Guvernul britanic se pregătește să adopte o legislație revoluționară care ar urma să interzică total revânzarea biletelor la evenimente live la un preț mai mare decât costul lor inițial de achiziție. Decizia, confirmată de surse din industrie și analizată de publicații precum Financial Times și BBC, marchează o schimbare majoră de strategie, trecând de la reglementări moderate la o interdicție fermă menită să protejeze fanii de speculațiile excesive.
Iată ce s-a întâmplat: în noiembrie 2025, cineva din Guvernul britanic s-a trezit într-o dimineață și și-a dat seama că nu mai poate justifica lumea asta în care să vezi trupa ta preferată înseamnă să plătești mai mult decât chiria pe o lună. Sau poate s-a întâmplat după ce a încercat să-și cumpere bilet la Coldplay, la David Gilmour, la Radiohead pentru copilul lui. Oricum, a fost un moment de claritate rară în politică.
Inițial, aveau un plan rezonabil, ceva de genul “hai să permitem o marjă de 30% peste prețul nominal, știi, ca să fim civilizați.” Dar apoi Coldplay, Dua Lipa, Radiohead și The Cure, adică oamenii care de fapt înțeleg ce înseamnă să fii fan pentru că au fost ei înșiși fani odată, au zis: “Nu, opreți circul ăsta.”
Și Guvernul, miraculos, i-a ascultat.
Ce înseamnă asta, de fapt
Interdicție totală. Niciun profit din revânzare. Zero. Cumperi biletul cu 50 de lire, îl vinzi cu 50 de lire. Sau nu-l vinzi deloc. Simplu ca bună ziua.
Bineînțeles, platformele de resale, Viagogo, StubHub, toți acești “prieteni” ai noștri, o să mai poată percepe taxe de serviciu. Pentru că trebuie să trăiască și ei, nu? Dar acum taxele astea vor fi plafonate. Nu o să mai vezi miracolul biblic al transformării unui bilet de 75 de lire în 350 de lire prin "taxe de procesare".
Partea pe care o iubesc cel mai mult este că platformele devin legal responsabile. Nu mai pot zice "Noi suntem doar intermediari, boss." Competition and Markets Authority (principalul organism de reglementare din Marea Britanie responsabil cu asigurarea concurenței loiale și protejarea consumatorilor și care este echivalentul, la nivel național, al Consiliului Concurenței din România) poate să le dea amenzi de până la 10% din cifra de afaceri globală. Asta-i limba pe care o înțeleg corporațiile: banii lor.
Și încă ceva foarte nun, nu mai poți vinde mai multe bilete decât ți-ai luat voie să cumperi inițial. Adică dacă limita era patru bilete, nu poți apărea cu 47 de bilete pe StubHub. Boții și speculanții profesioniști sunt în esență morți.
Guvernul estimează că asta o să economisească fanilor vreo 112 milioane de lire pe an. Ceea ce e frumos, dar adevărata poveste nu-i despre bani. E despre faptul că poate, doar poate, o să poți vedea trupa ta preferată fără să-ți vinzi un rinichi.
Dar piața neagră?
Evident, platformele de resale au început să strige despre piața neagră. "O să fie haos! Fraudă! Anarhie în străzi!" Același argument pe care l-au folosit companiile de tutun când le-au interzis reclamele, sau producătorii de mașini când le-au fost impuse centuri de siguranță.
Poate au și dreptate, într-o mică măsură. Dar asta-i ca și cum ai argumenta că nu ar trebui să avem legi împotriva furtului pentru că oricum o să mai existe hoți. Da, frauda o să existe. Dar cel puțin nu o să fie legală, reglementată și listată la bursă.
Cine mai face asta?
Irlanda a făcut-o deja în 2021. Amendă de 100.000 de euro sau doi ani la pușcărie dacă vinzi peste valoarea nominală. Irlandezii nu se joacă.
Franța și Belgia au legi similare. UE a interzis boții de scalping (practică de a cumpăra bunuri sau active cu intenția unică de a le revinde rapid, la un preț mult mai mare, în scopul obținerii unui profit speculativ rapid) încă din 2019, ceea ce e ceva, deși nu suficient.
Chiar și Ticketmaster, da, Ticketmaster, care de obicei e inamicul public numărul unu, susține legea. Probabil pentru că ei controlează deja piața primară și nu vor ca Viagogo să le ia preșul de sub picioare.. Dar indiferent de motivație, sprijinul lor contează.
Și România?
Aici devine trist într-un mod previzibil.
În România nu există nicio lege care să plafoneze prețurile de revânzare. Deci lupta e purtată de organizatori, care încearcă din răsputeri să invalideze bilete cumpărate de pe piața secundară, bazându-se pe clauze din termeni și condiții pe care nimeni nu le citește.
La concertele Coldplay din 2024, Emagic, organizatorii, au lucrat cu ANPC și Poliția. Au avertizat oamenii: dacă cumpărați de pe Viagogo, riscați să rămâneți fără bani și fără bilet. Pentru că aceleași coduri de bilete pot fi revândute de zece ori, ca într-un schemă Ponzi muzicală.
Metallica, la fel. "Nu cumpărați de pe piața secundară, o să vă invalidăm biletele."
Dar asta-i ca și cum ai încerca să oprești ploaia cu o umbrelă spartă. Fără o bază legală solidă, fanii rămân vulnerabili. Cumpără din surse dubioase pentru că nu mai au de ales, biletele se vând repede, și apoi se roagă să nu fie înșelați.
Concluzia
Ce face Marea Britanie ar trebui să fie normalitatea, nu excepția. Ideea că poți să vezi muzică live fără să-ți iei un împrumut sau fără să te temi că biletul tău e fals, asta nu ar trebui să fie revoluționară. Ar trebui să fie de bază.
Dar iată-ne aici, în 2025, sărbătorind faptul că o țară a decis că speculatorii nu ar trebui să câștige mai mult decât artiștii.
Progres, presupun. Mai lent decât ar trebui, dar progres totuși.
