În inima Uniunii Europene, în capitala care adună poate cele mai multe naționalități de pe bătrânul continent, am găsit românii care lasă urme frumoase și adânci pe oriunde trec. În Bruxelles am întâlnit români profesori, voluntari, preoți, chefi bucătari, toți cu dor de România și cu inițiative prin care au luat tradițiile și obiceiurile pe care le știau de mici și acolo, în țara care i-a adoptat.
- În perioada 1 iulie – 10 decembrie 2026, Euronews România desfășoară proiectul „Diaspora România”, dedicat românilor din diaspora europeană, finanțat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni.
În Bruxelles, unul dintre cele mai cosmopolite orașe ale Europei, trăiesc oameni veniți din aproape toate colțurile continentului. Printre ei este și o comunitate românească importantă.
Sunt generații diferite, cu povești diferite, și cu răspunsuri la fel de diferite la o aceeași întrebare: Cât de mult mai porți România în suflet, departe de țară?
Sunt mulți aceia care au plecat din România doar cu o valiză. Au încercat să-și clădească un viitor departe de țara natală, au studiat, au muncit și nu au renunțat la visurile lor, chiar dacă înstrăinarea nu a fost ușoară. Însă țara natală o porți în suflet orice ar fi. Iar românii pe care i-am întâlnit în Belgia reconstruiesc o parte din identitatea lor, prin ceea ce fac.
Astfel încât am descoperit o parte de Românie în rețeta unei halvițe sau în argila modelată de copii, la un atelier Brâncuși. Toate acestea se întâmplă la mii de kilometri distanță… de România.
România, la o halviță distanță
Unele amintiri încap, la propriu, într-o rețetă, într-o aromă din alte vremuri, într-o prăjitură. Pentru chef cofetar Anca Moldoveanu, România copilăriei înseamnă amintirile despre dulciurile de odinioară. Dulciuri pe care chiar Anca le pregătește acum în Belgia, inclusiv pentru alți români plecați departe de țară.
Anca Moldoveanu, chef cofetar: Halvița îmi aduce aminte, practic, de copilărie, de momentul în care mergeam cu bunicii la bâlci și mâncam halviță.
Anca Moldoveanu, chef cofetar: Mâncam ciocolată de casă, erau batonașele alea cu ciocolată de casă, ori cacao, ori duble sau paleurile care-mi aduc aminte când mergea mama la nunți și ne aducea prăjituri, ne aducea paleuri, ciocolată de casă, cornulețe, ne aducea salam de Sibiu.
Originară din Bacău, Anca a ajuns în Belgia în anul 2003, într-o perioadă în care era nevoie de mult curaj pentru a o lua de la zero, departe de casă. Mai ales că în acei ani existau și destule prejudecăți legate de români. Educația primită în familie a fost marele ei atu.
Anca Moldoveanu, chef cofetar: Chiar mă gândeam zilele trecute la valorile pe care le-am primit de la părinți: onestitatea, sinceritatea și curajul de a putea trece peste orice problemă, cu capul sus și cu pozitivitate.
În Belgia, Anca a găsit și recunoașterea profesională ca chef cofetar.
În 2023, a participat alături de colegul ei de echipă la un campionat mondial, unde au câștigat medalia de bronz, dar și premiul pentru cel mai bun gust al unui tort.
Anca este și patiser, și gelatier, și ciocolatier, iar în atelierul ei, rețetele sunt, deseori, inclusiv amintiri care o leagă de locurile natale. România ei este mai aproape și pentru că o aduce mereu în farfurie. Și nu numai.
Anca Moldoveanu, chef cofetar: N-oi fi eu cea mai bună profesoară de limbă română, dar tind să cred că copiii mei sunt români și trebuie neapărat să vorbească limba română. Tradițiile, Sfintele Sărbători Pascale, Crăciunul, unde nu miroase doar a scorțișoară, miroase a cozonac, miroase a coajă de portocală, miroase a brad.
Arta lui Brâncuși, punte între generații
Dar, la Bruxelles, România se transmite și altfel. Nu doar prin rețetele copilăriei, ci și prin forme, culori și povești despre oamenii care au dus cultura română dincolo de granițe. La Asociația CASA, un atelier dedicat lui Constantin Brâncuși, copiii îl descoperă pe unul dintre cei mai importanți artiști români.
În anul în care s-au împlinit 150 de ani de la nașterea sculptorului, argila a devenit un punct de întâlnire între generații și între două lumi: cea în care copiii cresc și cea din care provin familiile lor.
Nicole a crescut în Belgia de când avea 2 ani. Dar știe cine a fost marele Constantin Brâncuși.
Nicole, 12 ani: Brâncuși s-a dus la atelierul lui Rodin, dar a preferat mai târziu să continue să-și facă singur și este un simbol foarte puternic al României.
Maria, 10 ani: În România sunt foarte mulți oameni de cultură.
Alida Mocanu, jurnalistă Euronews: Poți să-mi spui un nume? Poet sau scriitor?
Maria, 10 ani: Mihai Eminescu.
Un copil român care vorbește despre Brâncuși sau Eminescu într-o altă țară nu este doar un copil care a învățat o lecție de cultură generală. Ci o dovadă că identitatea se poate construi chiar și departe de țara de origine.
Asociația CASA are tocmai acest rol: să le ofere copiilor o bază, să-i ajute să înțeleagă de unde vin, dar și să le lase libertatea de a-și construi propriul drum.
Sabina Chiscop, profesor de Arte: Organizăm activități din acestea de... n-aș zice neapărat de recreere sau meditare. Dar să te recentrezi un pic, să știi că poți să faci ceva cu mâinile, să știi că ochiul tău poate vedea culori, să știi că mintea ta poate gândi o compoziție, să nu te subestimezi.
În spațiul asociației, România este prezentă în mici detalii pe rafturi. Și, de fapt, toate le oferă celor mici repere despre rădăcinile lor.
Faptele bune care țin comunitatea unită
Se spune că oamenii care fac bine lasă în urmă mai mult decât amintiri, lasă speranță, încredere, susținere. Voluntarii pe care i-am întâlnit la Bruxelles, la Biserica Ortodoxă Română Sfântul Nicolae, ajută comunitatea de români din diaspora, prin acțiunile destinate în primul rând copiilor cu dizabilități. Dar și părinților acestora, care, astfel, își dau seama că de fapt nu sunt singuri.
Petre Maican, teolog, voluntar Asociația CASA: Cred că este de două ori necesar să avem acest proiect pentru a putea crea o rețea de solidaritate extinsă și pentru că, de multe ori, integrarea nu este atât de ușoară. Nu este ușoară, pentru că deja suntem într-o altă țară, dar un copil cu dizabilități poate aduce anumite provocări și atunci biserica și comunitatea vor foarte mult să susțină și să creeze această rețea de solidaritate.
Miza este ca sprijinul să nu se limiteze la copil. Uneori, și părinții au nevoie de un loc unde să fie înțeleși, dar și să întâlnească oameni care le cunosc dificultățile și îi ajută.
Raluca Văcărescu, neuropsiholog și voluntar Asociația CASA: Suntem acolo pentru cei care au mai multă nevoie și asta vine, cred, și din calitățile noastre de români, să vrem să dăm din puținul pe care îl avem, să îl ajutăm pe cel de lângă noi, pe cel care nu are. Și ce este cel mai frumos este că toți voluntarii care au fost adunați în proiectul CASA s-au întâlnit aici, deci sub această cupolă, fără să ne știm unii cu alții, doar așa, cum a dat Dumnezeu să ne adunăm și prin ajutorul părintelui Patriciu.
Biserica Ortodoxă Română „Sfântul Nicolae” din Bruxelles este locul unde credința îi adună pe români și îi apropie de casă. Sub îndrumarea părintelui paroh Patriciu Vlaicu, biserica oferă sprijin sufletesc și păstrează vie legătura cu rădăcinile românești.
Edificiul a fost construit la sfârșit de secol XIX și a fost de fapt inițial o mănăstire franciscană, dar din 2006, acest loc este Parohia Ortodoxă Română din Bruxelles. În fiecare duminică, participă la slujbe în medie 300 de enoriași români.
Poate că România nu mai este, pentru toți, locul în care se întorc frecvent. Și poate că, odată cu trecerea anilor, se schimbă și felul în care arată acasă. Dar rămân limba vorbită, amintirile și oamenii care aleg să le ducă mai departe. La Bruxelles, România nu este doar țara din care au plecat. Este și ceea ce construiesc, în fiecare zi, cei care au ales să o poarte în suflet.
Editor coordonator: Amalia Dascălu
Jurnalistă: Alida Mocanu
Cameraman: Cristi Petrescu
Montaj: Cosmin Buță
