Cazul scufundării navei de marfă rusești Ursa Major în Marea Mediterană revine în actualitate, deși evenimentul a avut loc în decembrie 2024. Aceasta ar fi transportat două reactoare nucleare către Coreea de Nord. În momentul scufundării, se afla la aproximativ 60 de mile (aproximativ 111 km ) de coastele Spaniei. Mărturia ar aparține comandantului navei, Igor Anisimov. Cum s-a ajuns aici?
Informația a fost anunțată de CNN, iar mai multe date duc cu gândul la o posibilă „intervenție rară și cu miză mare” a unei forțe militare occidentale asupra Rusiei, cu scopul de a împiedica Kremlinul să furnizeze tehnologie nucleară avansată unui aliat cheie, așa cum e Coreea de Nord. Acele reactoare ar fi destinate submarinelor.
La acea vreme, pe 23 decembrie 2024, nava a suferit câteva explozii și s-a scufundat în circumstanțe neclare. Însă apoi au fost reperate „activități militare” în jurul epavei, ceea ce continuă să ridice semne de întrebare. De exemplu, de două ori în ultimul an, avioane americane de recunoaștere a materialelor nucleare au survolat zona unde s-a scufundat nava, conform datelor publice privind zborurile. În plus, epava a fost vizitată la o săptămână după scufundare de o navă suspectată a fi de spionaj rus, care ar fi provocat încă patru explozii, potrivit unei surse familiarizate cu ancheta autorităților din Spania.
Guvernul spaniol s-a limitat să dea publicității un comunicat pe 23 februarie 2025, în urma presiunilor exercitate de parlamentarii din opoziție. În acel comunicat se menționează că persoana care era la conducerea navei le-a spus anchetatorilor spanioli că nava Ursa Major, cunoscută și drept Sparta 3, transporta „componente pentru două reactoare nucleare similare celor utilizate în submarine”, însă a susținut că nu era sigur dacă erau încărcate cu combustibil nuclear.
În plus, o sursă familiară cu datele anchetei spune că, pentru a perfora nava, este posibil să fi fost utilizat un tip rar de torpilă.
Misterul scufundării navei Ursa Major. Ce înseamnă „capace de canal”
Înainte de incident, nava a acostat în portul Ust-Luga, din Golful Finlandei pe 2 decembrie, pentru realimentare. Apoi s-a îndreptat către o bază de containere din portul rusesc Sankt Petersburg. Datele navei arătau că aceasta se îndrepta spre Vladivostok, acolo unde a plecat pe 11 decembrie, având la bord două „capace de canalizare” mari, 129 de containere de transport goale și două macarale Liebherr de mari dimensiuni. Termenul de „capace de canalizare” a fost folosit de căpitanul navei, după cum reiese din anchetă.
În octombrie 2024, proprietarul navei, compania Oboronlogistics, care aparține statului rus, a declarat că navele pe care le are dețin autorizație pentru transportul de materiale nucleare. Iar imaginile video din timpul încărcării navei Ursa Major la Ust-Luga arată cum containerele sunt introduse în navă, cu un spațiu liber în partea de jos, acolo unde urmau să fie amplasate acele „capace de acces”. Ulterior, nava a circulat de-a lungul coastei franceze, iar apoi aeronavele și navele Marinei portugheze au început să o urmărească în apele teritoriale ale Portugaliei, potrivit unui comunicat al Marinei.
La un noment dat, două nave militare rusești, Ivan Gren și Aleksandr Otrakovsky, au escortat nava Ursa Major, iar în dimineața de 22 decembrie, Marina portugheză a încetat urmărirea, după cum se precizează în comunicat. Patru ore mai târziu, în apele teritoriale spaniole, nava a încetinit brusc, ceea ce a determinat echipele de salvare spaniole să ia legătura prin radio și să verifice dacă exista vreun pericol, așa cum arată ancheta guvernului spaniol. Dar echipajul navei a răspuns că totul era în regulă.
În ciuda acestui răspuns, peste 24 de ore, nava a deviat brusc de la curs și a transmis un apel în care solicita ajutor, pe 23 decembrie, la ora 11:53 UTC, așa cum arată ancheta. Asta pentru că nava suferise trei explozii la tribord, ceea ce care a provocat moartea a doi membri din echipaj. Ulterior, nava s-a înclinat și a rămas în acea poziție.
A urmat evacuarea celor 14 membri ai echipajului care au supraviețuit, iar aceștia au fost preluați de nava de salvare spaniolă „Salvamar Draco”. Tot în acea zi, la ora 19:27, o navă militară spaniolă a sosit pentru a oferi asistență. Numai că o jumătate de oră mai târziu, una dintre navele militare ruse care escortaseră nava Ursa Major, Ivan Gren, le-a ordonat navelor aflate în apropiere să se mențină la o distanță de două mile marine și le-a cerut ulterior să returneze imediat membrii echipajului salvați. Numai că salvatorii spanioli au insistat că trebuie să desfășoare o operațiune de salvare, așa că au trimis un elicopter pentru a verifica dacă există supraviețuitori.
Ce arătau imaginile video de pe navă
Imaginile video au fost consultate și de CNN, care precizează că un salvator care încearcă să intre în sala motoarelor navei constată că aceasta este închisă. El a verificat spațiile de locuit și s-a uitat în containere. Două dintre containere erau pline cu gunoi, plase de pescuit și alte echipamente, așa cum apare în clipul video.
Apoi la ora 21:50, nava Ivan Gren a lansat rachete de semnalizare, urmate de patru explozii. Rețeaua Națională Seismică Spaniolă a declarat că exact la acea oră și în acea zonă au fost înregistrate patru semnale seismice similare, al căror tipar semăna cu cel al minelor subacvatice sau al exploziilor din carierele de suprafață.
Conform unei surse apropiate anchetei spaniole, la ora 23:10 a venit anunțul că nava Ursa Major s-a scufundat.
Cei 14 supraviețuitori ruși au fost aduși la țărm, în orașul Cartagena, unde au fost interogați. Acela a fost momentul în care căpitanul rus a încercat să evite să vorbească despre conținutul navei, după cum a precizat guvernul spaniol și a folosit termenul de „capace de canalizare”.
„În cele din urmă, el a mărturisit că era vorba despre componente ale a două reactoare nucleare similare celor utilizate de submarine. Conform mărturiei sale, și fără a putea confirma acest lucru, acestea nu conțineau combustibil nuclear”, se arată în comunicatul Guvernului.
Echipajul navei a fost repatriat în Rusia câteva zile mai târziu.
Indicii despre transportul de pe nava Ursa Major
La patru zile după scufundare, proprietarul navei, Oboronlogistics, a spus că incidentul a fost „un atac terorist țintit” și a afirmat că au avut loc trei explozii. În corpul navei a fost găsită o gaură cu diametru de 50 cm.
O săptămână mai târziu, potrivit unei surse familiarizate cu ancheta, armata rusă s-a întors la locul incidentului. Nava de cercetare Yantar, acuzată de spionaj și de perturbarea ordinii în apele NATO, a rămas staționată deasupra epavei navei Ursa Major timp de cinci zile, conform unei surse citate de CNN. Ulterior, alte patru explozii au avut loc. Iar bănuiala este că acestea ar fi fost îndreptate împotriva rămășițelor navei aflate pe fundul mării.
Datele de urmărire maritimă, furnizate de firma de informații comerciale Kpler, arată că nava Yantar se afla în zonă în ianuarie 2025, iar mai întâi a acostat în Egipt, apoi în Algeria. Apoi a transmis un semnal de localizare la 20 km de ultima poziție a navei Ursa Major, pe 15 ianuarie.
„Când cineva nu îți furnizează în mod clar și complet informațiile pe care le soliciți, cel puțin bănuiești că ascunde ceva… desigur”, a declarat parlamentarul Juan Antonio Rojas Manrique, citat de CNN. El a fost căpitan în marina spaniolă.
Guvernul spaniol a precizat că epava navei Ursa Major se află la o adâncime de aproximativ 2.500 de metri și că recuperarea înregistratorului de date de la acea adâncime „nu este posibilă fără resurse tehnice semnificative și implică riscuri”.
Însă experții s-au întrebat de ce guvernul consideră că este prea riscant, din moment ce nu este implicat niciun material radioactiv. Același scepticism l-a rătat și Rojas: „În zilele noastre, cutiile negre plutesc de obicei la suprafață, cu un localizator, astfel încât să poată fi găsite în cazul oricărui accident. Cred că cineva are cutia neagră, dar nu știm dacă este vorba de Spania sau dacă rușii au localizat-o.”
Armata americană a manifestat, de asemenea, interes pentru zona în care s-a scufundat nava și a trimis de două ori „un avion rar și sofisticat” de detectare a armelor nucleare, cunoscut sub denumirea de WC135-R. Prima dată l-a trimis pe 28 august 2025, iar a doua oară pe 6 februarie 2026, conform datelor de zbor disponibile.
Nu este clar dacă aceste două zboruri rare și costisitoare – efectuate cu aeronave care zboară de obicei în secret și sunt folosite pentru detectarea activității nucleare în Arctica rusă sau în jurul Iranului – au descoperit urme de contaminare provenite de la epava navei Ursa Major.
Ancheta afirmă că este probabil ca reactoarele transportate să fi fost de tip VM-4SG, întâlnite în submarinele nucleare rusești cu rachete balistice din clasa Delta IV.
După scufundare, ziarul rus Kommersant a relatat că nava Ursa Major transporta macarale portuare și trape destinate acoperirii reactoarelor nucleare ale unui nou spărgător de gheață aflat în construcție la Vladivostok.
Căpitanul rus le-a spus anchetatorilor că nu a auzit niciun impact sau explozie pe 22 decembrie, când nava sa a încetinit brusc. Abia 24 de ore mai târziu au urmat trei explozii în apropierea sălii motoarelor, ceea ce a ucis doi membri ai echipajului, mecanicul secund Nikitin și mecanicul Yakovlev, ale căror cadavre nu au fost găsite.
Ancheta sugerează că gaura de 50 cm pe 50 cm din carena navei Ursa Major ar fi fost probabil provocată de o torpilă supercavitantă de tip Barracuda. Se presupune că doar Statele Unite, câțiva aliați NATO, Rusia și Iranul dețin acest tip de torpilă de mare viteză, care are proprietatea de a arunca aer în fața armei pentru a reduce rezistența apei. Asta permite atingera de viteze foarte mari, pentru a străpunge carena. Iar unele modele nici nu folosesc o încărcătură explozivă pentru a provoca daune.
Acea sursă familiarizată cu ancheta a declarat că s-a ajuns la concluzia că utilizarea unui astfel de dispozitiv ar corespunde dimensiunii găurii din carena navei Ursa Major și că ar fi putut produce un „impact silențios”, care a dus la încetinirea bruscă a navei pe data de 22 decembrie.
Alți experți consultați de CNN au opinii diferite. Un analist de la Janes a sugerat că o mină specială ar fi putut cauza acea gaură.
