Războiul din Iran are consecințe tot mai grave și asupra transportului maritim din Orientul Mijlociu. Cel puțin 25 de marinari au murit, iar alte persoane sunt date dispărute după atacurile asupra navelor comerciale din regiune, potrivit Organizației Maritime Internaționale (IMO), agenție a ONU, scrie Reuters.
Familiile unor membri ai echipajelor nu știu nici acum ce s-a întâmplat cu navele pe care aceștia lucrau.
Una dintre familiile care trăiesc această incertitudine este cea a lui Naveen Kumar, un marinar indian în vârstă de 23 de ani. Mama sa, V. Pandiselvi, nu a mai primit nicio veste de la el de peste șase luni și continuă să spere că fiul ei se va întoarce acasă.
Kumar făcea parte din echipajele a două nave de marfă asociate Iranului, Bridge 1 și Bridge 2, care au dispărut în apele iraniene în luna mai. Soarta celor două ambarcațiuni și a celor șase membri ai echipajelor repartizați pe ele rămâne necunoscută.
„Nu mai putem suporta această durere”, a declarat mama marinarului pentru Reuters, în locuința familiei din orașul Dindigul, în statul indian Tamil Nadu.
„Nu trebuie să-i spună nimeni unui părinte ce ar însemna să-și piardă copilul. Facem apel la toți cei implicați să iasă în față și să ne ajute”, a adăugat femeia.
Cel puțin 130 de incidente maritime de la începutul războiului
Navele comerciale au fost atacate de la începutul războiului dintre Statele Unite, Israel și Iran, pe 28 februarie. Teheranul a lovit ambarcațiuni pentru a-și afirma controlul asupra Strâmtorii Ormuz, în timp ce Statele Unite au atacat, la rândul lor, nave asociate Iranului, în cadrul blocadei impuse porturilor iraniene.
Organizația Maritimă Internațională a confirmat 130 de „incidente” în Strâmtoarea Ormuz și în regiunea Orientului Mijlociu de la începutul conflictului. Cele mai multe au fost atacuri, iar cel puțin 25 de membri ai echipajelor și-au pierdut viața.
Reuters a discutat cu surse din industria transportului maritim, oficiali irakieni și familiile marinarilor dispăruți din Irak și India pentru a documenta consecințele umane ale atacurilor.
Două nave au dispărut fără să transmită un semnal de ajutor
Navele Bridge 1 și Bridge 2 au dispărut în jurul datei de 9 mai. Potrivit informațiilor disponibile, sistemele lor de identificare automată (AIS) au transmis ultima poziție cunoscută la aproximativ opt mile marine de Insula Kish, din Iran, pe 9 mai, la ora 16:50.
Khaled Saad al-Thaalibi, care conduce fundația maritimă irakiană din Basra, a declarat pentru Reuters că nu au fost recepționate semnale de urgență de la cele două nave.
Autoritățile irakiene au anunțat în luna mai că monitorizează dispariția ambarcațiunilor, care navigau sub pavilion bolivian. Porturile din regiunea Golfului au cerut informații după ce au pierdut legătura cu echipajele.
„Am sunat agentul din Iran, dar ne-a spus că nu știe nimic despre incident. În ziua următoare, serviciile iraniene de căutare și salvare au încercat să găsească navele, dar nu au găsit nimic”, a povestit al-Thaalibi.
„Nu știm dacă navele s-au scufundat sau dacă au fost confiscate de o țară”, a adăugat acesta.
Pe lângă indianul Naveen Kumar, printre marinarii dispăruți se află trei cetățeni irakieni, un pakistanez și încă un indian.
Surse din industria transportului maritim au declarat că navele erau implicate în comerțul cu Iranul și transportau oțel.
Familiile marinarilor nu au primit răspunsuri
Haider Rahman al-Mayahi, un marinar irakian de 22 de ani, se afla și el la bordul uneia dintre cele două nave. Fratele său, Youssef Rahman, a declarat pentru Reuters că tânărul a lăsat în urmă o fetiță de un an și un tată care a suferit un accident vascular cerebral pe fondul suferinței provocate de dispariția fiului.
Familia a mers în Iran pentru a obține informații și a reușit să găsească proprietarul navelor. Acesta, identificat de rude doar ca fiind un cetățean iranian, le-ar fi spus că nu știe nimic despre soarta ambarcațiunilor.
În lipsa unor informații oficiale, au apărut mai multe ipoteze. Unele surse din industria transportului maritim au susținut că navele ar fi putut fi lovite de Statele Unite și s-ar fi scufundat imediat. Alții au speculat că membrii echipajelor ar fi fost reținuți de Iran sau de un stat din regiunea Golfului. Niciuna dintre aceste variante nu a fost confirmată.
Familia lui Naveen Kumar a contractat împrumuturi de aproximativ 1,5 milioane de rupii indiene, echivalentul a circa 16.000 de dolari, pentru a-i plăti cursurile de pregătire maritimă. Acum, rudele se confruntă atât cu dispariția tânărului, cât și cu povara financiară a datoriilor.
Costurile angajării marinarilor s-au triplat
Familia susține că Naveen plecase pentru un contract de șase luni despre care i se spusese că urma să se desfășoare în Dubai. La doar o săptămână de la plecare, tânărul a ajuns în Iran, spre surprinderea și îngrijorarea rudelor.
Înainte de izbucnirea războiului, familia încercase deja să obțină repatrierea lui. După începerea conflictului, comunicarea cu el a încetat complet.
Rudele au contactat și agenția din Mumbai care îl recrutase, Lascar Marine Services. Inițial, reprezentanții companiei le-ar fi promis că marinarul se va întoarce în curând. Ulterior, agenția ar fi transmis că nu deține informații despre situație, iar apelurile familiei au rămas fără răspuns.
Un ordin publicat pe un site guvernamental indian, datat 22 mai, arată că Biroul pentru Ocuparea Forței de Muncă în Domeniul Maritim din India a retras licența de recrutare a companiei Lascar Marine Services și le-a interzis foștilor și actualilor directori să mai desfășoare activități în domeniul maritim timp de cinci ani. Decizia a fost motivată de nerespectarea repetată a obligațiilor privind repatrierea marinarilor, inclusiv a lui Kumar, și plata salariilor acestora.
Războiul a schimbat și condițiile de angajare din industria transportului maritim. Costurile recrutării marinarilor s-au triplat, iar mulți acceptă să efectueze o singură călătorie, în condițiile în care riscurile au crescut.
Un armator din Dubai a declarat pentru Reuters că un membru al echipajului poate câștiga acum, în două luni, cât câștiga înainte în șapte luni. Un comandant de navă, care primea anterior între 8.000 și 13.000 de dolari lunar, poate ajunge în prezent să câștige de trei ori mai mult.
„Cer salariul pe trei luni pentru fiecare lună, dar după ce văd ce presupune o astfel de călătorie, uneori renunță după un singur voiaj”, a explicat acesta.
Pentru mama lui Naveen Kumar, însă, banii nu mai au nicio importanță.
„Am muncit fără încetare pentru a le asigura copiilor noștri o carieră și un viitor. Acum, după tot ce s-a întâmplat, ne întrebăm ce s-a ales de viețile noastre”, a spus femeia.
