Îți recomandăm să încerci și aplicația Euronews România!

Pelișor, castelul de vis al Reginei Maria

Publicat de: Alida Mocanu

 ”Te binecuvântez, iubită Românie, patria bucuriilor și durerilor mele! Frumoasă Țară care ai trăit în inima mea. Minunată Țară al cărei vis de veacuri l-am visat și eu.” Așa scria Regina Maria în anul 1933 în testamentul său spiritual pe care l-a numit ”Țării mele și Poporului meu”.

Este toamnă la Sinaia. Iar Castelul Pelișor pare mai frumos decât în orice alt anotimp. La începutul secolului XX, Principesa Maria, născută departe de aceste locuri, a ajuns aici, alături de principele Ferdinand, soțul său. S-a îndrăgostit de noua sa țară al cărei destin avea să-l influențeze decisiv.

Principesa a devenit apoi Regina Maria a României. Despre ea, istorici, scriitori, martori ai acelor timpuri au scris enorm. În toate mărturiile, iubita Regină a apărut ca una dintre cele mai impresionante personaje monarhice: devotată, generoasă, sensibilă, puternică. Imaginea ei, așa cum o descoperi în fiecare lucru indiferent cât de mărunt de la Castelul Pelișor, este oglinda perfectă a unei Regine pe care, după ce o descoperi, nu ai cum să nu o admiri și prețuiești. La adevărata ei valoare umană, dar și la scara istoriei.

Narcis Dorin Ion, director al Muzeului Național Peleș: ”O Regină, o prințesă britanică între două lumi, venită din cețurile Albionului, se îndrăgostește de România și spune în timpul Primului Război Mondial că eu nu am unde să plec, m-ați obligat să renunț la țara mea, eu această țară o iubesc, i-am dăruit șase copii care sunt români, sunt născuți aici, și și-a asumat acest rol, în Primul Război Mondial când este o figură absolut luminoasă, în recunoașterea Marii Uniri, la nivel diplomatic, în faimosul turneu din Occident, și în iubirea ei profundă pentru această țară și pentru tot ce era românesc.”

Branul poartă amprenta Reginei Maria

Iubirea Reginei Maria pentru România s-a simțit și în felul în care aceasta a folosit în tot ceea ce crea motive tradiționale românești. Știa să poarte, cu eleganță, straie populare, iubea florile, în special crinii, iar felul în care a amenajat de-a lungul vieții casele în care a locuit este încă o mărturie a pasiunii sale pentru frumos. Era extrem de pasionată de arte, de arhitectură, de design interior și de peisagistică. Fiecare spațiu unde a trăit Regina păstrează, de fapt, chiar și acum, la 85 de ani de la moartea ei, amprenta sa unică.

Alina Pavelescu, istoric, Arhivel Naționale al României: ”Ea avea această calitate de a locui efectiv spațiile și de a trece chiar și dincolo de bariera de limbă în comunicarea reală cu oamenii, oameni de rând sau mai puțin de rând. Care e caracteristica unei persoane puternice și inteligente și sensibile. Și ea făcea lucrul ăsta. Branul poartă amprenta Reginei Maria sau purta amprenta Reginei Maria înainte de naționalizarea lui, la fel de mult cum Balcicul încă mai poartă și astăzi în ciuda tuturor schimbărilor istorice care au năvălit peste el, Pelișorul iarăși poartă amprenta Reginei Maria, Cotroceniul etc.

Sunt lucruri pe care timpul și toate vicisitudinile istorice nu le-au putut șterge. Iar relația Reginei Maria cu oamenii simpli a fost într-adevăr foarte importantă pentru ea în primul rând, pentru că a ajutat-o să înțeleagă cum era poporul pe care trebuia să-l conducă. Pentru că a ajutat-o să-și creeze o imagine despre ceea ce oamenii așteptau de la ea ca Regină.”

Narcis Dorin Ion, director al Muzeului Național Peleș: ”Regina rămâne totuși acel simbol, rămâne cu aura dobândită în marele război. Regina, din tot jurnalul, din toate scrisorile, și-a înțeles misiunea, se autoevalua cumva, și după moartea Regelui Ferdinand, ca figură cheie până în 1930, în anii crizei dinastice și ai Regenței, și rămâne și după 1930 o emblemă a monarhiei române, la care toți vin ca la un mare simbol.”

Inima sa, dusă acolo unde și-a dorit mereu

Regina Maria și-a dorit ca, după moartea sa, inima să-i fie dusă în biserica Stella Maris, în Balcic, atunci parte din vechiul Cadrilater, pierdut apoi de România, în anul 1940.

 ”Stella Maris îmi stă înainte, ca un simbol al vieții mele, un altar ridicat unei mărturisiri de credință care nu-i a mea, într-o țară unde am fost odată străină și pe care mi-am însușit-o prin bucuria, suferința, lucruri care m-au legat de ea cu fiecare an ceva mai mult”, scria Regina Maria despre Stella Maris.

De la Castelul Pelișor, unde Regina s-a stins din viață pe 18 iulie 1938, inima ei a fost depusă într-o casetă specială, apoi dusă acolo unde și-a dorit mereu: pe malul mării, la Stella Maris.

Caseta cu inima Reginei a fost înfășurată în drapelul României și al Angliei. Apoi a fost introdusă într-o nouă casetă de argint aurit cu monturi de platină și pietre prețioase: briliante, safire și rubine. Noua casetă era încrustată cu stemele provinciilor României întregite, cu însemne heraldice române și britanice, dar și cu monograma Reginei Maria.

Drumul inimii, însă, abia începea. Istoria a schimbat planurile, iar călătoria inimii reginei s-a încheiat abia în 2015.

 În 1938, inima ajunsese la Balcic. Doi ani mai târziu, era readusă în România după pierderea Cadrilaterului. În 1940, caseta cu inima Reginei a fost depusă de Principesa Ileana într-o bisericuță la Bran, apoi mutată într-o firidă în Munții Branului. În 1968, grilajul criptei din munte și urna din marmură au fost sparte cu o rangă. Caseta a ajuns apoi în Casa de bani a Muzeului Bran. În 1974, inima a fost transferată la Muzeul Național de Istorie a României.

Din 2015, caseta cu inima Reginei se află în Camera de Aur din Castelul Pelișor.

Alina Pavelescu, istoric, Arhivel Naționale al României: ”Inima Reginei Maria este simbolul legăturii ei cu poporul român. Așa a conceput-o ea, așa a rămas și toată această poveste a plimbărilor inimii Reginei Maria e de fapt povestea tragică a Reginei Maria care nu a fost o regină fericită, trebuie s-o spunem. Până la urmă ce i s-a întâmplat inimii ei după moarte este un fel de replică postumă a destinului Reginei Maria. Și-ar fi dorit să fie liniștită la Balcic, inima ei și-ar fi dorit să doarmă liniștită la Balcic, dar nu a fost să fie, s-a întors la Pelișor. Ceea ce cred eu că totuși contează și ar trebui să reținem ca final fericit este această reîntoarcere a imaginii și a simbolului reprezentat de Regina Maria în inimile românilor. Până la urmă ăsta este cel mai important lucru, legătura cu poporul ei care, iată s-a refăcut,  și s-a dovedit că nu era chiar într-atât de ruptă încât să nu se poată reînnoda.” 

Pelișor, o istorie a vieții private a Familiei Regale Române

Narcis Dorin Ion este Directorul general al Muzeului Național Peleș și coordonatorul a două volume portret despre Regina Maria, cu  fotografii rare, de arhivă. Ne-a fost gazdă la Castelul Pelișor, un loc pe care Regina Maria l-a iubit și care a rămas un edificiu uluitor prin arhitectura și decorația sa interioară.

Narcis Dorin Ion, director al Muzeului Național Peleș: ”Cele două castele, pentru Regele Carol I, ctitorul său, și pentru soția sa Regina Elisabeta, și castelul Pelișor pentru perechea principilor moștenitori la început, Ferdinand și Maria, apoi regale Ferdinand și Regina Maria, aceste două castele, mai mare și mai mic, ele sunt de fapt niște mari case, niște cămine călduroase, sunt dacă vreți, în termenul englez, american, sunt acel Home (acasă- n.red.), poate să fie un castel mare, dar poate să nu fie o casă primitoare. Poate să fie un castel cu camere, saloane, aparat de recepții oficiale, și-n care numai un mic spațiu să fie destinat zonei de locuire privată, sau poate fi un castel în care personalitatea celor care l-au ctitorit să transpară și să poate fi observată în fiecare încăpere: în ambient, în spațiu, în piesele de mobilier, în obiectele de artă decorative, în tablouri, în sculpturi, în tot ce a creat această atmosferă și în toate aceste obiecte pe care regii le-au colecționat, nu doar în scopul de ași înfrumuseța o casă, ci și de a crea un loc care să fie îmbogățit artistic și în interior, nu numai în exterior.

 Pentru că vorbim de obiecte cu valoare excepțională.  Vorbim de Pelișor care la fel este reprezentativ pentru Art Nouveau, este clădirea cea mai importantă din țara noastră, construită și decorată în acest stil, în anumite zone și perioade, deci vorbim cumva de locul în care au trăit regi, s-au născut regi, au plecat regi de aici. E o istorie a vieții private a Familiei Regale Române, cu momente fericite, cu momente mai puțin fericite, cu nașteri, cu botezuri, cu căsătorii, cu înmormântări, cu tot ce presupune o viață, fie ea de rege sau de print sau de om normal.”

Narcis Dorin Ion, director al Muzeului Național Peleș: ”Acest loc a fost ctitorit de Regele Carol I ca un cadou, o reședință pentru nepotul său, principele moștenitor Ferdinand și pentru soția sa Principesa Maria, tocmai în ideea să aibă și ei aici un cămin al lor. Pentru că inițial li s-a oferit cel mai elegant apartament din Castelul Peleș situate în zona de sud a clădirii, dar pentru Principesa Maria, Castelul Peleș, după cum spune în Memorii, avea ceva din trăsăturile unei cuști. Și nu a atras-o deloc, și nu a atras-o nici stilul Altdeutsch, în care Regele decorase această măreață reședință.

Pentru o prințesă britanică, născută la Eastwell Park, într-un mare castel, cu un mare parc înconjurător, cu animale, cu căprioare, cu cerbi, peisajul acesta de munte și clădirea aceasta construită în stilul neorenașterii germane, mă refer la castelul Peleș, nu i-au fost pe plac. Și a mărturisit-o și în tinerețe, și la maturitate. Drept pentru care au locuit o perioada la Casa Pădurii, la ceea ce va deveni mai târziu Castelul Foișor, până în 1903, când la 24 mai se inaugurează oficial acest castel Pelișor, construit după planurile arhitectului ceh Karel Liman, cel care va remodela începând din 1903 până în 1914 vechiul castel Peleș, cel care fusese inaugurat în 1883, îl va remodela în forma în care îl vedem noi astăzi.”

”Mama tuturor”

Narcis Dorin Ion, director al Muzeului Național Peleș: ”Aici, fantezia creatoare a lui Karel Liman, un arhitect de mare talent cu care Regina Maria a colaborat excelent și după Primul Război Mondial, în reamenajarea Castelului Bran în 1920, în construirea conacului de la Copăceni, la fel, în anii 1925-1926. Liman a intuit cumva gustul tinerei Principese și încearcă aici o formă mai deosebită de arhitectură interioară și exterioară, firește că exteriorul trebuia să se integreze în acest ansamblu al Domeniului Regal de la Sinaia, și păstrează toate elementele, chiar și cele două turnuri de la Pelișor sunt un pandant al celor două turnuri mari de la Castelul Peleș. Dar interiorul are foarte mult din personalitatea Principesei, și mai ales a Reginei Maria.

Dacă toate cele frumoase vă vor aminti de mine, voi fi pe deplin răsplătită pentru dragostea ce v-am purtat-o, căci pentru mine frumosul a fost un crez, scria Regina Maria în testamentul său spiritual. A creat frumos în tot ce făcea, încrezătoare că ”Dulcea țară”, așa cum se referea ea la România, își va aminti mereu de Regina ei.”

Narcis Dorin Ion, director al Muzeului Național Peleș: ”Regina a avut rolul ei politic, pe lângă augustul său soț, Regina a vizitat spitalele, a fost mama răniților, mama tuturor, așa cum scrie în acel faimos testament, i-a plăcut foarte mult expresia că poporul a denumit-o ”mama tuturor”, i-a plăcut la fel când în preajma lui 1 Decembrie, soldații și țăranii o numeau Împărăteasa tuturor românilor.”

În episodul doi al călătoriei noastre, pe drumul inimii Reginei Maria, vizităm locul din România care este cel mai cunoscut în întreaga lume: Castelul Bran. Aici, în anii '20 ai secolului trecut, Regina Maria a transformat, așa cum spunea chiar ea, ”un lucru orb, într-un cămin cu ochi mulți privind peste lume.”

ARTICOLE DIN ACEEAȘI CATEGORIE