Evaziunea fiscală este elementul-cheie pe care trebuie să-l rezolve noul guvern condus de Ilie Bolojan Acesta a fost și motivul pentru care această problemă a fost discutată și în Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT). De câteva săptămâni, președintele României Nicușor Dan, a alături de alți lideri, subliniat importanța implicării inclusiv a serviciilor secrete în combaterea acestui fenomen.
- În acest moment, evaziunea fiscală din România este estimată la 10 la sută din PIB, un procent cu adevărat uriaș.
Multă lume se întreabă de ce a trebuit ca această chestiune, care ar ține, în mod normal de ANAF și de Ministerul de Finanțe, să se discute și în CSAT. Motivele pentru care această problemă este una care ține de siguranța națională au fost explicate de Bogdan Dina, profesor de drept constituțional.
Bogdan Dima, profesor de drept constituțional: „În mod fundamental, ceea ce contează vor fi măsurile concrete, fie legislative, fie administrative, apoi judiciare, de punere în aplicare, care aparțin în mod exclusiv autorităților competente în domeniu. Nu CSAT va elimina evaziunea fiscală din România pentru că a făcut o ședință, ci, în urma acestei ședințe, trebuie să vedem, efectiv, care sunt măsurile propuse pentru a fi adoptate.
Și în strategia națională de apărare 2020-2024 apare termenul de evaziune fiscală, și la amenințare, și la ritm. Plus că există și direcții de acțiune cu privire la evaziunea fiscală. Chestiunea evaziunii fiscale nu numai că este prinsă în strategia națională de apărare, dar prin relvența ei, prin impactul asupra economiei și societății, este o chestiune de securitate națională, pentru că pune sub semnul întrebării stabilitatea economică a țării.
Parlamentul, Guvernul pot să propună și să adopte legislație în domeniu. Apoi ANAF, Vama și Procuratura, polițiștii să facă controale și să-și desfășoare activitatea în așa fel încât să combată acest fenomen, iar instanțele să soluționeze litigiile, procurorii să grăbească urmărirea penală. Sunt foarte multe lucruri care trebuie făcute în mod integrat."
Amnistia fiscală, o soluție?
În acest context, având în vedere urgența problemei, se pune din nou întrebarea dacă nu este mai facil ca România să „împrumute" diverse „rețete” care funcționează deja în alte state, pentru a nu mai fi nevoită să găsească altele, ceea ce ar necesita timp. Una dintre discuții face referire și la mult discutata amnistie fiscală, despre care s-a vorbit intens în urmă cu câțiva ani.
Soluția amnistiei fiscale a funcționat cel mai bine în Germania, Franța și Olanda. Însă această metodă ar putea să nu rezolve problema și în România.
Bogdan Dima, profesor de drept constituțional: „Este important să știm și noi care este specificul evaziunii fiscale în România, cam care sunt zonele principale și care sunt mecanismele prin care se ajunge la această evaziune. Fiecare stat are un specific al evaziunii fiscale, modul de acțiune poate fi diferit și există un specific și, ca atare, o politică legislativă și administrativă și judiciară, de combatere a acestui fenomen, trebuie să țină cont de specificul acesta.
Cam până în 2021, 2023, statul român a avut o viziune cu privire la politica legislativă pentru combaterea evaziunii fiscale care pune accentul pe ideea 'dă-mi banii înapoi'. Adică prioritatea este să recuperezi prejudiciul, nu neapărat să sancționezi. De aceea, e important să înțelegem ce înseamnă o legislație mai aspră. Că trebuei să-l bag neapărat pe evazionist la pușcărie chiar dacă nu mai recuperez prejudiciul? Sau înseamnă să găsesc acele mecanisme legislative prin care recuperez prejudiciul? E foarte greu de spus, pentru că trebuie să alegi o viziune și apoi să construiești instrumentarul administrativ, legislativ, judiciar, ca să respecți această viziune.
Dacă se dorește o legislație mai aspră, în sensul sancționării acestor evazioniști, atunci trebuie să umble la legea 241/2005 și la alte legi, astfel încât să diminueze pragurile acelea despre care s-a scris enorm în 2021 și mai ales în 2023. Dacă se dorește recuperarea prejudiciilor, atunci ar trebui să ai acțiune preventivă foarte mare și aici intervine zona de digitalizare. Digitalizarea trebuie integrată astfel încât să și producă efecte, adică să previi.
Cred că, de aceasta, s-a dat acest semnal de către CSAT, pentru a diminua foarte mult riscurile întâlnirii amenințărilor, adică criminalitatea, grupările de criminalitate organizată, criminalitatea economică, financiară, cu vulnerabilitățile statului, de exemplu o legislație care nu e pusă la punct, o administrație care nu-și face treaba cum trebuie. Chestiunile acestea necesită ridicarea problemelor la nivelul CSAT, e un semnal.
Amnistia fiscală? Aici sste o discuție enormă în cercetările de drept comparat, se numește transplant legal sau constituțional. Problema principală a transplantului de orice natură este dacă pacientul suportă, adică dacă acel transplant este în consonanță cu specificul său național sau al activităților care se derulează în cadrul soietății respective.
Poți să preiei orice fel de normă, de soluție de la alții, dar asta nu-ți garantează succesul atunci când o aplici la societatea ta. Nicio lege nu bate caracterul celor care o aplică. Atât timp cât o eventuală amnistie nu se aplică în mod coordonat, unitar, astfel încât să producă efecte și toate autoritățile care au atribuții - de la control până la sancțiune și confiscare și la executare silită - nu acționează unitar, orice model ați avea, nu funcționează.
Este o capcană. Dacă vorbim doar de lege, fără să vorbim și de cum se aplică și dacă nu verifică nimeni cum se aplică și dacă nu vin cei care o aplică să dea raportul în fața societății, în acel moment, este o păcăleală.
Cred că evaziunea va fi dezbătură la nivelul instituțiiilor, pentru că, în general, când au o astfel de discuție și eventual hotărâri la nivelul CSAT, au un anume specific. Nu o să vedeți pe toate gardurile conținutul hotărârii CSAT, pentru că ele sunt secrete și se adresează autorităților care trebuie să le pună în aplicare. Ce nu se înțelege, la nivel de masă, este specificul acestei autorități a CSAT, pentru că nu CSAT decide, ci îi impulsionează pe alții să decidă și transmite obligația de a acționa.
Serviciile secrete și acum sunt implicate, ele sunt implicate în orice chestiune care relevă o amenințare și o vulnerabilitate. Nu ascultă SRI un patron de butic ,că a furat 100 de lei cu caietul, nu despre asta e vorba, ci despre amploarea fenomenului, viziunea integrată cu privire la acele elemente care ridică problema asta la un nivel atât de grav încât îți amenință stabilitatea economică. Cu mai mulți ani în urmă, existau celebrele protocoale între SRI și ANAF. Le-au oprit la un moment dat, pentru că nu mai era de interes. Poate acum e de interes."
