Promisiunea repetiției este unul dintre modurile prin care unii cântăreți își construiesc cariera. Fiecare album este o variațiune sigură pe aceeași temă care a funcționat prima dată. Dar mai avem și varianta în care fiecare disc este un experiment de laborator, cu riscul asumat de a pierde o parte din public pe drum. Olivia Rodrigo, la al treilea ei album, you seem pretty sad for a girl so in love, a ales clar a doua tabără, iar asta ne spune clar unde vrea să ajungă ca artistă.
Titlul singur merită o discuție. Sună ca o remarcă aruncată de cineva care te privește de la distanță și nu înțelege cum poți fi îndrăgostită și nefericită în același timp, ceea ce, evident, e cea mai veche contradicție din cântecul de dragoste occidental. Dar structura albumului duce ideea mai departe decât un titlu inteligent, povestea merge cronologic, de la entuziasmul primelor întâlniri până la momentul în care iubirea devine un loc din care nu mai știi cum să ieși.
E construită o poveste pe care am mai văzut-o, și aici trebuie spus direct, Dylan a făcut asta cu Blood on the Tracks, un disc despre distrugerea unei căsnicii și care e povestit aproape jurnalistic, secvențial. Diferența e că Dylan avea deja reputația de a fi criptic prin refuz, iar Rodrigo mizează exact pe opus, ea vrea să fie înțeleasă complet.
Aici cred că mulți cronicari au ratat un aspect esențial. NPR a numit prima jumătate a albumului „repetitivă" și a pus vina pe faptul că melodiile de dragoste au fost retușate ulterior pentru a se alinia cu tonul mai întunecat al despărțirii.
E o observație corectă tehnic, dar mie mi se pare că „repetitivitatea" e chiar punctul cool. Rodrigo încearcă să recreeze senzația de a rămâne blocat într-o singură stare emoțională, cea a începutului de relație, unde totul pare la fel de intens și de puțin variat. Și cred că este un pariu stilistic care ține de conceptul întregului disc, chiar dacă riscă monotonia pe alocuri.
Colaborarea cu Robert Smith de la The Cure pe „What's Wrong with Me" e, de fapt, o recunoaștere sonoră a unei influențe care se simte pe tot discul, suntetul de chitară din „The Cure" trimit direct spre estetica new wave a anilor '80, iar structura melancolică a pieselor pare făcută pentru cineva care a ascultat Disintegration.
E interesant pentru cât de puțin comun e acest tip de referință în pop-ul mainstream american de azi, Rodrigo nu se uită spre Taylor Swift sau Sabrina Carpenter pentru lecții de compoziție, privește spre o formație britanică din urmă cu patru decenii, obsedată de gothic-rock și de pesimism elegant.
Genealogia mai amplă a acestui tip de scriitură confesională, directă, fără pudoare, trece prin Fiona Apple și Alanis Morissette, două artiste care au demonstrat, cu mult înaintea Oliviei Rodrigo, că durerea proprie poate fi impuls terapeutic. Diferența acum e contextul industrial, Rodrigo scrie asta după ce a devenit deja „proprietara” a patru single-uri #1, deci nu are nimic de demonstrat comercial. Poate exact de aceea și-a permis luxul de a face un album mai puțin exploziv decât GUTS, mai puțin construit pentru refrenul de festival și mai aproape de logica unui jurnal.
Single-ul „Drop Dead" a debutat pe locul întâi în Billboard și iată că publicul o urmează oricum, indiferent de direcție. Iar turneul „The Unraveled Tour", cu 86 de concerte, s-a epuizat instant. Piețele vest-europene mari absorb toată cererea disponibilă înainte ca restul continentului să apuce să reacționeze, mda, e o discuție separată, dar merită spusă, industria de concerte a devenit, în ultimii ani, tot mai puțin interesată de piețele intermediare, iar artistele de talia Rodrigo nu mai au nevoie să testeze terenul acolo unde biletele oricum se vând.
Ce rămâne, la finalul ascultării, e senzația unei artiste care a decis să nu mai scrie pentru validare instantă. you seem pretty sad for a girl so in love e albumul care confirmă o traiectorie de compozitoare pe termen lung, iar dacă industria pop actuală mai are loc pentru cineva care preferă complexitatea în locul consumabilității rapide, Olivia Rodrigo e perfectă să ocupe exact acel spațiu.
