După mai bine de jumătate de secol de la ultima misiune Apollo, omenirea face un nou pas spre Lună. Misiunea Artemis II a NASA a început oficial, iar pentru prima dată din 1972, oameni au părăsit din nou orbita Pământului și se îndreaptă către satelitul natural al Terrei.
Misiunea Artemis II marchează revenirea oamenilor pe traiectoria Lunii, după mai bine de 50 de ani de la programul Apollo. Cei patru astronauți ai NASA au părăsit deja orbita Pământului și se îndreaptă spre satelitul natural al Terrei, într-o misiune de test esențială pentru viitoarea aselenizare.
Urmărește pe larg etapele misiunii Artemis II.
Ce este misiunea Artemis II și cât durează
Misiunea Artemis II va dura aproximativ 10 zile și are ca obiectiv principal testarea zborului cu echipaj uman în jurul Lunii, fără aselenizare.
Capsula Orion, care transportă echipajul, a părăsit orbita Pământului și se află pe o traiectorie de „întoarcere liberă”, folosind gravitația Lunii pentru a ocoli satelitul și a reveni pe Pământ fără propulsie suplimentară.
Este o călătorie de aproape 400.000 de kilometri și reprezintă misiunea umană care va ajunge la cea mai mare distanță de Pământ din istorie. Totodată este și misiunea umană care va ajunge la cea mai mare distanță de Pământ din istorie.
Echipajul: cine sunt astronauții care merg spre Lună
La bordul capsulei Orion se află patru astronauți: comandantul Reid Wiseman, pilotul Victor Glover, Christina Koch și astronautul canadian Jeremy Hansen.
Un alt motiv pentru care misiunea Artimis II intră în istorie este chiar componența echipajului. Astfel, Victor Glover devine prima persoană de culoare care participă la o misiune umană spre Lună, Christina Koch este prima femeie care face parte dintr-un astfel de zbor, iar Jeremy Hansen marchează o altă premieră, fiind primul astronaut non-american implicat într-o misiune lunară, scrie Euronews.
Moment istoric: oamenii au părăsit din nou orbita Pământului
La aproximativ 25 de ore de la lansare, misiunea Artemis II a atins primul moment cu adevărat istoric: aprinderea translunară. Este manevra care a plasat nava pe traiectoria către Lună și, odată cu ea, echipajul a părăsit oficial orbita Pământului.
„Doamnelor și domnilor, mă bucur să vă pot spune că, pentru prima dată din 1972, de la misiunea Apollo 17, oamenii au părăsit din nou orbita Pământului. Din acest moment înainte, legile mecanicii orbitale vor purta echipajul nostru pe Lună, ocolind fața îndepărtată și înapoi pe Pământ”, a declarat Lori Glaze de la NASA.
Manevra, descrisă de NASA drept „impecabilă”, a durat puțin sub șase minute. Imediat după, astronautul canadian Jeremy Hansen a transmis un mesaj simplu, dar puternic: „umanitatea a arătat încă o dată de ce este capabilă”.
În acest punct al misiunii, siguranța echipajului depinde și de echipamentele pe care le poartă. Costume speciale funcționează ca adevărate sisteme de supraviețuire: în cazul improbabil al unei depresurizări sau al unei scurgeri în cabină, acestea pot menține oxigenul, temperatura și presiunea necesare timp de până la șase zile.
Cum se vede Pământul din capsula Orion
Pentru astronauți, momentul desprinderii de Pământ a fost și unul profund emoțional. Au povestit că erau „lipiți de geam”, privind înapoi spre planetă, ca într-o oglindă retrovizoare, fascinați de priveliștile „fenomenale”.
Atât de captivați au fost de imagine, încât au fost nevoiți să șteargă urmele lăsate pe ferestre de fețele lipite de geam.
Christina Koch a descris experiența în termeni aproape imposibil de redat în cuvinte: „Nu există nimic care să te pregătească pentru aspectul uluitor de a-ți vedea planeta natală luminată ca ziua, iar Luna strălucind pe ea noaptea, în frumoasa rază a apusului.”
Reid Wiseman, comandantul misiunii: „În primul rând, vrem să salutăm familiile noastre, pentru că suntem destul de departe de Pământ și încă nu am apucat să vorbim cu ei. A fost un moment, acum aproximativ o oră, când Centrul de Control al Misiunii din Houston a redirecționat nava noastră spațială, pe măsură ce soarele apunea în spatele Pământului. Nu știu la ce ne așteptam cu toții să vedem în acel moment, dar am putut vedea întregul glob de la un pol la altul, am putut vedea Africa, Europa și, dacă te uitai foarte atent, puteai vedea aurora boreală. A fost un moment spectaculos, care ne-a făcut pe toți patru să rămânem cu privirea fixată în acea direcție.”
Jeremy Hansen, astronaut canadian: „Cred că unul dintre lucrurile care ne-a surprins pe toți a fost momentul în care propulsoarele cu combustibil solid s-au aprins și am părăsit rampa de lansare. A fost un moment de uimire, iar faptul că am reușit să lansăm racheta ne-a luat complet prin surprindere, chiar dacă ne așteptam la asta, cel puțin în ceea ce mă privește, și nu mi-am putut ascunde zâmbetul larg de pe față.”
Victor Glover a transmis și un mesaj simbolic: „Crede-ne, arăți uimitor. Arăți superb. Și de aici de sus arăți și tu ca unul: homo sapiens, ca noi toți, indiferent de unde ești sau cum arăți, suntem cu toții un singur popor.”
Pentru a marca începutul acestei etape decisive, Centrul de Control al Misiunii a trezit echipajul într-un mod simbolic: cu piesa „Green Light” a lui John Legend, într-un moment în care mai multe echipe NASA i-au aclamat și le-au transmis mesaje de susținere.
„Suntem gata de plecare”, a spus Victor Glover.
Cum este viața în spațiu pentru astronauții misiunii Artemis II
Dincolo de momentele spectaculoase care îți taie respirația, viața în spațiu vine și cu o realitate complet diferită de cea de pe Pământ, la care astronauții trebuie să se adapteze rapid.
Viața la bord vine și cu mici provocări. În primele ore petrecute la bordul capsulei Orion, echipajul a început deja să se acomodeze cu noile condiții: lipsa gravitației, spațiul limitat și temperaturile mai scăzute.
Nava este „puțin cam rece”, au spus astronauții, însă atmosfera rămâne una pozitivă, iar adaptarea se face treptat.
Una dintre cele mai neobișnuite provocări este somnul. „Dormitul în spațiu este comic”, au recunoscut astronauții, descriind situații greu de imaginat pe Pământ.
În lipsa gravitației, fiecare își găsește propria metodă. Cineva, de exemplu, practică somnul liliacului, adică atârnat cu capul în jos. Alt astronaut și-a transformat în pat locul de sub monitoare.
400.000 km de Pământ: cât de greu este, de fapt, drumul spre Lună
Cei patru astronauți au menționat importanța misiunii. Chiar și pentru astronauți cu experiență, misiunea Artemis II este una extrem de dificilă.
Cei patru membri ai echipajului spun că ceea ce trăiesc acum este departe de orice poate fi considerat „normal”. Potrivit lor, este un „efort herculean” să trimiți o navă cu echipaj uman la a o distanță de 400 de mii de kilometri de Pământ.
Christina Koch, astronaut: „Una dintre cele mai mari surprize a fost cât de lină a fost călătoria cu acele motoare cu combustibil solid. Ne așteptam cu toții la o călătorie cu adevărat dinamică, cu multe mișcări. Eram pregătiți pentru posibilitatea de a nu putea vedea datele telemetrice, poate chiar de a nu putea atinge butoanele, dar totul a decurs foarte lin. S-a simțit clar diferența când s-au separat și am rămas doar cu motoarele principale, dar a fost doar un zgomot uniform și o călătorie excelentă.”
Victor Glover, pilot: „În primul rând, aș dori să vă mulțumesc. Sprijinul și încrederea voastră în noi au făcut posibil acest lucru, alături de atât de mulți oameni care au muncit mult timp pentru a-l realiza. Dar abia acum începem. Am muncit foarte mult și, deși am fost puțin surprinși că lansarea a avut loc chiar ieri, mai avem multe de făcut. Așadar, vreau să vă spun să rămâneți pe recepție și să urmăriți în continuare ce se întâmplă. NASA face o treabă excelentă.”
Cum decurge misiunea în primele ore
Înainte de a porni spre Lună, NASA a decis ca echipajul Artemis II să rămână timp de o zi pe orbita Pământului, pentru a testa sistemele de susținere a vieții ale capsulei Orion. Primele ore în spațiu au fost dedicate verificărilor și ajustărilor necesare unei nave care nu mai transportase până acum oameni.
Au apărut și câteva probleme minore, inclusiv o defecțiune la sistemul de comunicații și una la toaletă, însă acestea au fost remediate rapid.
Christina Koch a tratat situația cu umor: „Îmi place să spun că este probabil cel mai important echipament de la bord. Sunt mândră să mă numesc instalatoarea spațială. Așa că am răsuflat cu toții ușurați când s-a dovedit că totul a fost în regulă.”
În paralel, astronauții au început și rutina zilnică de antrenament, folosind „dispozitivul de exerciții cu volantă” al navei. Fiecare membru al echipajului își va dedica aproximativ 30 de minute pe zi exercițiilor fizice, pentru a limita pierderea masei musculare și osoase în condiții de microgravitație.
Dacă totul decurge conform planului, echipajul ar putea stabili un nou record, ajungând mai departe de Pământ decât orice alt om până acum.
Misiunea Artemis II face parte dintr-un plan amplu al NASA de revenire pe Lună, care vizează, pe termen lung, stabilirea unei prezențe umane permanente și transformarea satelitului într-o platformă pentru explorări viitoare.
Zborul de 10 zile are rolul de a pregăti o viitoare aselenizare, programată pentru următorii ani, în contextul unei noi curse spațiale, în care Statele Unite își propun să rămână în avangardă, în timp ce China vizează trimiterea de astronauți pe Lună până în 2030.
