Franța este țara unde mulți români au scris istorie: de la soldații martiri pieriți în Primul Război Mondial, în regiunea Alsacia, până la George Enescu sau Constantin Brâncuși. Iar în prezent, Franța este și țara românilor care și-au ales aici o a doua casă și formează împreună o comunitate, se ajută între ei, se susțin și promovează aceleași valori: prin educație, tradiții și credință.
- În perioada 1 iulie – 10 decembrie 2026, Euronews România desfășoară proiectul „Diaspora România”, dedicat românilor din diaspora europeană, finanțat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni.
„Bine ați venit în Franța!” Așa ne-au întâmpinat românii pe care i-am cunoscut noi în Hexagon. Pentru acești români, orașe precum Paris, Grenoble, Lyon, Strasbourg sau Nancy înseamnă o a doua casă, dar și locul unde au studiat sau și-au clădit o nouă carieră.
Profesori și cercetători, măicuțele dintr-o mănăstire românească din regiunea istorică Lorena, un medic anestezist recompensat pentru excelență profesională, un bănățean medaliat de ministerul francez de Interne.
Ei sunt o parte din diaspora românească din Franța, oameni care ne-au mărturisit că, deși aflați printre străini, nu s-au simțit marginalizați niciodată. Dimpotrivă. Excelența lor profesională și seriozitatea le-au adus recunoaștere la nivel înalt, în Hexagon.
Bănățeanul care a ajuns rezervă operațională a poliției franceze
Nicu Cihărean este bănățean din Timișoara. A ajuns în orașul Mulhouse în urmă cu 12 ani.
În România a fost sportiv de performanță, multiplu campion național la caiac-canoe, coordonat de Ivan Patzaichin, apoi polițist în structuri de combatere a criminalității organizate și operațiuni speciale.
Acum face parte din rezerva operațională a Poliției Naționale Franceze.
Nicu Cihărean, polițist și campion la caiac-canoe: Înainte de a intra în serviciu, ne luăm uniforma. Aceasta este uniformă de iarnă în care ai ecusoanele. Boneta și vesta tactică și centura pentru armă și încărcător.
Nicu a fost medaliat de două ori de Ministerul francez de Interne pentru serviciul adus comunității, pentru curaj și devotament. Românul n-a simțit vreodată că e judecat prin prisma naționalității.
Niciodată n-am avut impresia că este o diferență între noi. Din contră, chiar au fost foarte deschiși și foarte mândri sau bucuroși că pot să lucreze cu o persoană care poate să le aducă un plus în munca lor.
Cimitirul românesc din Alsacia
În Alsacia, în localitatea Soulzmatt, există un loc care pentru românii de acolo are o însemnătate aparte, pentru că îi unește și uneori chiar le dă puterea de a trece peste provocările înstrăinării.
Nicu Cihărean, polițist și campion la caiac-canoe: Este un cimitir militar românesc din Primul Război Mondial unde depun flori și se mai găsesc români și ne gândim la sufletele celor rămași pe acest teritoriu, care n-au ajuns înapoi acasă de vreo 100 și ceva de ani.
Mănăstirea românească Godoncourt, exemplu de diplomație culurală
Istoria îi unește pe români departe de țară. Dar credința are o putere care întărește și mai mult această legătură cu România. În departamentul Vosges din Franța, mănăstirea românească Godoncourt, cu Hramul Nașterii Maicii Domnului, este o referință puternică pentru promovarea imaginii comunității românești în Hexagon.
Sursa foto: Euronews România
Ansamblul arhitectural, cu o vechime de două secole, este acum restaurat cu sprijinul financiar al Departamentului pentru Românii de Pretutindeni.
Alida Mocanu, jurnalistă Euronews: La mănăstirea Godoncourt, în urmă cu 8 ani, a ajuns din România Maica Stareță Doroteea. Ea este și cea care dă viață acestui lăcaș sfânt și prin evenimente culturale, organizate de-a lungul anului.
Multe granițe sunt estompate aici. Lăcașul adună români nu doar din Franța, ci și din Elveția, Olanda, Belgia sau Germania.
Maica Doroteea, stareța Mănăstirii Godoncourt: Locul meu este acolo unde sunt chemată să slujesc lui Dumnezeu. E foarte important să avem și rădăcini acolo unde ne ducem, pentru că, altfel, suntem ca niște flori puse într-o vază, care pot oricând să se ofilească.
La mănăstirea Godoncourt, slujbele sunt în limba română. Tot aici sunt ateliere în care studenții pictează icoane, încondeiază ouă sau participă la tabere și concerte. În plus, măicuțele au adunat o colecție impresionantă de piese din folclorul românesc, colecție care se îmbogățește în fiecare an.
Maica Doroteea, stareța Mănăstirii Godoncourt: Când vorbim de diaspora română, oamenii simt nevoia să găsească o casă, o nouă casă. Și noi încercăm să creăm acest mediu de acasă cu cele tradiționale ale românilor, adică bucate tradiționale sau o primire tradițională mănăstirească cum este la noi, mănăstirea fiind deschisă mereu pentru credincioși.
„Sfinții Franței” pictați de studenți români
Un proiect care unește cele două culturi, română și franceză, este „Sfinți ai Franței din primele veacuri creștine”, la care participă studenți români, în fapt o frumoasă formă de diplomație culturală.
Claudiu Macari, student la teologie, Artă sacră: Este o ocazie specială pentru toți și o oportunitate enormă, mai ales ca artiști care au șansa să aducă sfinți și locali, ai Franței, dar și ai României, la viață oricum.
Ariadna Berestean, studentă la teologie, Artă sacră: Dragostea noastră față de Dumnezeu și dragostea lui Dumnezeu față de noi cumva ne unește, indiferent unde ne aflăm, indiferent de ce naționalitate suntem, toți suntem aceiași.
Integrarea prin muncă și prin propriile valori
Toți sunt uniți de același sentiment: dorul. Iar pentru o familie de români, profesori universitari în Nancy, dorul înseamnă să păstreze mereu memoria locurilor natale.
Gina și Sebastian Miron sunt profesori și cercetători la Universitatea din Nancy. Plecați în urmă cu peste două decenii din România, pentru studii, au găsit în domeniul universitar francez o apreciere binemeritată. Integrarea nu a fost chiar ușoară la începutul anilor 2000.
Sebastian Miron, profesor la Universitatea din Nancy: Am ajuns în Franța la o vârstă… în jur de 20 și ceva de ani, chiar dacă avem o anumită pregătire, a trebuit să învățăm multe lucruri, multe lucruri de la zero. Pe vremea respectivă aveam nevoie de viză, de autorizație, de lucruri și toate aceste lucruri a trebuit să le învățăm și să le integrăm.
Gina Miron, profesoară la Universitatea din Nancy: Am avut întotdeauna mediile în care ne-am putut desfășura diversele activități, foarte multă deschidere și era suficient să întruchipăm România. Nu cred că trebuia să o apărăm altfel decât fiind noi înșine și respectându-ne propriile valori, în care am învățat să credem de mici.
Diaspora nu înseamnă ruptura față de țară, ci o punte permanentă între două lumi.
Dar și un schimb de valori cu ajutorul cărora poți, la propriu, să muți munții din loc. Povestea medicului anestezist Radu Lupescu este exemplul perfect.
L-am cunoscut la Strasbourg, în clinica unde munca sa a fost, în urmă cu șase ani, recunoscută la nivel înalt. A primit din partea președintelui Franței „Ordinul Național al Meritului” pentru reușitele sale profesionale. Medicul Radu Lupescu vine adesea în România pentru consultanță în sistemul de sănătate. Este un om modest, care pune preț pe ajutorul oferit oamenilor, nu pe medalii.
Radu Lupescu, medic anestezist, Strasbourg: Bineînțeles că am fost foarte, foarte mândru să obțin acea medalie, dar a fost o recunoaștere pe care eu o consider ca fiind colectivă pentru tot grupul nostru de medici aici, pentru ce am făcut în Franța.
Din anul 2017, Radu Lupescu conduce Comitetul Medical al clinicii din Strasbourg. Dar a fost și unul dintre medicii care au organizat congresul diasporei medicale românești în Franța. Iar inițiativa lor urmărește să ajute în principal românii din diaspora care au nevoie de ajutor medical.
Radu Lupescu, medic anestezist, Strasbourg: Cred că nu este o secție a Spitalului Universitar unde să nu fie cel puțin un român. Acum am început, am inițiat cu câțiva colegi o asociație a medicilor români din regiune, care este în curs de formare, am reușit să organizăm cu alți colegi din restul Franței un fel de congres al diasporei medicale române la Strasbourg.
Deși departe de țara natală, românii diasporei ne-au oferit o lecție de viață: chiar dacă oamenii te-ar putea privi ca pe un străin, munca onestă, seriozitatea și respectul față de valorile celuilalt sunt lucrurile care te vor apropia de ei.
Editor coordonator: Amalia Dascălu
Jurnalistă: Alida Mocanu
Cameraman: Alex Crețulescu
Montaj: Cosmin Buță
