Îți recomandăm să încerci și aplicația Euronews România!

Ce se află în spatele violențelor din Israel. Cronologia conflictului israeliano – palestinian, de la războiul din 1948, la confruntările din prezent

Publicat de: Robert Manea

Peste 1.000 de persoane au fost ucise și alte câteva sute rănite după ce membri ai grupării palestiniene Hamas s-au infiltrat sâmbătă în Israel și au lansat mai multe atacuri asupra forțelor armate și civililor. Ca urmare a acestor evenimente, premierul israelian Benjamin Netanyahu a declarat război grupului Hamas.

Deși violențele au izbucnit brusc, acestea vin la capătul unui an plin de tensiuni între cele două tabere. Din 2006 gruparea Hamas conduce Fâșia Gaza, după ce a reușit să își neutralizeze rivalii de la Fatah. Ulterior, Israel și Egipt au impus o blocadă navală asupra Fâșiei Gaza, în 2007. Hamas, gruparea aflată la putere în Gaza, a declarat că actuala operațiune din Israel reprezintă un răspuns la blocadă, dar și la recentele raiduri militare israeliene în Cisiordania. Totodată, Hamas justitică atacurile prin trimitere la violențele de la Moscheea al-Aqsa, un loc religios disputat din Ierusalim, cunoscut de evrei sub numele de Muntele Templului.

Până în data de 19 septembrie, 227 de palestinieni fuseseră uciși de trupele israeliene, potrivit cifrelor ONU, cele mai multe dintre aceste decese – 189 – au avut loc în Cisiordania. Cel puțin 29 de israelieni, majoritatea în Cisiordania, au fost de asemenea uciși în acest an, potrivit ONU. Iată o cronologie a celor mai importante momente din 2023.

Septembrie: Temeri tot mai mari privind un conflict militar de amploare

Chiar luna trecută, Israelul și Hamas păreau a fi în pragul războiului. Agenții de frontieră israelieni au descoperit materiale explozive ascunse și au oprit toate exporturile din Fâșia Gaza.

Hamas și-a pus forțele în stare de alertă și a organizat exerciții cu alte grupuri armate, inclusiv cu Jihadul Islamic Palestinian.

De asemenea, Hamas a permis palestinienilor să înceapă din nou să protesteze de-a lungul zidului dintre Israel și Gaza, unde tineri demonstranți s-au confruntat cu militari israelieni. La 13 septembrie, cinci palestinieni au fost uciși când au încercat să detoneze un explozibil la marginea zidului.

O vară plină de raiduri militare israeliene

Tensiunile din Gaza au venit totodată la capătul unei veri violente în Cisiordania, unde au avut loc ciocniri între militanții palestinieni, pe de o parte, și forțele israeliene și coloniștii evrei, pe de altă parte.

Israelul a organizat mai multe raiduri militare în orașul Jenin, unde a declarat că militanții plănuiau atacuri împotriva trupelor israeliene și a civililor. La 19 iunie, forțele israeliene au efectuat un raid în Jenin și au ucis cel puțin cinci palestinieni, desfășurând elicoptere Apache în Cisiordania pentru prima dată de la cea de-a doua Intifada (revoltă palestiniană) care a durat din 2000 până în 2005.

A doua zi, militanții Hamas au deschis focul asupra unui restaurant, ucigând patru israelieni. Pe 21 iunie, sute de coloniști israelieni au intrat în mai multe sate palestiniene – inclusiv în Turmus Ayyam unde o persoană a fost ucisă - incendiind case și mașini, potrivit primarului Lafi Adeeb. La 3 iulie, armata israeliană a lansat cea mai mare operațiune din ultimele două decenii în această zonă, organizând un atac aerian și terestru asupra unei tabere de refugiați din Jenin.

Oficialii israelieni au declarat că au vizat un "centru de comandă" al militanților într-o operațiune care a marcat începutul unui "efort extins de combatere a terorismului". Cel puțin opt persoane au fost ucise și 80 rănite, potrivit Ministerului palestinian al Sănătății.

Violențe în Gaza și în Cisiordania

În luna martie forțele de securitate israeliene au împușcat și ucis un băiat de 14 ani aflat pe o bicicletă, în timp ce urmăreau doi militanți palestinieni. Apoi în aprilie, în timpul Ramadanului, credincioșii palestinieni s-au baricadat în interiorul Moscheii Al-Aqsa. Poliția israeliană a luat cu asalt locul și a bătut fără discriminare credincioșii musulmani - inclusiv persoane în vârstă și femei - cu bastoane, așa cum arată Biroul ONU pentru Drepturile Omului într-un comunicat.

Aproximativ o lună mai târziu, Israelul a lansat atacuri aeriene în Gaza, vizând lideri ai organizației militante Jihadul Islamic, care este susținută de Iran. Trei militanți au fost uciși în timpul atacurilor, dar și patru femei și patru copii, potrivit oficialilor palestinieni din domeniul sănătății. Israelul a efectuat atacurile la o săptămână după ce a ajuns la un acord de încetare a focului cu facțiunile armate palestiniene.

Atacurile au declanșat o serie de violențe care au durat cinci zile și au dus la moartea a cel puțin 33 de persoane în Gaza și două în Israel, potrivit publicației The Washington Post.

Ianuarie: O operațiune în Jenin și un masacru într-o sinagogă

Anul a început cu episoade de violență, inclusiv o operațiune militară israeliană în Jenin, care s-a soldat cu un schimb de focuri în urma căruia au fost uciși nouă palestinieni. Raidul a avut loc pe 26 ianuarie - iar a doua zi, un palestinian înarmat a deschis focul într-o sinagogă din Ierusalimul de Est, ucigând șapte persoane, inclusiv copii, în timpul rugăciunilor.

La momentul respectiv, oficialul Hamas Mushir al-Mashri l-a felicitat pe atacator - care a fost ucis de forțele de securitate israeliene.

1948: Primul Război Arabo - Israelian

Chiar dacă violențele din prezent pot fi puse pe seama evenimentelor din ultimul an, conflictul israeliano – palestinian are rădăcini istorice complexe care merg în timp până la fondarea statului Israel, în 1948. Până în acel an Palestina fusese condusă de către Marea Britanie, prin mandat, dar imperiul brianic era deja slăbit la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial și își pregătea retragerea de pe scena internațională. În plus, evreii suferiseră o soartă crudă în timpul Holocaustului.

Astfel că în 1947, nou înființata Organizație a Națiunilor Unite (ONU) va realiza un plan de împărțire a Palestinei între palestinieni și israelieni. Dar sfârșitul mandatului britanic în Palestina va coincide cu primele violențe. O coaliție de state arabe - printre care Egipt, Liban, Siria și Irak – care nu vedeau cu ochi buni prezența evreilor în Palestina vor contesta planul ONU, declanșând primul război arabo – israelian în 1948. Războiul este câștigat de israelieni. Teritoriul controlat de noul stat Israel se va lărgi prin acaperarea unor enclave palestinene. Totodată mii de palestinieni vor fugi sau vor fi alungați din teritoriile în care se aflau anterior.

1956: Al Doilea Război Arabo - Israelian

În 1956 noul conducător al Egiptului, Gamal Abdel Nasser, decide să naționalizeze Canalul Suez. Acesta reprezenta însă o rută maritimă vitală pentru Marea Britanie și un punct strategic important. Canalul leagă Marea Mediterană de Marea Roșie, scurtând drumul spre Oceanul Indian – ruta alternativă presupune ocolul Africii pe la Capul Bunei Speranțe. Decizia este contestată de Marea Britanie, dar și de Franța. Sprijiniți atât de britanici, cât și de francezi, israelienii vor lansa o operațiune militară împotriva Egiptului. Statele Unite vor interveni în conflict, cerând retragerea trupelor invadatoare din peninsula Sinai. În final se va semna un acord de pace, susținut atât de Uniunea Sovietică, cât și de Statele Unite.

1967: Războiul de Șase Zile

În 1967 va izbucni un nou conflict arabo – israelian, cunoscut și ca al Treilea Război Arabo – Israelian. Războiul de Șase Zile așa cum a fost cunosct acest nou conflict militar, a fost precedat de o serie de tensiuni între Israel și vecinii săi arabi. Israelul a reiterat poziția sa anterioară potrivit căreia o închidere a Strâmtorii Tiran de către Egipt ar reprezenta un casus belli (Strâmtoarea Tiran permite ieșirea din Golful Akaba în Marea Roșie, fiind un punct strategic important). În mai 1967, Gamal Abdel Nasser a anunțat că Strâmtoarea Tiran va fi închisă pentru navele israeliene. Ulterior, el a mobilizat armata egipteană în linii defensive de-a lungul graniței cu Israelul.

Conflictul este unul scurt, Israelul reușind o operațiune militară de tip „fulger”. Forțele israeliene anihilează rapid puterea aeriană a Egiptului, iar coaliția arabă compusă din Egipt, Siria, Iordania, Irak, Arabia Saudită, Kuweit și Liban este înfrântă. Israelul preia controlul Fâșiei Gaza, a peninsulei Sinai, a Cisiordaniei, a Înălțimilor Golan și a Ierusalimului de Est, locuit predominant de arabi. Din nou, sute de mii de palestineni devin refugiați în statele învecinate sau sunt strămutați.

1973 - 1978: Războiul de Yom Kippur și Acordurile de Pace de la Camp David

În 1973 o coaliție de națiuni arabe, condusă de Egipt și Siria, lansează un atac surpriză asupra Israelului în timpul sărbătorii evreiești Yom Kippur. Acesta este al Patrulea Război Arabo – Israelian. Inițial, forțele arabe câștigă teren, dar sunt respinse de o contraofensivă militară israeliană. Statele Unite vor aproviziona cu arme Israelul în timpul acestui conflict.

În septembrie 1978, președintele american Jimmy Carter intermediază un acord de pace între președintele egiptean Anwar Sadat și prim-ministrul israelian Menachem Begin. Această înțelegere este cunoscută sub numele de Acordurile de la Camp David. Potențiale propuneri de pace palestiniene au fost discutate, dar nu au fost niciodată puse în aplicare. Anwar Sadat va fi ulterior asasinat la Cairo în 1981 de către membri Jihadul Islamic, pe motivul că a negociat cu Israelul.

Decembrie 1987 – 1993: Prima Intifada și Acordurile de la Oslo

În decembrie 1987 izbucnește Prima Intifada – revolta palestiniană împotriva ocupației israeliene a Cisiordaniei și Fâșiei Gaza. Tuburările sociale continuă ani de zile, până în 1993, ducând la mii de morți și răniți de ambele părți.

În 1993, președintele SUA Bill Clinton intermediază o serie de acorduri între israelieni și palestinieni. Acordurile de la Oslo, așa cum vor fi cunoscute, vor duce la o strângere de mână istorică între de premierul israelian Yitzhak Rabin și liderul Organizației pentru Eliberarea Palestinei, Yasser Arafat.

Acordurile au dus la înființarea Autorității Palestiniene (OEP), însărcinată cu supravegherea majorității afacerilor administrative din Cisiordania și Gaza. OEP este recunoscută de Israel și de Statele Unite ca partener de negociere. Cu toate acestea, au rămas nerezolvate probleme cheie, cum ar fi coloniile israeliene din Cisiordania și statutul Ierusalimului, considerat de palestinieni drept capitala unui viitor stat.

În noiembrie 1995 Yitzhak Rabin este asasinat de un extremist de dreapta care se opunea Acordurilor de la Oslo. Așadar, procesele de pace de până atunci au dus la asasinarea unui președinte (cel al Egiptului) și a unui premier (cel al Israelului).

2000: A Doua Intifada

A doua Intifada începe în anul 2000. Există mai multe potențiale motive pentru această nouă revoltă palestiniană. Printre acestea se numără eșecul summitului de la Camp David din 2000 care ar fi trebuit să ducă la un acord final privind procesul de pace israeliano – palestinian, dar și vizita provocatoare a lui Ariel Sharon, pe atunci liderul opoziției israeliene, la complexul Al-Aqsa. Confruntările au continuat până în 2005, și s-au soldat cu sute de morți și răniți de ambele părți.

2006 – 2008: Hamas câștigă alegerile în Gaza și Israelul atacă Fâșia Gaza

Grupul militant palestinian Hamas câștigă alegerile în Gaza în 2006, ceea ce duce la tensiuni politice cu partidul Fatah, mai moderat, care controlează Cisiordania. În 2008 Israelul începe o campanie militară în Gaza. Campania durează 3 săptămâni și reprezintă un răspuns al atacurilor cu rachete lansate de militanții palestinieni. Peste 1.000 de palestinieni sunt uciși în urma luptelor.

2012 – 2014: Noi conflicte israeliano – palestiniene

În 2012 Israelul îl ucide pe șeful militar al Hamas, Ahmed Jabari, declanșând represalii sub forma unor tiruri de rachete din Gaza. Acestea sunt urmate de atacuri aeriene israeliene. Cel puțin 150 de palestinieni și 6 israelieni sunt uciși.

În 2014 militanții Hamas ucid trei adolescenți israelieni răpiți în apropierea unei așezări evreiești din Cisiordania, ceea ce determină un răspuns militar israelian. Hamas răspunde cu atacuri cu rachete din Gaza. Un conflict de șapte săptămâni se soldează cu moartea a peste 2.200 de palestinieni în Gaza. În Israel, 67 de soldați și șase civili sunt uciși.

2017: Donald Trump toarnă gaz pe foc

În decembrie 2017, ignorând sfaturile consilierilor de top din administrație (șeful Pentagonului, James Mattis, directorul CIA, Mike Pompeo și Secretarul de Stat, Rex Tillerson), președintele SUA, Donald Trump anunță că va recunoaște Ierusalimul drept capitală a Israelului, schimbând cursul a șapte decenii de politică externă americană.

Prin această mutare, SUA se plasează de partea Israelului, renunțând efectiv la rolul de arbitru al confruntărilor arabo – israeliene. Trump anunță totodată că va muta ambasada SUA de la Tel Aviv la Ierusalim, lucru care duce în mod previzibil la proteste din partea palestinienilor.

În 2018 izbucnesc proteste în Gaza și de-a lungul zidului care separă Fâșia Gaza de Israel. Forțele israeliene ucid peste 170 de protestatari palestinieni pe parcursul mai multor luni. În noiembrie, Israelul organizează un raid secret în Gaza. Cel puțin șapte presupuși militanți palestinieni și un ofițer al armatei israeliene sunt uciși. Sute de rachete sunt lansate din Gaza spre Israel.

2021 – 2022: Raidul de la Moscheea al-Aqsa și atacurile din Israel

În 2021, poliția israeliană conduce mai multe percheziții la Moscheea al-Aqsa, unul dintre cele mai sfinte locuri ale Islamului. Tensiunile escaladează din nou într-o spirală a violențelor. Hamas lansează mai multe tiruri de rachete, iar Israelul ripostează cu lovituri aeriene. Cel puțin 200 de persoane sunt ucise în Gaza și 10 în Israel.

Între 22 martie și 8 aprilie 2022 au loc o serie de atacuri individuale palestinene în Israel care se soldează 14 morți. Ca răspuns, Israelul lansează operațiunea „Break the Wave” în Cisiordania. Forțele israeliene au ucis 146 de palestinieni în Cisiordania în 2022. Ministerul de Externe al Israelului a declarat că palestinienii au ucis 29 de israelieni în acel an.

ARTICOLE DIN ACEEAȘI CATEGORIE