Una dintre cele mai importante întrebări ale acestor zile este simplă: de ce nu are statul bani? Iar răspunsul aduce la lumină probleme vechi și grave. Colectarea slabă a banilor la buget este una dintre principalele cauze ale deficitului bugetar uriaș. Fiscul se chinuie să combată metodele de evaziune moderne cu foaia și pixul, iar statul și cetățenii plătesc prețul prin măsuri fiscale tot mai dure.
Cum pierde România bani, timp și credibilitate
În 2013, România primea de la Banca Mondială o ofertă de neratat: 70 de milioane de euro pentru modernizarea administrației fiscale. Nu erau doar bani, ci și know-how, și consultanță care ar fi schimbat din temelii modul în care statul colectează taxele și combate evaziunea fiscală. Numai că, după doar câțiva ani în care banii au fost cheltuiți pe consultanță și analize, guvernanții au decis să renunțe la program.
Dan Schwartz, consultant fiscal: „Ceea ce se numea digitalizare în mod oficial era, în realitate, un joc de-a calculatorul. Nu avea niciun fel de substanță reală. Opoziția venită la nivelul funcționarilor publici a fost foarte mare, pe lângă incorectitudinea cu care s-au alocat contracte.”
Motivele? Aceleași dintotdeauna.
Dan Schwartz, consultant fiscal: „Opoziție din partea sistemului, lipsă de corectitudine în ceea ce privește licitațiile, lipsă de viziune”.
Ca un bulgăre de zăpadă, efectele s-au rostogolit și amplificat până astăzi, când inspectorii fiscali lucrează în continuare manual, cu fișe complicate și programe învechite.
Luisiana Dobrinescu, avocat de drept fiscal: „Phoenix, programul prin care introduci rapoartele de inspecție fiscală și care crapă. Deci, dacă sunt toți inspectorii și scriu în acest software, în acel program rapoarte, nu ține programul”.
Mitel Spătaru, consultant fiscal: „În momentul ăsta avem curtea plină de materiale, avem tot ce ne trebuie, dar ne lipsesc proiectantul și meșterii. Cam asta e treaba cu digitalizarea ANAF-ului.”
Luisiana Dobrinescu, avocat de drept fiscal: „Ce faci cu atâtea informații strânse? Pentru că nu avem o armată de roboței care să le prelucreze și tot roboțeii să vină la tine să zică: «Mie mi se pare că tu ai o problemă». Să îți trimită notificări, să te cheme cu acte, să vadă dacă, într-adevăr, ceea ce rezultă din conglomeratul de date strânse indică sau confirmă un potențial de fraudă, de eroare, de greșeală. Cine să facă asta?”
Toate astea înseamnă timp și bani irosiți. Nu doar pentru Fisc, ci și pentru contribuabili.
Mitel Spătaru, consultant fiscal: „În ultima vreme, ne-am angajat part-time la ANAF. Furnizăm foarte multe rapoarte — în acest moment, avem în jur de 56 de formulare și declarații fiscale pe care contribuabilii trebuie să le depună.”
Victor Guzun, consultant în transformare digitală și fost ambasador al Republicii Moldova în Estonia, ne-a povestit ce înseamnă să trăiești într-o țară 100% digitalizată.
Victor Guzun: „Din 2017, nu am avut nicio interacțiune fizică cu vreo autoritate fiscală din Estonia. Și mă refer la toate etapele — de la înregistrarea companiei, la rapoartele anuale, semestriale și cele pentru TVA.”
Mitel Spătaru, consultant fiscal: „Venim și aruncăm măsuri care se răsfrâng asupra tuturor contribuabililor, asupra tuturor industriilor, fără să ținem cont că unele dintre ele — și nu puține — vor fi afectate într-un mod destul de semnificativ.”
Luisiana Dobrinescu, avocat de drept fiscal: „Dacă până acum un an aveam oamenii de pe șantier angajați cu contract de muncă, datorită facilităților existente, acum s-a revenit la situația de acum 10 ani.”
În lipsa unei reforme reale, România pierde bani, timp și credibilitate.
Dan Schwartz, consultant fiscal: „După părerea mea, suntem cu cel puțin 10 ani în spatele a ceea ce am fi putut fi”.
