Israelul a atacat reactorul de apă grea din Arak, unul dintre cele mai mari facilități nucleare ale Iranului, situat la 250 de kilometri sud-vest de capitala Teheran, scrie Euronews.com.
Potrivit surselor iraniene, instalația fusese complet evacuată, fără pagube în zonele civile din jurul reactorului.
Conform Alianței pentru Apărarea Antirachetă, o organizație non-profit americană, reactorul nuclear din Arak, cunoscut și sub numele de IR-40, este un reactor nuclear cu apă grea care a început să funcționeze în 2003.
Totuși, originea proiectului este neclară, iar experți străini se crede că au contribuit la construcția acestuia, inclusiv firma rusă de proiectare Nikit. Există rapoarte care indică faptul că Iranul a încercat să prezinte reactorul ca fiind „neutilizat pentru producerea de material nuclear de puritate militară”, deși acesta era capabil să producă aproximativ 9 kilograme de plutoniu – suficient pentru a permite Teheranului să fabrice o armă nucleară pe bază de plutoniu, potrivit temerilor SUA.
După semnarea acordului nuclear cu Iranul în 2015, comunitatea internațională a condiționat modificarea reactorului Arak de ridicarea sancțiunilor.
În 2016, Iranul a anunțat că a umplut miezul reactorului cu ciment. Cu toate acestea, în februarie aceluiași an, Teheranul a depășit pentru prima dată limita maximă admisă de stocuri de apă grea – limită care a fost din nou depășită în noiembrie 2016.
În plus, Iranul a transferat peste 80 de tone metrice de apă grea, destinate inițial reactorului din Arak, în Oman. Deși Iranul deține în continuare controlul asupra acestei cantități, transferul transfrontalier nu a fost considerat o încălcare a acordului.
Ce alte ținte nucleare a mai lovit Israelul în atacurile sale asupra Iranului?
Într-una dintre cele mai ample campanii militare ale Israelului împotriva Iranului, atacurile începute vinerea trecută au vizat situri nucleare critice, afectând grav programul nuclear iranian, conform mai multor rapoarte, datelor Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA) și imaginilor recente din satelit.
Au fost lovite trei centre majore de îmbogățire a uraniului din Iran.
La instalația subterană centrală din Natanz, infrastructura electrică a fost complet distrusă, inclusiv centralele electrice de rezervă, ceea ce ar fi dus la deteriorarea sau distrugerea a mii de centrifuge, a confirmat directorul general al AIEA, Rafael Grossi.
Tot în Natanz, o instalație mai mică de suprafață, uzina pilot PFEP, a fost declarată complet distrusă. Acolo se aflau centrifuge avansate care îmbogățeau uraniul până la 60%.
La instalația de la Fordow, aflată într-un buncăr, nu au fost raportate daune vizibile. Totuși, Fordow produce cea mai mare cantitate de uraniu îmbogățit la 60%, ceea ce este la doar câțiva pași de nivelul necesar pentru o bombă nucleară.
Patru alte situri din Isfahan au fost lovite, inclusiv un centru de conversie a uraniului și facilități pentru dezvoltarea tehnologiei de metalurgie a uraniului, esențială pentru fabricarea miezului unei arme nucleare.
Atelierele de producție a centrifugelor din Karaj și Teheran, de asemenea atacate de Israel, erau anterior monitorizate de AIEA, dar numărul atelierelor nedeclarate rămase este necunoscut.
În plus, cel puțin 14 oameni de știință nucleari iranieni au fost uciși de la începutul atacurilor, potrivit mai multor surse din regiune. Armata israeliană a declarat că nouă dintre aceștia erau un „element-cheie” în urmărirea de către Teheran a unei arme nucleare.
Potrivit estimărilor AIEA, la data de marți, Iranul deținea suficient uraniu îmbogățit până la 60% pentru a fabrica până la nouă bombe nucleare. De asemenea, deține și uraniu îmbogățit la niveluri mai scăzute, ce ar putea fi utilizat pentru producerea altor bombe.
Teheranul a anunțat că va lua măsuri „nedeclarate” pentru a proteja materialele și echipamentele nucleare și ar putea reduce cooperarea cu AIEA, în timp ce parlamentul iranian ia în considerare un proiect de lege pentru retragerea din Tratatul de Neproliferare Nucleară (TNP), urmând exemplul Coreei de Nord.
Dacă instalația de conversie a uraniului din Isfahan devine nefuncțională, Iranul va trebui să găsească surse externe de hexafluorură de uraniu (UF6), ingredientul-cheie în procesul de îmbogățire.
