaforă sau dacă chiar vorbește cu neurologi.
Ce rămâne
„Been Undone" se termină cu „I feel it in you / You feel it in me", repetat până devine o buclă. Cam fără romantism. E mai degrabă recunoașterea că, după ce te-ai desfăcut complet, singura chestie care mai contează e că simți ceva în altcineva și el simte ceva în tine.
Gabriel are 75 de ani și încă face albume în care vorbește despre mitocondrii și Turing. Încă caută forme noi de a lansa muzică. Încă crede că tehnologia și biologia pot spune ceva despre ce simțim. Gabriel nu s-a oprit nicio clipă din încercat lucruri, chiar dacă uneori sună pretențios sau prea complicat.
Dar „Been Undone" nu sună complicat. Suntem noi, cei care am avut prea multe gânduri și le-am organizat într-o listă. O listă lungă, cu groove plăcut și câteva riff-uri de la David Rhodes. Omul nostru ia ce are, bucăți vechi, idei noi, fascinația față de matematică și biologie, și le face să funcționeze împreună. Nu știu dacă albumul va fi grozav sau doar interesant, dar cu siguranță e ceva ce numai el putea face.
Din nou despre Gabriel, la următoarea lună plină.
