Asia este vulnerabilă din cauza dependenței de petrolul și gazele naturale din Orientul Mijlociu – iar tranziția lentă către energie curată accentuează riscul, mai ales în contextul războiului dintre Israel și Iran, scrie Euronews.com.
Iran controlează Strâmtoarea Hormuz, un punct strategic prin care trece aproximativ 20% din transportul global de petrol și gaze naturale lichefiate (LNG). Patru țări – China, India, Japonia și Coreea de Sud – sunt responsabile pentru 75% din aceste importuri.
Potrivit unei analize realizate de grupul de cercetare Zero Carbon Analytics, Japonia și Coreea de Sud sunt cele mai expuse riscurilor, urmate de India și China. Toate aceste țări au fost lente în extinderea utilizării energiei regenerabile.
În 2023, sursele regenerabile reprezentau doar 9% din mixul energetic al Coreei de Sud, mult sub media de 33% a țărilor membre ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE). În același an, Japonia s-a bazat mai mult pe combustibili fosili decât orice altă țară din Grupul celor Șapte (G7).
Un armistițiu în războiul de 12 zile dintre Israel și Iran pare să fie menținut la momentul redactării articolului, reducând riscul de escaladare. Însă experții susțin că singura soluție reală pentru a combate incertitudinea este reducerea dependenței de combustibilii fosili importați și accelerarea tranziției Asiei către surse de energie curate și locale.
„Aceste riscuri sunt foarte reale și țările trebuie să le ia în serios – atât din perspectiva securității energetice, cât și economice”, a declarat Murray Worthy, analist la Zero Carbon Analytics.
Japonia și Coreea de Sud, cele mai vulnerabile
Deși China și India sunt cei mai mari cumpărători de petrol și LNG care trec prin Strâmtoarea Hormuz, Japonia și Coreea de Sud sunt mai vulnerabile.
Japonia depinde în proporție de 87% de combustibili fosili importați pentru necesarul său energetic total, iar Coreea de Sud – în proporție de 81%. În comparație, China depinde doar 20%, iar India 35%, potrivit think tank-ului energetic Ember.
„Dacă pui cap la cap cât de multă energie vine prin strâmtoare și cât de mult se bazează aceste țări pe petrol și gaze, Japonia iese în evidență ca fiind cea mai vulnerabilă”, a adăugat Worthy.
Trei sferturi din importurile de petrol ale Japoniei și peste 70% din cele ale Coreei de Sud – împreună cu o cincime din importurile sale de LNG – trec prin strâmtoare, spune Sam Reynolds de la Institutul pentru Economie Energetică și Analiză Financiară (IEEFA).
Ambele țări s-au concentrat mai mult pe diversificarea surselor de combustibili fosili, decât pe tranziția către energie curată.
Japonia intenționează încă să obțină 30-40% din energia sa din combustibili fosili până în 2040 și construiește noi centrale LNG. Coreea de Sud vizează obținerea a 25,1% din electricitate din LNG până în 2030 (față de 28% astăzi), reducând procentul la 10,6% până în 2038.
China și India au făcut progrese — dar rămân vulnerabilități
China și India au luat măsuri pentru a se proteja de șocurile legate de prețurile globale ale energiei și de posibile întreruperi comerciale.
China a fost lider mondial în creșterea capacităților de energie eoliană și solară în 2024, cu creșteri de 45%, respectiv 18%. De asemenea, a crescut producția internă de gaze, în ciuda scăderii rezervelor.
Astfel, China a reușit să reducă importurile de LNG, deși rămâne cel mai mare importator de petrol din lume, cu aproximativ jumătate din cele peste 11 milioane de barili importați zilnic provenind din Orientul Mijlociu. Rusia și Malaysia sunt alți furnizori majori.
India se bazează în continuare puternic pe cărbune și intenționează să crească producția cu aproximativ 42% până în 2030. Totuși, investițiile în surse regenerabile cresc rapid: în 2023 au fost adăugați 30 de gigawați de energie curată – suficienți pentru a alimenta aproape 18 milioane de locuințe.
Diversificând furnizorii – inclusiv cu importuri din SUA, Rusia și alte state din Orientul Mijlociu – India și-a redus parțial riscurile, spune Vibhuti Garg de la IEEFA.
„Dar India are încă nevoie de un impuls major în domeniul energiei regenerabile dacă vrea să fie cu adevărat sigură energetic”, a afirmat ea.
Riscuri pentru restul Asiei
O blocadă a Strâmtorii Hormuz ar putea afecta și alte țări asiatice. Construirea unei capacități mai mari de energie regenerabilă va fi un „scut esențial” împotriva volatilității asociate importurilor de petrol și gaze, afirmă Reynolds de la IEEFA.
Asia de Sud-Est a devenit importator net de petrol, deoarece cererea din Malaysia și Indonezia a depășit producția, potrivit Centrului pentru Energie al ASEAN din Jakarta. Deși regiunea exportă încă mai mult LNG decât importă — datorită producției din Brunei, Indonezia, Malaysia și Myanmar — cererea în creștere va transforma ASEAN într-un importator net de LNG până în 2032, potrivit firmei de consultanță Wood Mackenzie.
Consumul de energie regenerabilă nu ține pasul cu cererea, iar producția de petrol și gaze este în scădere pe măsură ce zăcămintele vechi se epuizează.
Agenția Internațională pentru Energie avertizează că importurile de petrol ale ASEAN ar putea ajunge de la 130 de miliarde de dolari în 2024 la peste 200 de miliarde de dolari până în 2050 dacă nu sunt implementate politici energetice mai ambițioase.
„Energia curată nu este doar o necesitate pentru climă – este o necesitate pentru securitatea energetică națională”, a încheiat Reynolds.
Vineri, prețul petrolului Brent (etalonul internațional) a crescut cu 0,55% față de ziua precedentă, ajungând la 68,10 dolari pe baril. Pe parcursul lunii, prețul a urcat cu 6,26%, deși a scăzut ușor față de vârful atins săptămâna trecută.
