Bacteriile care „mănâncă” plastic ar putea ajuta la salvarea planetei, susțin oamenii de știință. Poluarea cu plastic eliberează substanțe chimice nenaturale în lacuri, devastând ecosistemele locale. Însă, potrivit unui nou studiu realizat pe 29 de lacuri europene, unele bacterii lacustre naturale se dezvoltă mai bine pe resturile de plastic decât pe materia naturală, cum ar fi frunzele și crengile.
Bacteriile stimulează ecosistemul lacului
Acest lucru înseamnă că îmbogățirea apei cu anumite specii de bacterii ar putea ajuta la alungarea poluării cu plastic, relatează Euronews Green.
„Este aproape ca și cum poluarea cu plastic ar stârni apetitul bacteriilor. Bacteriile folosesc mai întâi plasticul ca hrană, pentru că este ușor de descompus, iar apoi sunt mai capabile să descompună unele dintre alimentele mai dificile - materia organică naturală din lac,” a declarat Dr. Andrew Tanentzap de la Departamentul de Științe ale Plantelor al Universității Cambridge, autorul principal al lucrării.
Potrivit studiului, rata de creștere a bacteriilor a crescut de mai mult de două ori atunci când poluarea cu plastic a crescut nivelul general de carbon din apa lacului cu doar patru procente. Aceste bacterii turbo-încărcate stimulează apoi întregul ecosistem al lacului.
Autorii susțin că bacteriile nu sunt suficient pentru a elimina poluarea cu plastic, ci aceasta are în continuare un impact devastator asupra corpurilor de apă naturale. Dar descoperirea bacteriilor ar putea ajuta la minimizarea acestor consecințe, a declarat profesorul David Aldridge, un zoolog de la Universitatea Cambridge implicat în studiu.
Partea pozitivă este că studiul nostru ajută la identificarea microbilor care ar putea fi valorificați pentru a ajuta la descompunerea deșeurilor de plastic și la o mai bună gestionare a poluării mediului.
Alte bacterii care mănâncă plastic
Bacteriile din lac nu sunt singurele care prosperă cu o dietă de plastic. În 2020, Cercetătorii din Germania au descoperit o tulpină de bacterii capabilă să descompună unele forme de plastic.
Poliuretanul (PU) este un tip de plastic utilizat pentru articole precum pantofii de sport, piesele mecanice și fibrele sintetice, cum ar fi Spandex. Este greu de reciclat, deoarece este termorezistent, ceea ce înseamnă că nu se topește atunci când este încălzit.
În timp ce alte tipuri de plastic pot fi prelucrate și transformate în articole noi, o mare parte dintre deșeurile de PU ajung la groapa de gunoi. Odată ajuns acolo, eliberează substanțe chimice toxice, inclusiv substanțe cancerigene, substanțe chimice care pot duce la apariția cancerului.
O echipă de oameni de știință a descoperit o bacterie care atacă legăturile chimice care mențin materialul laolaltă. Dr. Hermann J. Heipieper, cercetător principal la Helmholtz Centre for Environmental Research UFZ, explică modul în care funcționează totul: bacteriile iau elementele constitutive ale PU și le folosesc ca sursă de energie. S-a descoperit că microorganismul care mănâncă plasticul a evoluat pentru prima dată la un depozit de deșeuri unde se depozita PU.
În 2018, o altă echipă de oameni de știință a descoperit o enzimă capabilă să descompună PET, materialul folosit pentru fabricarea sticlelor de plastic. Această descoperire accidentală a fost făcută atunci când au analizat organisme care au evoluat la o groapă de gunoi din Japonia. În timp ce încercau să afle cum a avut loc procesul, ei au schimbat din greșeală ceva care a făcut ca molecula să fie și mai bună la descompunerea sticlelor.
Ar putea acest lucru să rezolve problema poluării?
Progresele de acest tip nu încurajează o creștere a utilizării plasticului, deoarece majoritatea formelor sunt încă greu de distrus. Deja, Europa produce 60 de milioane de tone de plastic în fiecare an, dar, în mod îngrijorător, doar aproximativ 30% din această cantitate este în cele din urmă reciclată.
Deși aceste progrese ar putea duce la un viitor mai sustenabil, ele nu sunt soluția de argint pentru problema plasticului, a avertizat Dr. Heipieper.
„Este de conceput că, în viitor, industria va folosi mai mulți precursori degradabili în producția de plastic, ținând cont de cunoștințele științifice privind degradabilitatea de către microorganisme. Cu toate acestea, o trecere fundamentală la noi compuși de plastic în viitor va putea fi realizată doar prin schimbări în guvernanță și legislație,” a declarat Dr. Hermann J. Heipieper, cercetător principal la Helmholtz Centre for Environmental Research UFZ.
