Atunci când ne naștem, suntem cu toții egali. Nu există un copil mai deștept decât altul. Există însă oportunități diferite. Ne-am născut la sat sau la oraș? Mergem la o școală bună sau mai slabă? Deși, în teorie, învățământul este gratuit, părinții noștri își permit meditații? Cât de implicați sunt în educația noastră? Dar profesorii? Cum ne pregătește școala pentru viață în contextul în care aproape jumătate dintre elevii României ies de pe băncile școlilor analfabeți funcțional.
Gabi Bartic, Director Executiv Brio: „Oricine măsoară analfabetism-ul funcțional în România ajunge la aceeași concluzie. Stăm undeva între 45 și 50% analfabetism funcțional.”
Fenomenul se vede cel mai bine în cifrele exacte. Și nu ne referim doar la studii europene, naționale, la estimări sau păreri. Ci la testele PISA, unde România s-a clasat la coadă cu un scor de doar 428 de puncte. Sub media statelor membre OCDE, care este de aproximativ 480.
Lynn Abi Raad, analist de politici în educație OCDE: „PISA este evaluarea elevilor realizată de OCDE, care testează elevi de 15 ani la matematică, lectură și științe o dată la patru ani. Nu măsoară doar ceea ce știu elevii, ci și cât de bine pot aplica cunoștințele lor în situații din viața reală. Astfel, arată cât de bine sunt pregătiți pentru viața de după școală.”
Daniel David, fost ministru al Educației: „Lucrurile, după mine, arată foarte rău. Am și vorbit ca ministru de faptul că analfabetismul funcțional poate să fie și este un risc de securitate națională. Am văzut că la input avem copii cu inteligență, cu creativitate. Și m-am uitat la output și am văzut că aproape 50%, sigur că depinde de domeniu, ajung în zona analfabetismului funcțional, ceea ce este inacceptabil pentru sistem de educație obligatoriu.”
OCDE, organizația mondială care face testele PISA, nu vine doar cu rezultate, ci și cu recomandări.
„OCDE recomandă un sprijin mai bine direcționat pentru elevii dezavantajați.”
Lynn Abi Raad, analist de politici în educație OCDE: „Ceea ce am recomandat României să analizeze, în primul rând, este îmbunătățirea educației și îngrijirii în prima parte a copilăriei. Acesta este unul dintre factorii cu cel mai mare impact asupra învățării ulterioare și a echității. România înregistrează unele dintre cele mai mari diferențe de participare și de performanță între mediul rural și cel urban. De aceea, OCDE recomandă un sprijin mai bine direcționat pentru elevii dezavantajați.”
Dacă „veșnicia s-a născut la sat”, veșnic pare și drumul lui Iulian spre școală. Suntem în comuna Podenii Noi, satul Popești, județul Prahova. În fiecare zi, Iulian coboară și urcă dealuri pentru a ajunge la școala din satul vecin. Pornește cât timp e lumină afară, însă când revine acasă, e deja întuneric în lunile friguroase. Nici cele -10 grade celsius și nici lipsa trotuarului, nu îl opresc din a-și pune ghiozdanul în spate și a lua satul la pas în fiecare zi. Are 12 ani și este clasa a 6-a.
Iulian, elev: „Dimineața mă scol la 7 și jumătate, îmi fac rutina de dimineață, apoi mănânc micul dejun. După aceea mă apuc de învățat și de scris, ce nu mi-a ajuns aseară să scriu. Apoi ușor-ușor mă pregătesc pentru școală.”
Reporter: „La ce oră începi tu școala?”
Iulian: „La 13. 12:55.”
Reporter: „Și la ce oră pornești acasă ca să ajungi la 13?”
Iulian: „12:00. Pe jos merg cu diferiți prieteni, dacă mai apuc să ies cu ei. De multe ori îi și aștept, că nu prea îmi place să merg singur pe jos.”
Reporter: „Și la ce oră ajungi acasă?”
Iulian: „La 8 fără 20.”
Școala din Valea Dulce are patru săli de clasă. În ele învață cei aproximativ 100 de elevi din sat și din împrejurimi. Cei din clasele 5-8 învață după ora 12. Dimineața, sălile sunt ocupate de clasele primare care învață simultan.
Clasa I învață astăzi litera D. De cealaltă parte, lângă geamuri, se află clasa a III-a, care între timp completează o fișă cu exerciții. Tatiana Suciu, învățătoarea, îi ghidează. Face asta de peste 30 de ani cu generații întregi.
Tatiana Suciu, educatoare: „Încet, încet, experiența își spune cuvântul și deja… nu a devenit rutină, pentru că am încercat să mă specializez, să intru și eu în ritm cu aceste digitalizări, să spun, dar deja văd scenariul cu o zi înainte. Știu ce am de făcut. Clasele nu sunt omogene. Un copil are nevoi. Ați observat, poate dacă stăteam mai mult chiar pe litera D. Așa că uneori suntem puțin cam pe repede înainte.”
Timpul alocat pentru fiecare copil este de aproximativ 2 minute.
Tatiana Suciu, educatoare: „Cu atât rămân. Eu nu glumesc, cu atât rămân. Îi mai pun eu mâine, mai facem încă o dată consolidare și doar atât. Tocmai la cei slabi sunt slabi și părinții. Dar sunt foarte pretențioși și nu mai cooperează cu noi și dacă ai încercat … știți cât de voalat le spun „uite copiii trebuie să citească, nu se descurcă bine.” Ba acasă știe tot.”
Însă cum arată viața unui copil în satul românesc? Ce oportunități are el în zonă?
„Familiile întâi și trebuie să trăiască. E vorba de grija zilei de mâine.”
Iuliana Nedelcu, directoare școala Podenii Noi: „Uitați, aceasta este o bibliotecă pentru 100 de copii. Puțină da? Puține cărți. Este o distanță mare de față de oraș, 35-40 km. Nu ajungi la un after school, nu ajungi la altfel de petrecere a timpului liber, să-l duci la un cerc, să-l duci să-și dezvolte talentele. De aici vedem într-adevăr un decalaj și de ce să nu spunem un pic, acum vorbesc din perspectiva de profesor, și lipsa sprijinului familiei. Familiile întâi și trebuie să trăiască. Să pună pe masă ce au de pus pe masă. E vorba de grija zilei de mâine.”
Codul poștal, ghidul în viață
Gabi Bartic, Director Executiv Brio: „Ruralul este altă Românie. Codul poștal, adresa din buletin. E un determinism în țara noastră pe care nu-l putem explica nimănui din alte locuri. Ne limitează foarte mult locul în care ne-am născut. Ne limitează atât ca posibilități, cât și ca expunere, cât și ca fel în care putem să ajungem.”
Schimbăm codul poștal și revenim de pe plaiurile mioritice în aglomerația Capitalei. Pășim în unul dintre cele mai căutate licee din țară. Liceul Lazăr. Și aici, unele clase fac ore de după masă, doar că altele sunt condițiile de studiu.
Daria, elevă: „Eu mă consider o persoană destul de privilegiată pentru că mereu am avut susținerea părinților în ceea ce privește educația mea. Eu nu sunt din București, m-am mutat în clasa a 9-a special pentru a avea acces la o educație mai bună și pentru asta m-am pregătit foarte mult în particular, inclusiv în 5-8. Mai mult pentru suflețelul meu, să fiu eu sigură că mă pregătesc cum trebuie și că am cele mai mari șanse să obțin ceea ce îmi doresc.”
Daria și Marta au 16 și 17 ani. Sunt eleve în clasa a X-a. Daria vrea să devină medic, așa că acum face meditații la chimie și biologie. Marta, în schimb, vrea să devină inginer. Până atunci însă își dezvoltă pasiunea pentru limbi străine.
Marta, elevă: „Eu în momentul de față nu fac în particular decât ore pentru franceză. Eu la școală fac germană însă am vrut să mai fac încă o limbă în plus și fac și franceză. Însă în clasa a 8-a pentru a mă pregăti pentru examen am făcut la matematică și română meditații cum fac majoritatea copiilor din mediul urban.”
Adresa la care ne naștem nu ar trebui să ne dicteze viitorul, însă realitatea asta este în multe dintre cazuri. Dar dacă experiențele ne sunt atât de diferite, punctul comun pe care îl avem este programa școlară.
Noua programă școlară, între scepticism și promisiuni
Ar trebui, în teorie, să învățăm aceleași lucruri, fie că suntem la sat sau la oraș. România este în procesul de schimbare a curriculei școlare la clasa a 9-a. Rezultatul a fost unul contestat de multe voci din învățământ, în special la limba română. Ionela Neagoe este directoarea liceului Lazăr. Până nu demult, a fost și ea implicată în comisia de schimbare a curriculei școlare.
Ionela Neagoe, directoare Liceul Lazăr: „Am decis să ies pentru că era un simulacru de dezbatere. De fapt, nu era o dezbatere. Fusesem acolo invitată ca să fiu un spectator. S-au străduit să ne întoarcem la formarea conștiinței patriotice, dar nu am simțit că pot să aplaud. Am simțit că sunt departe de orice ar interesa un copil la ora actuală.”
Majoritatea autorilor recomandați în noua programă au scris în secolul 19. O eră îndepărtată de realitatea generațiilor actuale. Însă nu doar conținutul, ci și modul de predare și abordare a materiilor este contestat.
Ionela Neagoe, directoare Liceul Lazăr: „Dacă va intra această programă școlară, se schimbă totul și radical. Sigur că maturii și profesioniștii care au conceput această programă probabil că au avut gândul să promoveze origini, toată lumea să o cunoască, copiii ăștia să devină patrioți. Textele sunt greu de receptat, oricât de ne-a mult ne-am juca noi cu ei, totuși liceul nu este despre joacă ci despre a învăța.”
Bogdan Cristescu este directorul Centrului Național pentru Curriculum și Evaluare, instituția care s-a ocupat de schimbarea programei școlare. Crede că noua programă îi va ajuta pe copii să își dezvolte competențele.
Bogdan Cristescu, director al Centrului Național pentru Curriculum și Evaluare: „Programă școlară continuă abordarea care a fost realizată începând cu 2013 la primar și la gimnaziu, și anume, în principiu, învățarea bazată pe competențe. Ambele tabere, dacă pot spune așa, sunt de bună credință în ceea ce susțin, ceea ce și sunt convinși de adevărul spusele lor.”
Majoritatea autorilor recomandați în noua programă au scris în secolul 19. O eră îndepărtată de realitatea generațiilor actuale.
Ionela Neagoe, directoare Liceul Lazăr: „Dacă va intra această programă școlară, se schimbă totul și radical. Sigur că maturii și profesioniștii care au conceput această programă probabil că au avut gândul să promoveze origini, toată lumea să o cunoască, copiii ăștia să devină patrioți. Textele sunt greu de receptat, oricât de ne-a mult ne-am juca noi cu ei.”
Bogdan Cristescu, director al Centrului Național pentru Curriculum și Evaluare: „Această dezbatere și dispută care a apărut apropo de abordarea din programe la clasa a 9-a a ocupat atât de mult spațiu încât s-a pus în dezbatere public, în transparență doar programa pentru clasa a 9-a nu înseamnă că sunt doar autorii de clasele nouăspree de secol 19, înseamnă că la ceilalți nu s-a ajuns încă.”
Fostul ministru al Educației, Daniel David, ar fi optat pentru un compromis.
Daniel David, fost ministru al Educației: „Aș asuma programa de limbă și literatură revizuită a 2-a oară și aș lăsa posibilitatea pentru a se pilota programe alternative cu următoarele constrângeri - să aibă aceleași competențe generale, aceleași competențe specifice și să fie autorii reprezentativi acoperiți.”
În tot acest proces este implicat și OCDE. Organizația vine cu sfaturi și ghiduri europene de cum ar putea elevii să își dezvolte gândirea și abilitățile în școală. Curricula nu îi vizează însă doar pe elevi, ci și pe profesori.
Lynn Abi Raad, analist de politici în educație OCDE: „Este esențial să mergem la nivelul implementării în școli. Asta înseamnă să analizăm volumul de muncă al profesorilor, care este destul de ridicat și în creștere în România și modul în care acesta poate fi corelat cu cerința de a-și schimba modul de predare și practicile. Nu le poți cere profesorilor să facă mai mult fără a le oferi resursele și timpul necesare pentru acest lucru.”
Ghizi nu doar în educație, dar și în viață, dascălii sunt cei care de multe ori pot să vadă sclipiri în cei mici și în final, să facă diferența. Însă cât de pregătiți sunt profesorii să se adapteze prezentului și să modeleze viitorul? L-am întrebat pe Lucian Ciolan, prorector la Universitatea București. De 30 de ani, îi învață pe studenți să devină profesori.
„Exagerat de mulți profesori din învățământul primar, sunt absolvenții la distanță a unei universități private.”
Lucian Ciolan, profesor în politici educaționale, prorector UB: „Cred că și în România, din păcate, școlile care formează profesori au primit autorizare cam peste tot și nu știu dacă ar fi fost bine să avem atât de multe școli de format profesori. Foarte mulți, exagerat de mulți profesori, chiar pe zona București-Ilfov, din învățământul primar, de pildă, sunt absolvenții la distanță a unei universități private. Atunci când dai cuiva certificare de profesor trebuie să fii la fel de atent ca atunci când dai cuiva certificat de medic, de avocat.”
Cei care vor să devină profesori trebuie să cunoască dedesubturile materiei pe care urmează să o predea. Trebuie să fie la curent cu noutățile din domeniul lor și să studieze și psihopedagogia. Adică modul în care interacționează cu elevii. Modul în care predau și în care înțeleg capacitățile unui copil.
Gabi Bartic, Director Executiv Brio: „Învață foarte multă disciplină și foarte puțină pedagogie. În România, modulul obținut pedagogic pe care îl fac profesorii, viitorii profesori români, este ancorat undeva în anii 90 cred.”
Lucian Ciolan, profesor în politici educaționale, prorector UB: „În orice sistem v-ați duce, inclusiv în sistemul educațional, ai o parte dintre profesioniști care sunt foarte responsabili și își fac treaba și își updaptează cunoștința și așa mai departe. Și unii care preferă confortul și dolce farniente. Merge treaba și mai vedem. Sigur că aici impactul e imediat și probabil mai puternic.”
România are un deficit de mii de profesori. Nu și-ar permite să piardă nici măcar unul singur, fie că acela își merită locul sau nu. Și deși meseria de profesor ar trebui să fie mai mult una vocațională, decât o alegere în lipsă de idei, salariul pentru un profesor la început de drum este de aproximativ 3700 de lei. O sumă care cu greu motivează pe cineva să facă față la zeci, poate sute de copii cu gânduri, nevoi și personalități diferite. Și atunci, cum ar putea România își evalueze corect profesorii?
Lucian Ciolan, profesor în politici educaționale, prorector UB: „Foarte mulți au spus că trebuie să inventăm nu știu ce sistem draconic de evaluare a profesorilor de nu știu mai ce. Domnule, eu n-am o problemă să facem asta, dar hai întâi să le dăm toate resursele de care au nevoie să-și facă treaba bine. Hai să le creăm mediu de lucru care să le permită să facă performanță. Și da, după aia punem condiții, facem evaluări și eventual, cine nu se descurcă suficient de bine să poată să i se sugereze să apuce eventual de altceva.”
Lynn Abi Raad, analist de politici în educație OCDE: „Acolo unde vedem că România are lipsuri este mai ales în practicile de evaluare a profesorilor la nivelul școlii. Acestea sunt insuficient dezvoltate și reprezintă o oportunitate ratată de a îmbunătăți calitatea predării.”
De ani de zile Teach for Romania este acolo unde statul lipsește. În zonele dezavantajate, de la care unele autorități și-au luat gândul. Transformă profesorii în adevărați dascăli, care, pe lângă materia lor, văd copilul. Peste 170 de școli și 400 de dascăli sunt înscriși în program.
Ionela Munteanu, specialist literație Teach for Romania: „Facem, pe lângă pregătirea pentru profesori și diferite cursuri, formări pentru profesori, atât în anul întâi, cât și în anul doi de de program și sprijinim copiii din mediile vulnerabile să își atingă potențialul, indiferent unde s-au născut.”
Școala din Podenii Noi face parte dintr-un proiect pilot. Profesorii sunt învățați nu doar cum să învețe, ci cum să asculte copilul și să îl vadă ca pe un întreg, care vine cu problemele și gândurile de acasă și cu responsabilitățile de la toate materiile. Așa că, unii educatori și profesori fac ore remediale cu cei care încă nu au ajuns la nivelul dorit. În multe dintre cazuri nu e vorba de aprofundarea lecției, ci de a-i învăța să scrie și să citească.
Alexandra Ionescu, profesoară de limba și literatura românia: „Copiii care nu scriu și nu citesc provin și din medii familiale vulnerabile și atunci la școală găsesc măcar un sprijin emoțional. Noi nu îi lăsăm să abandoneze pentru că ne interesează partea aceasta, dezvoltarea lor emoțională.”
Și Marius Bogdan face parte din programul Teach for Romania, însă predă limba și literatura română la o școală din București. Chiar și în capitală se lovește de probleme similare.
Marius Bogdan, profesor de limba română: „E destul de frustrant să te trezești într-o clasă în care tu vii cu planul de acasă, cu obiectivele tale pentru lecție, că astăzi învățăm un conținut specific clasei a 5-a și de fapt copiii întâlnesc prima piedică - scrisul și cititul. Și atunci am ales să renunț la aceste conținuturi și cumva m-am încărcat așa cu ideea că ce tare ar fi dacă acești copii rămân cu un lucru foarte concret - scrisul și cititul.”
Deși nu scrie în fișa postului, s-a luptat constant ca cei care voiau să abandoneze școala, să nu o facă. Eforturile pe care trebuie să le depună de multe ori profesorii, trec de granița orei lor. Asta și pentru că unii știu care va fi rezultatul dacă nu le fac.
Gabi Bartic, Director Executiv Brio: „Fiecare, al 2-lea adult pe care îi vom avea peste 10 ani de zile nu va înțelege ce-i cu el. Și când spun ce-i cu el poate să sune așa foarte dur și abrupt. Dar de fapt, discutăm despre ce ce evaluăm noi când evaluăm de fapt literație științifică, evaluăm capacitatea lui de a înțelege principii științifice simple. Și atunci o să ne dăm seama de ce nu trebuie să ne mirăm de faptul că avem atât de mulți antivacciniști. De ce nu trebuie să ne mirăm de faptul că avem atât de puțini oameni care pricep cum funcționează anotimpurile, care pricep cum funcționează fenomenele meteo.”
Un studiu INSCOP arată că peste 25% dintre părinții nu ar fi de acord cu vaccinarea antigripală în școli. Aproximativ 21% dintre ei, nu consideră că vaccinarea ar putea să prevină boala. Tot un sondaj INSCOP arată că aproximativ 26% dintre români cred că schimbările climatice nu există, iar două chestionare iVOX, realizate în urmă cu mai bine de 10 ani, arătau la vremea respectivă că unul din zece români crede că pământul este plat și că 2 din 10 cred că Soarele se învârte în jurul Pământului.
Daniel David, fost ministru al Educației: „Mă și tem pentru această țară, pentru că noi producem, repet, acest nivel crescut de analfabetism funcțional de când am măsurat prima oară, probabil 20 și ceva de ani. Dacă mai continuăm câțiva ani, mă tem, așa cum am spus și în anunțul de demisie, că vom sfârși sub obscurantism și că țara, științific, va deveni o colonie. Când ai un nivel atât de mare de analfabetism funcțional, în primul rând, tinerii nu sunt pregătiți să intre pe piața muncii, fiindcă n-au competențele necesare. Deci este o afectare serioasă a economiei.”
În ultimii ani, angajatorii au început să își schimbe modul de lucru. Marile companii fac din ce în ce mai des cursuri de comunicare, prin care să-și încurajeze angajații să gândească critic. Oana Botolan este specialist în resurse umane. Prin mâinile ei au trecut mii de CV-uri.
Oana Botolan, specialist HR: „În momentul în care sunt scoși dintr-un tipar brusc nu mai sunt siguri, nu înțeleg exact cerințele. De aceea în recrutare se folosesc foarte mult studiile de caz, interviurile care să includă și studii de caz cu situații neașteptate. Ce ai face în anumite situații? Vedem foarte multe situații în care angajații nu reușesc să identifice cerința și mesajul dintr-un mail sau din niște instrucțiuni dacă sunt foarte tehnice.”
Deși analfabetismul funcțional pare un concept ușor abstract și mai greu de identificat, semnele sunt vizibile.
Oana Botolan, specialist HR: „Pentru angajatori este o lipsă de de productivitate evidentă, pentru că micromanagementul, repararea erorilor, lipsa posibilității de a da autonomie angajaților, pentru că din păcate aici se ajunge. Incapacitatea de a completa un formular, că e vorba de formulare de bancă, că e vorba de formulare tip de achiziții și așa mai departe. Deci sunt informații sau cerințe care nu sunt înțelese.”
România se lovește însă și de o altă cifră mai îngrijorătoare. Conform recensământului, peste 100.000 de români ar fi analfabeți. Adică nu știu deloc să scrie și să citească. Pentru mulți dintre ei, deși învățământul este obligatoriu, școala nu a fost o opțiune.
Daniela are 43 de ani. După ce s-a născut a ajuns la un orfelinat. Mai apoi a fost crescută de bunica ei, însă nu a mers niciodată în sistemul de învățământ. Are doi copii silitori pe care îi duce în fiecare zi la școală. Fetița cea mare este premiantă la dansuri.
Daniela Dincă, mamă: „Tocmai pentru eu că nu am avut posibilitatea să mă duc la școală și tocmai asta m-a făcut să-mi dau copiii la școală pentru că mă uitam la mine că nu știu să mă descurc în viață. Referitor la ce ține legat de școală. De citit, de trimis un mesaj… mi-e foarte greu și în situația în care eu lucrez la un hipermarket femeie de servici, eu dacă aș fi avut școală, nu m-aș mai fi chinuit.”
Când a fost mică, a învățat de la verișoara ei cum să citească, însă doar cu litere de tipar. Când e vorba de comunicat cu oamenii, alege să le trimită un mesaj vocal sau să îi sune direct.
Daniela Dincă, mamă: „Dacă mă pune cineva să scriu sau să semnez, mă roșesc la față. De exemplu dacă mă puneți să citesc un contract înainte să-l semnez... Că și la serviciu am semnat contractul și înainte să-l semnez m-am uitat să văd ce semnez. Mi-a luat cam jumătate de oră să-l pot descifra cum trebuie, să-l pot înțelege cum trebuie.”
După aproximativ 25 de ani după ce ar fi trebuit să termine școala, Daniela învață acum să scrie și să citească cu ajutorul copiilor ei.
Daniela Dincă, mamă: „Am mai învățat și cu ei și în al 2-lea rând, cel mai mult mă bucură că învăță ei… și mă simt cea mai împlinită.”
În ultimii 10 ani ni s-a transmis că am trăit într-o Românie Educată. Sau cel puțin că s-a încercat. Acum, analfabetismul funcțional se regăsește în strategia națională de apărare a țării, un document întins pe 40 de pagini care trage un semnal de alarmă…pe hârtie. Despre nivelul analfabetismului absolut nu știe chiar nimic, nu există nici o cercetare. În fața tăierilor din educație, România mai are un drum lung de bătut până la o contribuție de 6% din PIB pentru viitorul țării. Până atunci însă lăsăm generații întregi să ne scape din mâini și să treacă pe lângă noi.
