În Franța, diaspora românească are parcursuri foarte diferite. Sunt oameni care au făcut performanță în universități, profesioniști care și-au construit aici cariere și familii și care acum își văd copiii crescând într-o altă țară.
Mai mult, această nouă viață departe de România începe uneori chiar în ziua botezului, la Strasbourg, de exemplu, într-o biserică românească. Iată o parte din destinele acestor români din Franța, pentru care plecarea din țară înseamnă nu ruptura de ea, ci doar un viitor diferit.
- În perioada 1 iulie – 10 decembrie 2026, Euronews România desfășoară proiectul „Diaspora România”, dedicat românilor din diaspora europeană, finanțat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni.
Românii care și-au construit un viitor în Franța
Deseori ne gândim la diaspora românească în termeni aproape matematici. Facem statistici, numărăm persoanele care trăiesc departe de țară, calculăm banii pe care îi trimit în România. Dar diaspora începe în primul rând cu oamenii, cu destinele lor individuale, care nu pot fi incluse în cifre.
În călătoria noastră, am descoperit excelența unei românce la Universitatea din Strasbourg, am întâlnit o familie din Maramureș, care a dus, la 2.000 de kilometri distanță de casă, gustul ținuturilor natale și am strâns în brațe români emoționați la un botez, unde s-a slujit în limba română. Poveștile lor sunt despre speranță, dor și reziliență.
Casa este Franța, acasă este România
Pentru copiii românilor din diaspora, Franța devine casă, fără ca România să dispară din familie.
Într-o biserică din Strasbourg, o familie de români își botează copilul.
Pentru ei, momentul înseamnă emoție și bucurie. Sunt înconjurați de familie și de prieteni, însă dincolo de emoția evenimentului, există o realitate care spune povestea unei generații, aceea a copiilor pentru care casa înseamnă și această nouă țară: Franța.
Ai pe cineva alături, ești împreună cu parte din familie și cred că asta e cel mai important. Pentru cei care suntem aici, suntem uniți. Sau încercăm cel puțin să fim.
Părinții celui mic s-au stabilit în Franța pentru a munci. Sunt oameni care au înțeles că nu îți pierzi identitatea dacă trăiești între două lumi, două limbi vorbite și două repere culturale.
Larisa, mama copilului, din Timișoara de loc, este în prezent director adjunct într-un magazin de haine din Strasbourg. A ajuns aici în urmă cu 10 ani, pentru a-și urma soțul care deja muncea în Franța.
Larisa Băin, director adjunct, magazin de haine: Cred că familia este cea mai bună sursă de putere, voință, energie. Eu consider că românii sunt peste tot, asta este vorba noastră, am întâlnit foarte mulți români și la locul de muncă, unde lucrez aici în Franța. Important este să găsim un scop comun și să facem lucrurile care ne plac. Lucrurile astea ne aduc împreună.
Biserica din Franța unde românii se regăsesc
Locul unde are loc botezul este simbolic pentru comunitatea de români. O comunitate care s-a schimbat de-a lungul ultimilor zeci de ani, adaptându-se la realitățile europene.
În Strasbourg, pe strada Sainte Elisabeth, la numărul 14, chiar dacă nu pare, este Biserica Ortodoxă Română din oraș, o fostă mănăstire a unor călugărițe care a fost transformată în biserică ortodoxă pentru românii care trăiesc în diaspora.
Pe 10 decembrie 2006, „Parohia Ortodoxă Română Sfântul Ioan Botezătorul” a primit acest spațiu. Clădirea care adăpostește biserica este construită în stil gotic, dar acum are și elemente specifice stilului ortodox, inclusiv catapeteasma.
Provocarea părintelui paroh Vasile Iorgulescu a fost de la început aceea de a crea o puternică legătură în comunitatea de români.
Preot Vasile Iorgulescu, Parohia „Sf. Ioan Botezătorul” din Strasbourg: Avem credincioși care nu se cunosc între ei. La început, unii veniți din Dobrogea, alții din Moldova, Muntenia, Ardeal, Banatul Sârbesc, Banatul românesc, din Balcani, Republica Moldova, frații noștri basarabeni. Și fiecare are modul lui de a se raporta la biserică și de a se ruga în biserică, nu se roagă toți la fel. Nu fac toți pomenirile morților la fel, există obiceiuri, există datini.
La Strasbourg, comunitatea este una tânără, spune părintele paroh. Sunt studenți, familii cu copii, români care lucrează în domenii precum medicină, diplomație sau învățământ.
Preot Vasile Iorgulescu, Parohia „Sf. Ioan Botezătorul” din Strasbourg: În Occident, și acest lucru uneori mă doare, a plecat tineretul României masiv. Și media de vârstă a parohiei noastre de aici este de 40-45 de ani. Însă sunt tineri și, la un moment dat, stau foarte mulți studenți români la Strasbourg, vreo 200 sau 250, și îi spuneau chiar o parohie a studenților, pentru că se făcea corală, se făceau activități, exista dinamism specific tineretului.
Gustul de acasă, la 2.000 de kilometri distanță de România
O familie din Maramureș a adus în Franța zacusca, cozonacul și produsele românești.
Diaspora nu înseamnă neapărat să alegi între România și țara de adopție. Înseamnă și locul unde ți-ai crescut copiii și unde astăzi îți construiești alături de ei, viitorul. Iar magazinul Anei din Nancy confirmă acest lucru.
Franța este țara pentru care gastronomia este un element al identității naționale. Dar, pentru mulți români care s-au stabilit aici, gastronomia locală nu poate înlocui gustul de acasă.
În orașul Nancy, România culinară încape pe rafturile unei băcănii. Proprietarii sunt din Maramureș, iar spațiul pe care îl îngrijesc este un colț de Românie în farfurie.
Ana Bura este din Baia Mare. A ajuns în Franța în anul 2010. După ce a lucrat în mai multe domenii, a decis să transforme experiența de emigrant într-o afacere. Cei care au încurajat-o au fost chiar românii din diaspora.
Ana Bura, proprietar băcănie românească: Ei m-au împins să fac ceva ca să aduc România în Franța. Produsele românești în Franța. Am studiat piața timp de un an jumate și am hotărât. Soțul mi-a spus: „Ești sigură?” Încercăm.
Pe rafturile din băcănie găsim zacuscă, cozonac, mezeluri, slănină, toate din Maramureș. Până și legumele arată de parcă abia au fost culese din grădina bunicii. Premisa de la care a pornit Ana Bura este aceea că autenticitatea păstrează, de fapt, legătura cu România.
Ana Bura, proprietar băcănie românească: Vinete, roșii, ardei de la Maramureș, de la Baia Mare, prunele de la mine din grădină. Avem grădină și le-am adus și foarte bine, mai ales. Nu-s stropite și-s naturale, plus castraveți. Avem și roșii din grădina mea, care-s foarte lăudate, și gustul de acasă. Și Maramureșul nostru, pălinca noastră din Maramureș!
Viața trăită între România și Franța
Pentru generația crescută în diaspora, identitatea se construiește între două țări.
În băcănia Anei nu vin doar români, ci și localnici care au descoperit micii românești. Iar în curtea magazinului, prietenii se adună la un grătar.
Adrian, fiul Anei, s-a născut în România, în 2007, dar este în Franța de când avea 3 ani. Vrea să exceleze în meseria de peisagist. Însă îi place să meargă la rude în România.
Adrian Bura, peisagist: Să mă plimb pe acolo pe unde m-am născut și mai stau cu verișorul meu, merg în fiecare an să-l văd. Și să mă distrez, acolo trec vacanțele mele.
Româna, studiată la Strasbourg de aproape 150 de ani
Universitatea din Strasbourg păstrează o tradiție academică legată de limba și cultura română încă din secolul al XIX-lea.
La Palatul Universitar, în anul 1880, a fost înființat Seminarul de filologie romanică, locul în care limba română a început să fie studiată pentru prima dată.
Ana Maria Gîrleanu este doctor în Litere al Universității Sorbona și director al Departamentului de Studii Românești la Universitatea din Strasbourg. Este recunoscută ca fiind un promotor al culturii și limbii române în Franța.
Ana Maria Gîrleanu, director al Departamentului de Studii Românești, Universitatea Strasbourg: Împreună cu o colegă, Olga Țurcan, care e doctor în sociolingvistică al Universității din Strasbourg, am avut ideea de a organiza un circuit cultural în Strasbourg, care s-a numit „Pe urmele culturii române în Strasbourg”, care s-a desfășurat pe parcursul a trei zile și care a ținut să marcheze locurile simbolice, emblematice, în care prezența culturii române e vizibilă la Strasbourg.
România pe care diaspora o poartă cu ea
La mii de kilometri de casă, identitatea se păstrează prin familie, comunitate, cultură și tradiții.
Din punct de vedere cultural, România și Franța au o istorie bogată împreună, cu legături care au rezistat timpului. În regiunea Lorena, asociația „Arcul Carpatic” tocmai asta își propune: să promoveze identitatea românească în spațiul francez. Dar dincolo de proiectele comunității, sunt inițiativele personale care, zi de zi, construiesc imaginea unei țări.
Sunt român pentru că am niște valori. Sunt român pentru că respect, sunt român pentru că vreau să privesc viitorul în față. Sunt român pentru că am planuri, mă integrez în drumul european și în progres. Asta doresc românilor, să poată să înțeleagă lucrul acesta și să fie pozitivi, să gândească în sensul de dezvoltare a României. Să fie înțelepți, omenoși, inteligenți.
La mii de kilometri de casă, România nu dispare. Pentru că oamenii care trăesc departe de ea nu o uită în niciun moment. Această Românie a diasporei este mereu păstrată în oameni, în comunități și în poveștile lor.
Editor coordonator: Amalia Dascălu
Jurnalistă: Alida Mocanu
Cameraman: Alex Crețulescu
Montaj: Cosmin Buță
