Pentru mulți, decizia de a pleca din țara în care s-au născut este poate una dintre cele mai dificile hotărâri pe care o au de luat. Milioane de români au ales să lase în urmă viața pe care o cunoșteau și să meargă la ce au crezut ei că e mai bine. Aproximativ 16.000 dintre ei și-au construit o comunitate în Nürnberg.
- În perioada 1 iulie – 10 decembrie 2026, Euronews România desfășoară proiectul „Diaspora România”, dedicat românilor din diaspora europeană, finanțat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni.
Nu de puține ori străinii care aud limba română pentru prima dată spun că sună... ca o poezie. O limbă romanică, melodioasă, cu o istorie bogată. Însă o limbă nouă pentru copiii născuți în străinătate din părinți români. Fiecare cuvânt devine astfel o descoperire a unei moșteniri.
Reporter: Ce ești tu, româncă sau nemțoaică?
Sofie Pavelescu, elevă: N-aș putea să răspund… cumva amândouă.
Sofie are 10 ani și s-a născut în Germania. Mama ei, Manuela Pavelescu, este din Timișoara, însă de mai bine de 15 ani și-a reconstruit viața în Nürnberg. Și pentru că știe cât de greu le poate fi românilor într-o țară nouă, acum este consilieră și profesoară de integrare pentru copiii imigranților care ajung în landul bavarez. Inclusiv pentru propriii copii.
Manuela Pavelescu, româncă stabilită în Germania: Pentru mine este important ca amândoi copii ai mei să vorbească limba română cât de bine se poate, cât de corect se poate, pentru că face parte din identitatea noastră. Exact cum a zis și fiica mea, ea nu poate să aleagă sau să se decidă ce este.
În timpul liber Manuela predă limba română la Centrul Cultural Româno-German. Alături de ea este Ionela van Rees Zota, fondatoarea institutului. Acesta este locul în care sute de români au simțit în ultimii ani că regăsesc o parte din țara natală. Nu este însă doar mediul în care cei mici învață despre România sau în care părinții lor deapănă amintiri. Este locul în care românii pot să găsească și sprijin atunci când au diverse dificultăți.
Misiunea mea a fost să unesc românii din Nürnberg.
Ionela Van Rees Zota, fondatoare Centru cultural româno-german: Fiecare om are o misiune în viața lui. Iar misiunea mea a fost să vin aici, să unesc românii din Nürnberg.
Ionela s-a născut în Bacău, însă în urmă cu 18 ani, viața ei avea să se schimbe. A ajuns în Nürnberg ca jurnalistă, fără un plan concret. Încet, a descoperit și alți români și așa și-a găsit scopul în viață. Este prima româncă în funcția de vicepreședintă a Consiliului de Integrare din Nürnberg, instituție înființată de autoritățile locale cu scopul de a ajuta imigranții să se adapteze mai ușor în comunitatea germană.
Ionela este și persoana către care se îndreaptă autoritățile pentru a-i ghida pe angajații nemți în interacțiunile cu românii. Toate aceste proiecte i-au adus și premii, care cu greu mai au loc pe pereți sau în vitrine.
Ionela Van Rees Zota, fondatoare Centru cultural româno-german: Am înființat ziarul Vocea Ta și câteva luni iarăși mai târziu, am înființat Agenția de Presă Așii Români. Și atunci mi-am dat seama că românii, care nu erau atât de mulți precum sunt acum în Nürnberg, își doreau ceva al lor, își doreau o casă a lor. Eu am visat întotdeauna ca steagul românesc să fluture pe o clădire din orașul Nürnberg.
Românii reprezintă cea mai mare comunitate de străini din Nürnberg
Astăzi, România se vede și se simte la fiecare pas pe străduțele Nürnbergului. Românii care vin laolaltă la centru se asigură că dau mai departe și celor mici o fărâmă din țara pe care aceștia o știu mai mult din povești sau din vacanțele petrecute la bunici.
Gabriela vine des la centru, chiar dacă locuiește la 80 de km depărtare. Aici, alături de alți români, își găsește liniștea.
Gabriela Heller, româncă stabilită în Germania: Eu nu am copii, de aceea iubind tradiția, am învățat să cos de când era mică de la mama, la școală făceam lucrul manual și mi-am dorit foarte mult să dau mai departe pentru copii.
Fabian are 17 ani și a venit în Germania, alături de părinții lui, în urmă cu 5 ani. A învățat germana singur, cu ajutorul dicționarului și al internetului. Aici și-a făcut prieteni și o a doua casă, însă gândul la România nu a dispărut niciodată.
Reporter: Când te gândești la România, la ce te gândești mai exact?
Fabian Barabas, elev: În primul rând, la familie și prietenii pe care încă îi am acolo. Încă mai țin contact și vorbesc și când mai vin în România, mă mai văd cu ei. Și la mâncare la fel. Mâncarea românească, sarmale, mici.
Magazinul românesc, legătura cu acasă
De altfel, mâncarea tradițională este de multe ori liantul comunității. Aici, la centru, fiecare aduce câte puțin din ce are. Norocul lor este și că au de unde. Magazinul românesc din Nürnberg nu-i lasă să uite gustul de acasă.
Cezara Fleischer este clientă fidelă. A plecat din țara în care s-a născut în urmă cu mai bine de 20 de ani, însă mâncarea pe care o găsește în magazin o ține aproape de România.
Cezara Fleischer, româncă stabilită în Germania: Noi ne punem și varză, spre exemplu, am o terasă și ne punem varză și ne facem sarmale. Deci nu, la noi se mănâncă românește. Se mănâncă slănină, în mod special slănină.
Într-un colț al magazinului, vocea românilor răzbate și din paginile ziarului Ionelei. Tot aici sunt și pachetele de acasă care îi așteaptă pe români să le ridice, iar vitrinele și rafturile arată exact ca în țară. E greu să ne imaginăm un produs românesc pe care să nu-l găsim aici.
Remus Rădulescu este managerul rețelei de magazine românești de aproximativ un an. Este cel care se asigură că produsele aduse din țară sunt cele care îi fac pe români să-și aducă aminte de gustul copilăriei.
Remus Rădulescu, manager magazin românesc: Pâinea este produsă ieri după-amiază și este venită astăzi dimineață aici. Deci are să zicem 12-14 ore de la momentul producției până în magazin.
A plecat în urmă cu trei ani din România, din motivul pe care deja l-am auzit de multe ori în multe locuri în care am filmat românii din diaspora: grija zilei de mâine. Deși îi e mai bine în Nürnberg, dorul nu dispare.
Acasă este doar România.
Remus Rădulescu, manager magazin românesc: Oricât de bine ar fi, oricât de bine te-ai simți, orice ți s-ar oferi, acasă este doar România, doar plaiurile noastre, ținuturile noastre.
La fel simt și Nicoleta și Ana Maria, cele două angajate. Cu toate astea, pentru ele traiul din Germania nu se compară cu cel din România.
În Teleorman, Nicoleta era chelneriță. Câștiga în jur de 1500 de lei pe lună. Aici, ca vânzătoare, suma s-a transformat din lei în euro.
Nicoleta Farmazon, vânzătoare: În România, ca să mă descurc singură într-o chirie, trebuia să am în jur de două job-uri. Stăteam mai mult la muncă decât acasă. M-aș întoarce, dar nu… momentan nu. E mai ușor de strâns banii, mai ușor de realizat visurile și planurile de viitor și probabil după ce realizez ce-mi doresc, o să mă întorc.
Un gând pe care mulți dintre românii din străinătate îl au. Întoarcerea acasă însă nu e niciodată ușoară. Cum nu a fost nici plecarea, la vremea ei. Cu toate astea, românii din diaspora reușesc mereu să-și ducă o parte din România, oriunde s-ar afla. Iar traiul între două lumi, două culturi și două limbi aduce, poate surprinzător, o legătură și mai strânsă… cu țara de baștină.
Editor coordonator: Amalia Dascălu
Jurnalistă: Maia Bondici
Cameraman: Daniel Stan
Montaj: Cosmin Buță
