Muzeul din Drobeta este unul dintre cele mai extinse din România, amplasat în inima unui parc arheologic întins pe aproximativ 5 hectare. Aici se află și celebrul „picior” al Podului lui Traian, proiectat de Apolodor din Damasc, arhitectul faimoasei Columne.
Muzeul are 5 secțiuni, printre care cea de Istorie-Arheologie care cuprinde 9 săli. Vizitatorii urmează cursul istoriei, parcurgând sălile personalizate pentru fiecare epocă în parte. Mijloacele de scenografie sunt impresionante, astfel încât vă sfătuim să vă alocați o zi întreagă pentru vizitarea muzeului, pentru că sunt foarte multe detalii asupra cărora veți vrea să zăboviți.
Podul lui Traian și impresionanta sa machetă
Muzeul Regiunii Porților de Fier din Drobeta este o foarte bună lecție de istorie. Noi ne-am pierdut, la propriu, printre sălile organizate pe secțiuni. De fapt, în cele 4 ore cât am vizitat și filmat expozițiile, am reușit să vedem cam o tremie din întreg. Ne-a impresionat în primul rând felul în care este îngrijit muzeul. Dar și gentilețea muzeografilor. Știm foarte bine cât de mult contează să întâlnești muzeografi cu adevărat dedicați. Ai noștri chiar așa au fost. Mai mult, când am ajuns acolo, emoția echipei era vizibilă. Pentru că munca unui muzeograf capătă sens doar atunci când pragul instituției este trecut de vizitatori cât mai mulți.
La secțiunea de Istorie-Arheologie, am pornit călătoria chiar de la faimosul „picior”, adică ce a mai rămas din vechiul Pod al lui Traian, construit între primăvara anului 103 și primăvara anului 105. Locul ales de arhitectul împăratului Traian pentru construcția podului a afost aici, în avalul Severinului. În acest loc, apele Dunării erau mai puțin agitate după ieșirea din Defileul Cazanelor. În plus, albia fluviului avea suficiente stânci și pietre care să susțină o construcție de o așa mărime. Însă dincolo de aspectele tehnice, podul are o simbolistică aparte. Pentru că el reprezintă poarta de intrare a latinității în, așa cum știm de la lecția de istorie, „spațiul carpato-danubiano-pontic”.
Cum prinde viață istoria în muzeu, cu ajutorul mijloacelor de scenografie
Cum ne-a povestit și muzeograful Mihaela Stănciulescu, un punct de atracție pentru turiști este chiar macheta Podului lui Traian, aflată în interiorul muzeului. A fost realizată în anii ‘70 ai secolului trecut și este cea mai fidelă reprezentare a podului, inspirată după imaginile de pe Columna Traiană și descrierile istoricului roman Dio Cassius.
Mijloacele scenografice ale muzeului din Drobeta impresionează, pentru că reproduce fidel părți ale istoriei. Secția de Istorie-Arheologie este împărțită în nu mai puțin de nouă săli, plecând de la Preistorie, din paleolitic până în epoca fierului, trecând prin războaiele geto-dacice și daco-romane, prin perioada medievală, epoca modernă, cele două Războaie Mondiale și istoria recentă.
Războiul reconstituit prin documente și grijă față de detalii
Un loc unde turiștii resimt și foarte multă emoție provocată de tragediile trecutului este sala unde sunt relatate istoriile din Primul Război Mondial. Un jurnal de front prezentat aici este în mod special apreciat de vizitatori.
Apoi, ne-am continuat vizita într-o altă secție a muzeului, cea de etnografie și artă populară. Muzeograful Alexandra Dediu ne-a fost ghid la expozițiile organizate pe cele două etaje. Secția este la fel de impresionantă prin volumul de exponate, dar și prin patrimoniul prețios, inclusiv din punct de vedere documentar. Sunt prezentate aici lumea rurală tradițională, ocupațiile și meșteșugurile cu vechime milenară din zona etnografică Mehedinți.
O colecție foarte importantă aici este cea cunoscută sub numele de „Fondul Istrati” sau „Vârstele Muzeului”, dar și Casa preotului Toma Suru din Eșelnița. O surpriză pentru noi a fost să descoperim ce era pe vremuri…o meliță. Mai exact, era un instrument din lemn, pe care se separa tulpina grosieră de firul bun de cânepă, pentru a obține pânză.
Portul popular de veche tradiție medievală, portul bărbătesc de iarnă sau costumul feminin plin de fast, marame, cămăși decorate, scoarțe cu motive geometrice, toate sunt prezentate în expozițiile de artă populară din Muzeul Regiunii Porților de Fier. Și, exact cum spuneam la început, ne-a impresionat mult modul de amenajare. Nimic nu este amplasat la voia întâmplării. Semn că, atunci când există creativitate, dorință de a ieși din tipare, iată că se poate.
Vizita noastră la Muzeul Regiunii Porților de Fier din Drobeta a durat câteva ore.
Și, credeți-ne, nu am reușit să vedem nici măcar o tremie din bogația acestui spațiu impresionant. Ne-am programat o viitoare vizită, cât de curând. Între timp, vă încurajăm, dacă ajungeți la Drobeta, găsiți timp să descoperiți acest muzeu care merită orice laude.
Echipa:
Jurnalist: Alida Mocanu
Imaginea: Daniel Stan
Montaj: Paul Stoienescu
