În pragul Paștelui, teologul Vasile Bănescu a explicat simbolistica celei mai mari sărbători a creștinătății. El a numit Învierea lui Iisus Hristos drept „axul sărbătorilor creștine”. La Euronews România, într-un interviu acordat în Palatul Regal, Bănescu a detaliat ce înseamnă acest moment aparte pentru români și nu numai, dar a vorbit și despre posibila unificare a acestei sărbători a creștinilor la o singură dată.
- Dacă nu ar fi existat Învierea lui Hristos, nu ar fi existat nici creștini.
- Datorită Lui, există Paștele. Datorită Lui, există Crăciunul. Datorită Lui, există Europa creștină.
- Această rememorare nu e o comemorare. La Paște, nu îl comemorăm pe Iisus Hristos.
- În spațiul românesc există o prezență a unei pseudo-tradiții, a unei pseudo-religiozități.
- Dumnezeu Însuși este suveran, nu suveranist.
- Naționalismul fără cauză, cum a devenit astăzi, este neavenit.
Vasile Bănescu, despre simbolistica Învierii
Vasile Bănescu, teolog și publicist: „Dat fiind contextul, e foarte important ca, în calitatea noastră de creștini, să percepem sărbătoarea Paștelui, care, prin excelență, este sărbătoare creștină. Dacă nu ar fi existat Învierea lui Hristos, nu ar fi existat nici creștini. Dacă Hristos nu ar fi înviat, apostolii și ucenicii lor ar fi sfârșit într-o sectă iudaică despre care astăzi nu s-ar mai fi vorbit. Învierea lui Hristos este axul sărbătorilor creștine și dovada splendidă a Dumnezeirii lui Iisus Hristos, Cel care a venit în lume pentru a ne fi reper din toate punctele de vedere din registrul binelui, al bunătății, al dragostei, al sacrificiului.
În acest context, pe care încercăm și noi să-l parcurgem în cheia pascală, e important pentru noi, creștinii, să ne concentrăm pe conținutul Învierii lui Hristos. Acest lucru ne va permite să traversăm mai întremați contextul despre care vorbim. Un creștin se simte ancorat puternic în credința lui, în speranța lui, în dragostea pe care Hristos a revărsat-o în lume, ca model suprem pentru noi, într-un astfel de context în care creștinul e bine ancorat în tradiția în care s-a născut. Este un mare avantaj să te afli în fața unei asemenea sărbători, lucid, realist și în bună cunoștință de cauză. Mereu pledez pentru necesara cultură religioasă. Credincios sau nu, a avea cultură religioasă - ca să nu spun a avea credință - este un plus, niciodată un minus.
Sunt peste 2,5 miliarde de creștini care sărbătoresc învierea lui Hristos. Din nefericire, încă nu la aceeași dată. Dar există voci importante care pledează pentru unificarea sărbătorii creștinilor la o singură dată care este corectă conform calendarului gregorian.
Văd sărbătoarea Învierii Domnului ca pe un prilej excepțional de apropiere de El, așa cum, pe vremuri, și la Crăciun, și la Paște, românii așezau pe masă un tacâm în plus pentru oaspetele nevăzut. Și noi, astăzi, chiar dacă nu mai facem lucrul acesta, să ne gândim că, doar datorită prezenței Lui nevăzute, ne întâlnim de Crăciun și de Paște, în jurul mesei, cu cei mai iubiți dintre cei pe care îi cunoaștem în viață.
Datorită Lui, există Paștele. Datorită Lui, există Crăciunul. Datorită Lui, există Europa creștină, chiar dacă vocea creștinismului în Europa s-a stins în comparație cu o perioadă mai veche.
Să nu uităm de El. Această rememorare nu e o comemorare. La Paște, nu îl comemorăm pe Iisus Hristos, ci ne bucurăm de prezentificarea Lui, de contemporaneitatea Lui. Și consider că doar această cale a înțelegerii lui Hristos, ca un contemporan al nostru, este calea care duce astăzi spre El. A-L istoriciza pe Hristos, a-L lăsa în mormânt sau a privi doar spre mormântul gol nu e suficient. Este important să-l percepem pe Hristos ca pe unul dintre noi. Pentru că ne-o spune el: sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul timpului."
Pseudo-tradițiile și pseudo-religiozitatea: „Dumnezeu Însuși este suveran, nu suveranist”
Vasile Bănescu, teolog și publicist: „Ne aflăm în sala unui tezaur de artă creștină, de artă brâncovenească, de artă pre-brâncovenească. E vorba de obiecte care vorbesc de la sine despre spiritualitatea creștină, ortodoxă, bizantină care s-a impregnat în spațiul nostru românesc. A o cunoaște nu e suficient. A te strădui să trăiești în spiritul ei, în spiritul a ceea ce emană dintr-o icoană splendidă, care e o fereastră spre cele nevăzute, e un lucru foarte important.
Leg ceea ce spun de ceea ce dumneavoastră ați amintit, ca prezență nu fericită a unei pseudo-tradiții, a unei pseudo-religiozități care, din păcate, există în spațiul românesc, a unei pseudo-mișcări conservatoare și creștine care defilează politic, cu sloganuri și fragmente, vulgată românească care nu se regăsește în realitate. Dumnezeu Însuși este suveran, nu suveranist, Hristos care a înviat este reperul nostru, al fiecăruia dintre creștini. Spiritualitatea s-a diluat de toți cei care trădează spiritul creștin, de cei care iau în deșert numele Domnului, duc într-un derizoriu miezul creștinismului care este libertatea. Hristos a înviat și noi credem liberi în învierea Lui.
Credință vine de la credere, care înseamnă a da credit, a avea încredere. Noi îl credităm pe Dumnezeu care pare să dea faliment de multe ori în lumea noastră văzută. Sunt lucruri îngrozitoare care se întâmplă și strigăm, printre lacrimi, unde e Dumnezeu? Hristos, pe cruce, a strigat, tot cu lacrimi în ochi: Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit? Dacă Hristos a strigat la fel, e strigătul omului dintotdeauna.
Dincolo de acest strigăt, căruia îi corespunde o tăcere, se află prezența absentă a lui Dumnezeu. Dumnezeu, cum spune Steinhardt, nu e un imens papagal roșu care să se plimbe prin piață și să-l vedem cu toții. Dumnezeu nu constrânge pe nimeni. Asta vedem la capătul direcției în care mă întrebați unde mergem. Vedem taina, o percepem. Deslușirea tainei este un mare privilegiu pe care îl are un creștin. Dar pentru asta, îți trebuie cultură religioasă cât mai multă."
De ce mesajul Învierii se anunță în afara Bisericii
Vasile Bănescu, teolog și publicist: „Rămâne un deziderat, prin excelență creștin, acest împreună. Așa cum împreună ar trebui să sărbătorim Paștele toți creștinii din lume, nu doar din România. Împreună este un cuvânt fundamental pentru creștinism, pentru că Hristos adresează mesajul Său în cheia universalității, nu în cheie naționalistă. Naționalismul fără cauză, cum a devenit astăzi, este neavenit, pentru că el nu mai servește unei cauze, cum a servit acum un secol.
Mesajul creștin este universalist. Mesajul Învierii, nu întâmplător, în Bisericile ortodoxe, e vestit afară, în curtea Bisericii, în pridvorul Bisericii. Pentru că este destinat tuturor oamenilor din lume, nu doar unei confesiuni. Acesta este idealul unui creștin, să nu rămână ignorant.
Credința îți deschide ochii, credința te face curios să descoperi ceea ce se vede dincolo de ceea ce nu se vede. Astăzi, creștinismul este deformat, este poluat de așa-ziși creștini triumfaliști, politizați, ideologizați, care transformă credința într-o ideologie, care transformă Biserica într-o rampă de lansare politică.”
Ce se întâmplă dacă Lumina Sfântă nu mai poate fi adusă de la Ierusalim
În contextul actual, în care Ierualimul se află într-o zonă în plin război, întrebarea unora a venit cumva în mod firesc: va mai putea fi adusă Lumina Sfântă în România? Mai are loc Învierea?
Vasile Bănescu, teolog și publicist: „Evident că da. Această tradiție pe care a inaugurat-o Părintele Patriarh Daniel, de a aduce Lumina de la Ierusalim, a fost întemeiată pe dorința sinceră de a aduce un plus de bucurie creștinilor ortodocși din România care nu pot ajunge la Ierusalim, care privesc spre Ierusalim ca spre un pol firesc al credinței creștine. Această tradiție este, prin natura ei, una frumosă și bună.
Dacă nu se mai aduce lumina de acolo, asta nu împietează cu absolut nimic bucuria Paștelui. Anul acesta, va fi adusă, în ciuda situației vitrege care se consumă la Ierusalim. Oricum, ea nu ajunge chiar în orice cătun din acestă țară.
Să ne amintim de perioada dinainte de această tradiție. Orice lumină aprinsă pe Sfântul Altar, în orice bisericuță din România, este aceeași Lumină a Învierii, nu există o diferență calitativă între Lumina de la Ierusalim și Lumina din orice sat din această țară. Iar cei care idolatrizează această Lumină se află într-o eroare, pentru că, de fapt, idolatrizează ceva care se află, la fel de valoros, în orice altă parte din spațiul creștin care sărbătorește Învierea.”
