Deputatul USR, Alexandru Dimitriu, depune o cerere pentru încetarea mandatelor celor patru judecători de la CCR care „boicotează ședințele și blochează o decizie în privința proiectului de eliminare a pensiilor speciale.”
El susține că aceștia încalcă legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Totul vine după ce patru judecători din cei nouă nu s-au prezentat la ședința CCR, iar acest lucru s-a întâmplat de două ori în două zile consecutive. Astfel, pentru că nu există cvorum de minimum șase judecători, CCR a trebuit să amâne pentru 16 ianuarie luarea unei decizii privitoare la proiectul legii pensiilor magistraților.
Cerere pentru demiterea judecătorilor de la CCR care nu s-au prezentat la ședință
Alexandru Dimitriu, deputat USR: „Judecătorii PSD de la CCR să fie dați afară! O să depun cerere de încetare a mandatelor acestora. Legea este foarte clară: judecătorii Curții Constituționale au obligația să participe la ședințele de judecată și la deliberări și să adopte deciziile cu da sau nu. Mandatul lor este unul activ, nu opțional, nu politic.
Avem patru judecători care au lipsit intenționat de la două ședințe, deși exista o majoritate de cinci la patru pentru adoptarea unei hotărâri. Și au făcut asta ca să blocheze cvorumul obligaroriu de șase judecători. Asta nu este absență, e boicot.
Boicotul paralizează CCR și încalcă legea 47/1992. Când un judecător refuză deliberat să-și exercite mandatul, să știți că încalcă legea, nu doar lipsește. Iar legea spune clar că, pentru asemenea încălcări, mandatul încetează. Ceea ce au făcut cei patru judecători de la CCR este similar cu o lovitură de stat.
Miza este simplă: pensiile speciale ale magistraților să rămână neatinse, la schimb cu protecția corupților. PSD are nevoie de Lia Savonea și de sistemul cusut în jurul ei, are nevoie de o Curte paralizată care să nu decidă, care să nu deranjeze, pentru că este singura garanție că politicienii lor nu ajung la pușcărie. Și să știți că nu e teorie, ci e în fapt. Avem pedepse anulate, condamnați scoși din închisoare, dosare albite. Și noi suntem aici: patru judecători din nouă nu mai intră la ședințe ca să nu existe cvorum. Nu pentru lege, nu pentru Constituție, ci pentru PSD."
A reacționat și liberalul Mircea Abrudean, președintele Senatului, într-o postare pe rețelele de socializare: „Amânările repetate ale deciziei CCR privind reforma pensiilor nu pot deveni o strategie de blocaj. Respectăm rolul Curții Constituționale, dar România are nevoie de o decizie clară care să permită continuarea reformelor asumate.
Reforma pensiilor înseamnă sfârșitul privilegiilor, iar asta probabil deranjează. Nu putem permite jocuri politice, mai ales cu o miză atât de importantă. Premierul Ilie Bolojan nu va ceda în fața presiunilor și nici Partidul Naţional Liberal nu o va face, indiferent dacă ele vin din zona politică sau instituțională.
Să fim conștienți că blocajele au consecințe reale: riscăm pierderea fondurilor #PNRR. România trebuie să meargă înainte. Reforma nu mai poate fi amânată.”
Pot fi trași la răspundere judecătorii care absentează?
În direct la Euronews, un profesor în drept constituțional, Bogdan Dima, a explicat ce presupune această absență a judecătorilor și dacă ea poate fi sancționată.
Bogdan Dima, profesor de drept constituțional: „Dacă privim exclusiv din perspectiva procedurilor pe care le are CCR, putem să spune că există un cadru procesual, fiecare judecător are o autonomie proprie, inclusiv procesuală. Există și niște prevederi interesante privind regulamentul de organizare și funcționare a CCR, care traduc niște dispoziții din legea 47/1992, care asigură chiar și o protecție procesuală, dacă vreți, grupului minoritar în cadrul grupului colegial, cum este CCR, în special în ceea ce privește posibilitatea de a amâna o pronunțare, o decizie a Curții.
Să nu confundăm emoțiile fiecăruia sau dorințele unora cu procedurile care sunt prevăzute. Există această posibilitate. Eu nu pot să fac speculații că unii au fost propuși de PSD, PNL sau de președinte. Numirea lor nu a fost făcută de către o persoană, ci de către instituții și mulți dintre ei cre i-au numit nu mai sunt acum în funcție. De aceea există și mandat de nouă ani pentru membrii CCR.
Nu se poate amâna la nesfârșit și, cu siguranță, o decizie se va lua în timpul vieții noastre. Însă există posibilitatea de a se amâna pronunțarea atâta timp cât sunt îndeplinite anumite condiții și, sincer, atâta timp cât ai un grup minoritar, adică cel puțin trei judecători. Sigur că nu la nesfârșit, pentru că, la un moment dat, va exista și o presiune suficientă pentru a lua o astfel de decizie.
În același timp, aș atrage atenția cu privire la o atribuție foarte importantă a CCR, aceea de a soluționa excepții de neconstituționalitate ridicate în litigii, există perioade de doi ani, trei ani, uneori chiar și mai mult, până când se soluționează. Ar trebui să înțelegem că procedura, în fața unui organism jurisdicțional și chiar judiciar, cum sunt instanțele, presupune tocmai o amânare a deciziei până când se îndeplinesc toate condițiile procesuale și procedurale pentru a avea o decizie finală obiectivă.
Nu cred că s-a depășit foarte mult, din perspectivă procesuală, perioada de soluționare a acestei obiecții de neconstituționalitate, deci a doua obiecție de neconstituționalitate formulată de Înalta Curte. Sunt convins că stresul vine de la faptul că este o temă care a stat foarte mult în atenția publicului. A mai fost o dată atacată la CCR. E un complex de factori care creează această tensiune.
În sine, decizia Curții se încadrează în rigorile procedurale. Ce se transmite societății? Se transmite prin modul în care se articulează discursul în spațiul public, fie prin inflamarea acetui discurs, fie prin detensionarea lui. Din punctul meu de vedere, o decizie mai rapidă este mai bună, pentru că știi de unde poți să mergi mai departe. Cu cât se amână, cu atât se dă spațiu unor narațiuni care, în mod conjugat, vor conduce la scăderea încrederii în tot ce înseamnă justiție.
Sincer, apropo de contexte, de fapt sunt două teme care se derulează în paralel: tema contestării din interior a conducerii sistemului judiciar, iar pe de altă parte, tema pensiilor de serviciu. Paradoxal, combinate, ele conduc la scăderea încrederii în justiție, dar, în același timp, prin perspectiva unor jocuri în mintea unora, ele se anulează reciproc.
Există sancțiuni pentru neîndeplinirea gravă a obligațiilor de serviciu, dar nu cred că se va ajunge acolo. Întrebarea este dacă absența este în realitate justificată în baza regulamentului de organizare și funcționare a Curții și dacă ne aflăm într-o situație prevăzută de lege pentru amânarea pronunțării. Atunci, asat nu e o absență nemotivată, ci o absență care face parte din arsenalul procesual pe care se fundamentează Curtea."
