11 decembrie 1964. Sam Cooke e împușcat mortal într-un motel din Los Angeles, la treizeci și doi de ani, iar circumstanțele rămân neclare, suspecte, fără să se potrivească vreodată cu adevărat. Dar la artiștii mari moartea lor devine notă de subsol la opera lor, nu invers. Și în cazul lui Sam Cooke, opera, Doamne, opera, e totul.
Cifrele care vorbesc
Să începem cu cifrele, pentru că cifrele nu mint chiar dacă altceva o poate face. Opt ani. Douăzeci și nouă de single-uri în Top 40. Douăzeci de hituri în Top Ten R&B. „You Send Me," „Wonderful World," „Chain Gang". Cooke avea darul ăsta, și vreau să spun un dar autentic, de nereplicat, de a face profundul să pară fără efort. Putea să ia durerea inimii sau dorul sau bucuria și să le facă să sune ca cel mai natural lucru din lume.
Piesa care definește tonul
Dar nimic din toate astea, nici hiturile, nici vocea catifelată, nici succesul crossover care a făcut în cele din urmă America albă să acorde atenție unui artist de culoare în termenii lui, nimic nu contează la fel de mult ca „A Change Is Gonna Come."
Lansată după moartea lui, „A Change Is Gonna Come" e piesa care definește moștenirea lui Sam Cooke. Ea dovedește că era un artist cu ceva de spus, ceva care trebuia spus. Inspirată de „Blowin' in the Wind" a lui Bob Dylan (imaginează-ți, Dylan inspirându-l pe Cooke, doi maeștri învățând unul de la altul), piesa e confruntarea lui Cooke cu ce înseamnă să fii de culoare în America, cu promisiunea și trădarea unei țări care îi iubea vocea dar nu neapărat și pe el.
Anatomia piesei
Orchestrația e luxuriantă, aproape copleșitoare, viorile se umflă ca valurile istoriei însăși. Și apoi e vocea lui Cooke, obosită dar sfidătoare, cântând despre cum s-a născut lângă râu într-un cort mic, despre cât de greu a fost, despre cum moartea e mai ușoară decât viața. E un cântec de protest care doare.
„A Change Is Gonna Come" a devenit imnul Mișcării pentru Drepturile Civile pentru că spunea adevărul pe care oamenii îl trăiau. A fost preluată, samplată, citată, venerată. E piesa care se aude când America își amintește că încă nu și-a ținut cu adevărat promisiunile. Șaizeci de ani mai târziu, oamenii o mai pun și simt cum ceva fundamental se schimbă în ei.
Recunoașterea și moștenirea
Sam Cooke a fost inclus în „Rock and Roll Hall of Fame” în 1986 ca membru fondato. Un an mai târziu, în „Songwriters Hall of Fame”. Onorurile astea contează, sigur. Sunt o formă de recunoaștere, de a spune că omul ăsta a schimbat lucruri. Dar adevărata mărturie a importanței lui Cooke nu e în saloanele gloriei și nici măcar în hit parade. E în faptul că „A Change Is Gonna Come" încă sună necesar, încă sună de parcă ar fi fost scrisă ieri și nu în 1964.
Sam Cooke ne-a dat frumusețe, adevăr și o piesă perfectă care ne amintește pentru ce luptăm. Nu-i o moștenire rea. Deloc rea.
