Atunci când vizitați un muzeu, un singur detaliu poate transforma complet felul în care priviți un tablou celebru. Adesea, vizitatorii sunt pe grabă. Merg în marile muzee, fac fotografii pe fugă și consideră că au vizitat expozițiile. Însă descoperirea cu adevărat a artei înseamnă și mai multă răbdare în a înțelege mesajele mai puțin vizibile dintr-o lucrare. La Muzeul Brukenthal din Sibiu, astfel de istorii ascunse pot fi descoperite în sute de lucrări.
Arta detaliilor: povești ascunse în tablouri renumite
Ce pierzi când privești un tablou doar câteva secunde? În timpurile actuale, atenția noastră este invariabil fragmentată: consumăm rapid știri, reels, imagini derulate cu repeziciune pe ecranele telefoanelor. Astfel încât, o vizită la muzeu riscă să devină doar o bifă pe lista turistului.
La Muzeul Național Brukenthal din Sibiu, unul dintre cele mai vechi din Europa Centrală, fondat de baronul Samuel von Brukenthal în anul 1817, sute de capodopere au istorii care pot scăpa cu ușurință privitorului.
Alida Mocanu, jurnalistă Euronews: „Noi ne-am oprit în această sală și am fi putut să trecem pe lângă aceste cinci tablouri fără să știm exact ce reprezintă, dar ni s-a explicat și am fost și noi atenți: sunt, de fapt, cele cinci simțuri: sus - simțul tactic, apoi văzul, mirosul, gustul și auzul.”
Vizitatorii se opresc adesea doar câteva secunde în fața unei lucrări, fac o fotografie și pleacă mai departe. Cum ar fi în fața acestei lucrări... parte dintr-un jaf celebru, din anii 60: „Bărbat cu craniu în mână”.
Alida Mocanu: Este unul dintre cele opt tablouri sustrase din Muzeul Brukenthal în 1968 și acum este aici, dar are o poveste recuperarea acestui tablou.
Alexandru Sonoc, muzeograf: „Da. Tabloul acesta a fost dus pentru expertizare la un laborator de restaurare. Restauratorul și-a dat seama că este unul dintre tablourile furate de la noi și a alertat INTERPOL. El îl cunoștea dintr-o fotografie dintr-un album de periodă interbelică, o fotografie alb-negru.”
Tablourile unui muzeu nu se dezvăluie la fel fiecărui privitor. În schimb, răbdarea celui care ascultă poveștile muzeografuui merită. Nu ne-am fi gândit, dar în pictura flamandă de secol XVI, personajele nu sunt neapărat ceea ce credeam noi că sunt.
Alida Mocanu: Suntem într-o sală cu tablouri puțin mai deoacheate pentru epocă. Aici ce vedem?
Alexandru Sonoc, muzeograf: O prostituată și o proxenetă... Gestul proxenetei către prostituata aflată undeva într-un plan îndepărtat. Poziția mâinilor arată interșanjabilitatea personajelor - ce ești tu, am fost și eu - ce sunt eu, vei fi și tu. Proxeneta este la rândul ei o fostă prostituată care și-a încheiat cariera.
Alida Mocanu: Se vede și mai bine în tabloul de sus pentru că fata tânără este bătrână, după...
Alexandru Sonoc, muzeograf: Și acolo și, în plus, mai apare clientul bogat care este, de fapt, diavolul care îl inspitește.
Fascinația artei nu stă doar în ceea ce vezi la o primă privire. Ci este, adesea, mesajul pe care îl descifrezi după ce acorzi un pic mai mult timp unei întrebări: ce a vrut cu adevărat să spună artistul?
